Posts tagged ‘Emaus’

Învierea

Isus murise.  Doi oameni , dintre  neştiuţii  care crezuseră-n El,  se-ndreptau spre Emaus, o mică aşezare aflată la câţiva kilometri de Ierusalim. Mergeau către Emaus sau către neant. Îşi pierduseră  toate visele şi orice entuziasm.  Nu mai puteau crede în nimic. Lăsaseră totul pentru El, îl urmaseră zi şi noapte, speraseră că avea să elibereze lumea de rău, credeau că nu-i va părăsi nicicând. Nu erau dintre cei doisprezece, nu ocupaseră locurile din frunte, erau nişte anonimi, sărmani, care-L urmaseră încercând să se facă şi ei de folos: să-i cheme pe oameni să-L asculte pe Învăţător, să-i consoleze pe cei care nu se putuseră apropia prea mult.  Şi iată că totul se sfârşise. El murise fără a încerca  să se apere şi toţi cei care, săptămâni la rând se-mbulzeau să-i fie-n preajmă, acum îl abandonaseră. Până şi  cei mai apropiaţi, ucenicii săi iubiţi,  se ascunseseră înspăimântaţi.  Se povestea chiar că Petru jurase că nu-l cunoaşte pe Isus.  … I-a ajuns din urmă un alt om. Îi ascultă o vreme, apoi le  vorbi de  istoria lumii, de Moise şi profeţii. I-a făcut să-şi deschidă inimile, a-mpărţit pâinea cu ei şi s-a făcut nevăzut.  Abia atunci L-au recunoscut! …Au ieşit din întuneric, din  deznădejde  şi s-au  reîntors la Ierusalim. S-au regăsit cu alţii rămaşi în neagră disperare. Un grup de ţărani,  câţiva  pescari,  oameni  neştiutori de carte, nişte  amărâţi, furioşi,  cu moartea-n suflet,  care aşteptau noaptea ca să fugă din acest oraş întunecat. Au aflat de la cei doi că Isus este viu, dovada fiind  faptul că-L văzuseră, vorbiseră  şi mâncaseră împreună cu El.  N-au crezut imediat cum n-au crezut nici ce le spunea Maria Magdalena, prima căreia i se arătase,  în zori, când femeile găsiseră lespedea mormântului dată la o parte şi, în mormântul gol, doar giulgiul! Nu-L recunoscuse nici ea imediat şi nici ucenicii.  Iar lui Toma, cel mai sceptic dintre ucenici, i se oferi cea mai concretă dovadă când Isus însuşi îi întinse mâinile cu urmele cuielor să le pipăie.  Asta povestesc, fiecare-n felul ei, Evangheliile.  Am putea pune la-ndoială veridicitatea lor, mai ales după ce au trecut două milenii. Dar neîndoielnic, ceva extraordinar  s-a petrecut în zilele acelea, ceva exploziv, o erupţie de credinţă care i-a făcut pe toţi oamenii aceia  deznădăjduiţi în noaptea care a urmat morţii Sale pe cruce să se  schimbe  integral. Ceva ce i-a făcut să vorbească neîncetat despre  toate acele lucruri şi nimic să nu-i sperie ori să-i oprească. Nici moartea!  Ceva, adică întâlnirea lor cu Isus cel înviat. Nici o dovadă istorică, religioasă, arheologică -şi au apărut suficient de multe în tot cursul celor două milenii- mai cu seamă în ultimele câteva zeci de ani-  nu e mai  grăitoare decât schimbarea acelor oameni. Fiecare are dreptul să pună la-ndoială faptul. Dumnezeu vestit atunci de Isus respectă într-atât libertatea oamenilor încât îi lasă să aleagă. Ceva s-a petrecut în acele zile, ceva care  a  schimbat cursul lumii.

Surse: Evangheliile, “Isus” de Jacques Duquesne

4 mai 2013 at 20:25 30 comentarii

Învierea

Isus murise. Doi oameni, dintre  neştiuţii care crezuseră în El, se îndreptau spre Emaus, o mică aşezare aflată la câţiva kilometri de Ierusalim. Mergeau către Emaus sau către neant. Îşi pierduseră  toate visele şi orice entuziasm. Nu mai puteau crede în nimic. Lăsaseră totul pentru El, îl urmaseră zi şi noapte, speraseră că avea să elibereze lumea de rău, credeau că nu-i va părăsi nicicând. Nu erau dintre cei doisprezece, nu ocupaseră locurile din frunte, erau nişte anonimi, sărmani, care-L urmaseră încercând să se facă şi ei de folos: să-i cheme pe oameni să-L asculte pe Învăţător, să-i consoleze pe cei care nu se putuseră apropia prea mult. Şi iată că totul se sfârşise. El murise fără a încerca să se apere şi toţi cei care, săptămâni la rând, se îmbulzeau să-i fie în preajmă acum îl abandonaseră. Până şi cei mai apropiaţi, ucenicii săi iubiţi, se ascunseseră înspăimântaţi. Se povestea chiar că Petru jurase că nu-l cunoaşte pe Isus.  … I-a ajuns din urmă un alt om. Îi ascultă o vreme, apoi le vorbi de istoria lumii, de Moise şi profeţii. I-a făcut să-şi deschidă inimile, aîmpărţit pâinea cu ei şi s-a făcut nevăzut. Abia atunci l-au recunoscut. Au ieşit din întuneric, din deznădejde şi s-au  reîntors la Ierusalim. S-au regăsit cu alţii rămaşi în neagră disperare. Un grup de ţărani, câţiva  pescari, oameni  neştiutori de carte, nişte amărâţi, furioşi,  cu moartea în suflet, care aşteptau noapteaca să fugă din acest oraş întunecat. Au aflat de la cei doi că Isus este viu, dovada fiind  faptul că-L văzuseră, vorbiseră şi mâncaseră împreună cu El. N-au crezut imediat cum n-au crezut nici ce le spunea Maria Magdalena, prima căreia i se arătase, în zori, când femeile găsiseră lespedea mormântului dată la o parte şi, în mormântul gol, doar giulgiul! Nu-L recunoscuse nici ea imediat şi nici ucenicii. Iar lui Toma, cel mai sceptic dintre ucenici, i se oferi cea mai concretă dovadă, când Isus însuşi, îi întinse mâinile cu urmele cuielor să le pipăie. Asta povestesc, fiecare în felul ei, Evangheliile. Am putea pune la îndoială veridicitatea lor, mai ales după ce au trecut două milenii. Dar, neîndoielnic, ceva extraordinar s-a petrecut în zilele acelea, ceva exploziv, o erupţie de credinţă care i-a făcut pe toţi oamenii aceia deznădăjduiţi în noaptea care a urmat morţii Sale pe cruce să se  schimbe  integral. Ceva ce i-a făcut să vorbească neîncetat despre  toate acele lucruri şi nimic să nu-i sperie ori să-i oprească; nici moartea! Ceva, adică întâlnirea lor cu Isus cel înviat. Nici o dovadă istorică, religioasă, arheologică -şi au apărut suficient de multe în tot cursul celor două milenii- mai cu seamă în ultimele câteva zeci de ani, nu e mai  grăitoare decât schimbarea acelor oameni. Fiecare are dreptul să pună la îndoială faptul. Dumnezeu vestit atunci de Isus  respectă într-atât libertatea oamenilor încât îi lasă să aleagă. Ceva s-a petrecut în acele zile, ceva care a schimbat cursul lumii.

Surse: Evangheliile, „Isus” de Jacques Duquesne

15 aprilie 2012 at 00:00 46 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 934.480 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.454 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 934.480 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: