Aventuri în grădina de hârtie

Calea grea a reformismului

Era de aşteptat ca odată cu ieşirea din uz a mantrei istorice  „jos Băsescu”, în hăul politic de  sub domnia usele să se diversifice formele -goale de conţinut-  caracteristice acestei zone. Zilele trecute de pildă, iohannis, ultima achiziţie a lui crin- adresându-se norodului ca viitor şef al penele intrase direct în pielea lui becali preluându-i behăiala. Ecou de ecou! Crin fiind şi el ecoul varanului şi al unor servicii mlăştinoase iar varanul- rezultanta antenistă a ecourilor unui ciopor de penali-infracţionali. Ministra mona e ecoul sughiţurilor antioccidentale ale lui quariu, fenechiu şi al grupurilor lor de interlopi-vipuri. Învăţământul şi, în general, sistemul de parvenire copy-paste din toate domeniile începând cu cel politic fiind ecoul prelungit al plagiarismului lui ponta şi al suporterilor săi iar abramburica, ecoul agramatismelor lui vanghelie şi al fâşâitului hârtiilor comercianţilor de iluzii. Şi putem continua cu ecourile din hăul ăsta până la anul, dar şi atâta e destul.

Mantra tembelizatoare îl poate da jos pe Băsescu dar nu şi băsescismul iniţiator al reformismului şi prin asta, atât de supărător. Opus paralizantei politici useliste cu felul său atipic şi defectele sale tipice, Băsescu e „dictatorul” care a descurajat obedienţa tradiţională adusă din curţile comuniste, punând în locul ei valoarea conţinuturilor inovatoare. Şi perfectibile. Exact invers decât se-ntâmplă în ierarhiile partinice useliste  şi în extensiile pedelist-blagiene! Prin ofensiva profesionismului opus tiparelor oligarhice în care obedienţa ţine loc de criteriile morale şi a celor de competenţă,  societatea poate fi pusă în rânduială. Cu Băsescu sau fără Băsescu la Cotroceni. Până mai an aş fi zis că e riscant să vii cu o astfel de teză, azi o găsesc necesară. Reformismul acţiunilor îndrăzneţe  e calea realistă spre  statul de drept. O cale extrem de grea, plină de „mantre” duşmane  dar indispensabilă.

2 martie 2013 at 13:05 noradamian 99 comentarii