Toată lumea știe că în România Constituția e respectată cu sfințenie. Cu excepția Curții Constituționale, nimeni nu se joacă cu Constituția dacă vrea să-i fie bine (vorba aia: quod licet iovi, non licet bovi). Un cetățean bun e cel obedient față de putere. O instituție utilă e obedientă față de putere. Televiziuni, reviste, site-uri de știri sunt viabile cât timp cântă-n strună puterii. Căci puterea nu se împarte. Cel mult se deleagă: unui premier, unei majorități parlamentare, unor ajutoare infracționale, etc. Un președinte care nu dovedește obediență maximă față de putere merită să fie suspendat. Iar o justiție care nu manifestă obediență totală față de putere e decapitată. fără milă. desigur, cu mâna unui supus obedient față de putere. fie el și președinte (asta pentru respectarea regulilor) Constituția spune că puterea e a poporului. Dar poporul e prost grămadă și ca urmare trebuie dresat să stea blând în salariul, pensia sau ajutorul pe care-l capătă. din bunătatea puterii.
Călcâiul puterii e justiția. Președintele Băsescu s-a grozăvit c-o să scoată justiția din chinga puterii? a fost suspendat. Nu odată, ci de două ori! Faptul că atunci și-a permis să scadă temporar salariile ca să scoată țara din criză a venit fix când trebuia. Exact de asta avea nevoie USL ca să-l dea pe mâna boborului flămând. Sigur, Băsescu nu se aștepta ca, liberă fiind, justiția să ajungă și în curtea lui. Ar fi trebuit să se aștepte totuși ca, după el, reformele, câte au fost, să se șteargă ca zugrăveala, partidul d-lui fiind, în proporție semnificativă, ca și agregatul USL, parte a sistemului comunistoid, purtător de gene feseniste de prezervare a puterii prin politizarea statului de sus până jos. Ca dovadă, PDL a revenit la matcă, iar ex-președintele ex-reformator întors cu 180 de grade vrea acum amnistie&grațiere.
Suspendările de președinți șubrezesc instituția prezidențială și, implicit, statul. Revocarea unor persoane publice vinovate de autonomie față de comandamentele corupției, ca-n cazul Laurei Codruța Kovesi, fac din Curtea Constituțională oficina unei puteri politice discreționare. Toată clasa politică de sorginte fesenistă plus obedienții din administrația centrală și locală au trudit la edificarea unui stat malformat. În 2012, actualul prezident (adevărată pleașcă pentru puterea cotropitoare) lăuda felul în care USL atacase statul de drept, nerealizând că un atac la persoana președintelui slăbește de fapt, instituția prezidențială, crează un precedent și un instrument de șantaj util și în viitor, acelorași: https://jurnalul.antena3.ro/stiri/politica/klaus-johannis-schimbarile-din-ultima-vreme-sunt-bune-pentru-romania-618297.html
Respectarea unor reguli concepute de infractori, impuse de infractori cu sprijinul unor infractori și al unor cetățeni indiferenți sau zombificați echivalează cu o participare la o crimă colectivă. Ca și corupția, de fapt, în tandem cu ea, imoralitatea statuată la rang de lege distruge. Nu va ezita să desființeze orice opoziție și, ce ironie, îl vor umili cu orice prilej și pe cel prin care și-au făcut toate mendrele. Cum să dai cale liberă unei puteri mafiote din rațiuni de interes egoist, personal, cu scuza supunerii față de o decizie anticonstituțională? Cum să dai girul unor aranjamente antistatale? Cum, știind toate astea, să accepți ca silnicia să devină normă iar statul, o minge lăsată pe mâna unui ins condamnat și a acoliților săi?
Dacă astăzi,17 iulie 2018, sau în altă marți, își vor da, în fine, ordonanța pentru amnistie&grațiere, statul de drept va fi istorie. Țara va trece oficial sub ocupație mafiotă. Beneficiarii corupției vor fi valorificat în acest fel, cu maximă abilitate șansele date de președinte prin numirea celui de al treilea premier-unealtă a condamnatului-șef, urmată de revocarea Laurei Codruța Kovesi cu trei zile înainte de intervenția Comisiei de la Veneția. Dând cu atâta ușurință iresponsabilă justiția pe mâna PSD, la presiunea Curții Constituționale, președintele a suspendat, neoficial, Constituția. Cu toate frecușurile dintre ei, beneficiarii (Dragnea, Tăriceanu, Băsescu, câteva sute de rechini plus roiuri de vietăți din biotopul corupției) vor zburda fără griji într-o Românie pusă oficial sub ocupație infracțională.
Esența stării de obediență, explică Milgram, autorul celebrului experiment care-i poartă numele, constă în faptul că o persoană ajunge să se privească pe sine ca pe un instrument ce execută ordine, nu se mai percepe ca fiind persoana responsabilă pentru acţiunile sale (Experimentul Milgram, teoria stării de agent). Concretizată în decizii imorale, mai mult sau mai puțin acoperite legal, obediența unor structuri&persoane de la vârful ierarhiei politice față de grupuri cu interese antagonice cu cele ale țării ajunge să compromită ireversibil statul de drept.
”Dictaturile se impun prin capacitatea de a transforma din ce in ce mai multi oameni in complici: e suficient sa intorci privirea sau sa te iluzionezi ca mai ai timp sa te impotrivesti, pentru ca regimul politic sa devina unul in care poti fi arestat peste noapte”. (http://www.ziare.com/international/turcia/oamenii-au-dormit-prea-mult-e-suficient-sa-inchizi-ochii-chiar-si-pentru-o-clipa-si-devii-astfel-complice-al-regimului-interviu-cu-asli-erdogan)
Pentru contrast, un exemplu de încurajare a gândirii libere: în aceeași perioadă (mai-august 2018) la MIT (Massachusetts Institute of Technology) cea mai bună facultate de științe din lume s-a instituit un premiu de 250000 de dolari care se acordă „unei persoane sau unui grup angajat în ceea ce noi credem că este o nesupunere extraordinară în beneficiul societății”. Principiile acestui Disobedience Award sunt „curajul, non-violența, creativitatea, asumarea propriilor acțiuni” și poate fi câștigat de cercetători, inovatori, activiști pentru libertatea cuvântului, etc. https://www.media.mit.edu/posts/disobedience-award/
De fapt, exact asta are loc aici, la scară națională, începând din februarie 2017. Protestele neîntrerupte ale străzii au stopat ordonanța 13 și au temporizat acțiunile anti-justiție ale infractorilor politici. Mișcările non-violente de genul ”Rezist” și ”Vă vedem” de la Sibiu s-au diseminat în multe locuri din țară. Rezistența continuă…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
17 iulie 2018 at 14:32 noradamian
Cu cât sunt mai contradictorii, mișcările marilor actanți ai lumii devin mai clare. Se-ndoiește cineva că scopul lui Putin pe termen scurt e slăbirea NATO și dezmembrarea UE? …pentru ca ulterior, să-și poată împlini visul de a fonda o Uniune Euroasiatică cu care să domine lumea? Cu cine ar putea să-și împlinească scopul? și împotriva cui? Oricum, ambele aspirații sunt bine cunoscute. Ce pare mai puțin limpede e bâlbâiala celorlați actanți în raport cu strategia liderului de la Kremlin.
Aprilie 2014 „Maşina de propagandă a lui Vladimir Putin denunţă autorităţile „fasciste şi xenofobe“ din Ucraina, în timp ce în Europa liderul rus curtează asiduu politicieni de extremă dreapta ca aliaţi în confruntarea sa cu liderii occidentali” (Gabriela Anghel, RL) Nu știu câți bănuiau că peste puțin timp UE o să se confrunte cu criza refugiaților.
Ianuarie 2015 președintele Erdogan acuză CIA și MOSSAD de atentatul „Charlie Hebdo”, iar Turcia trece fățiș de partea Rusiei și Iranului. O fisură în interiorul NATO cu un uriaș potențial destabilizator. Moscova și Teheranul oferă și explicația: atentatele pot fi privite și ca având rolul de a întări relația de vasalitate a Franței față de SUA.
„Fie că a fost o operațiune sub steag fals sau nu, atacurile au fost folosite în scopuri mult mai mari.” Acestea ar putea fi „readucerea Franței pe orbita Washingtonului”, „atenuarea simpatiei europenilor pentru cauza palestiniană”, sau „contracararea opoziției occidentale față de războaiele din Orientul Mijlociu” (de aici)
Dr. Paul Craig Roberts fost asistent al secretarului pentru politică economică al Trezoreriei SUA şi redactor asociat la Wall Street Journal vine cu o teorie similară: “Operaţiunea sub acoperire” e folosită, probabil, ca scuză pentru invadarea rapidă a Siriei de către NATO”.
August 2015. Știrile contradictorii continuă: „In ciuda faptului ca Washingtonul se laudă cu modul in care colaboreaza cu Moscova () tot mai multe dovezi indica faptul ca serviciul de informatii al lui Vladimir Putin ajuta, de fapt, Statul Islamic” scrie thedailybeast.com. „Rusia ar dispune de o rețea extinsă de agenți la nivelul conducerii ISIS inca de pe vremea razboiului dintre Iran si Irak si chiar mai devreme” (politologul rus Stanislav Belkovski în emisiunea „Osoboe mnenie” de la postul de radio Eho Moskvihttp (relatată aici). „ISIS fiind condusă de fosti ofițeri ai armatei lui Saddam, foarte apropiati de URSS si de Rusia”.
13 Noiembrie 2015. Atentate la Paris soldate cu 150 de morți și instituirea stării de urgență. Amenințările cu noi valuri de atentate degradează de la o oră la alta viața din statele vestice. Fără revizuirea din temelii a PC însă, măsurile militare nu vor înlătura pericolul.
14. 11. 2015. „SUA susține că Federația Rusă nu luptă împotriva grupării teroriste „Statul Islamic” din Siria.” (Declarația lui Mark Toner, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, de aici) „Loviturile aviatice ale Rusiei au fost îndreptate împotriva opoziției siriene, pentru a-l sprijini pe Bashar al-Assad, nu împotriva ISIS”.
17.11. 2015. “Fondurile ISIS provin din 40 de ţări, printre acestea figurând şi state membre G20„, susține, pe de altă parte, liderul de la Kremlin reamintind disponibilitatea sa de a lupta cu teroriștii pseudostatului islamic. „Le-am arătat colegilor noştri imagini filmate prin sateliţi care arată amploarea comerţului ilegal cu produse petroliere. Coloana de vehicule-cisternă se întindea pe zeci de kilometri”
23 Noiembrie 2015. În fine, Moscova, Washington, Franța &other anunță declanșarea de atacuri concertate împotriva ISIS. Ce urmează?
În loc de concluzii
Poate fi crezut Kremlinul că vrea să distrugă ISIS ca să salveze UE? dar Washingtonul care, după nebunia de la Paris îl secondează acum pe Putin? sau statele UE care-și imprimă pe cocardă „high speed”?
Dacă atracția pentru liderul de la Kremlin a partidelor de extremă dreaptă din UE n-a fost până mai ieri, luată-n seamă, putinizarea fățișă a liderilor occidentali după spargerea consensului european privind acțiunile lui Putin în Ukraina, pe fondul crizei refugiaților, definește un act iresponsabil util doar extremismului și destrămării UE; și războiului.
Toți actanții implicați au picat în capcană din prostie și lăcomie; nu pentru o bucățică de brânză ci pentru acces la țurțuroiul de petrol. Au jucat pe cartea antieuropeană a lui Putin și-au pierdut! Au pierdut sau sunt gata să piardă Uniunea construită cu greu; și încă nu s-au dezmeticit! sau, prinși în capcană, nu mai au ce să facă. Au deschis cale liberă partidelor extremiste finanțate de Moscova și nu recunosc. Și dac-ar recunoaște ce-ar mai putea face? În plus, anti-europenismul și anti-atlantismul din estul european mătură și ele drumul pentru Putin.
Conglomeratul UE se va destrăma după încheierea extinderii sale, profețea dizidentul Vladimir Bukovschi cu ani în urmă. După aproape un deceniu, cu concursul actualilor lideri UE, „profeția” pare să se îndeplinească, ajutată de manevrele „vizionarului” Putin.
Un lucru e clar: animat de pofta de dominație, dl. Putin joacă pe degete o uniune confuză care nu știe încotro s-o ia. Dacă liderul de la Moscova va reuși sau nu să fondeze uniunea euroasiatică, rămâne de văzut. Gândindu-ne însă, la ascensiunea și decăderea succesivă, la intervale din ce în ce mai mici, a tuturor imperiilor din istorie, putem anticipa că și visul lui imperial se va nărui. odată cu el și cu cei prinși în plasa asta.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
23 noiembrie 2015 at 15:49 noradamian
ultimele comentarii