Posts tagged ‘echipe’
Între entuziasm şi acreală
Cine-şi ia dorinţele drept împliniri, să continue tot aşa. Şi cine-i prost- da’ se crede deştept, să rămâie prost. Şi fericit. Cum sunt destul de familiarizată cu atmosfera încinsă a meciurilor de sală, ştiu prin ce faze contradictorii trec susţinătorii din tribune (mai ales că am trecut şi eu, cândva, prin asemenea stări). Am văzut- nu odată- cum, de la entuziasmul iniţial- la final se plonjează în adâncă jale. I-am văzut pe ai noştri, formidabilii de la-nceput şi eroii de pe parcurs, devenind „dobitoci” când pierd. Sau, tot formidabili rămân, da’ arbitrul e dobitoc. Echipele se schimbă, situaţia se schimbă, jocurile-s altele, galeria-i galerie. Cine-i născut galerist- galerist să rămână. Şi fericit. Iar când sufletele de galerişti îşi găsesc împlinirea în dragostea faţă de echipe politice, e bine! Înseamnă că suntem la noi acasă. Fanioane, urături, tam-tam. Şi seminţe de bostan. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla dacă „dobitocii” pierd meciul.
La barul de lângă sală, în schimb, atmosfera e îngheţată bocnă. Meciul e inutil, n-are oameni, n-are rost, e pierdere de vreme. Dobitocia ălora, era previzibilă dinainte de a-ncepe jocul. Sigur, când va fi consumată, o să se confirme. Până atunci, pentru a se reduce consumul nervos, e bine de mâncat lămâi şi de consumat băuturi reci. Exclusiv.
În teren a intrat o nouă echipă politică. La galerie, agitaţia e ca la revoluţie. Cu amoruri acneice, ca la pubertate. Ne-am obişnuit. În schimb, la bar, se servesc glumiţe acre cu blonde. Neîndoielnic, e imperioasă nevoie de o formaţie de valoare, aptă să câştige un meci crucial. Aş vrea să cred că între extreme mai sunt şi din aceia care înţeleg s-o susţină fără să-i treacă cu vederea eventualele slăbiciuni din timpul jocului, ori să le pună-n cârca adversarilor. Altfel spus, să nu se galerizeze. Da’ nici să-ngheţe la bar.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii