Posts tagged ‘Europa Liberă’

Meştere, lasă-te de crime…

Româncele nu sunt interior posace; doar au rămas zidite, precum nevasta Meșterului Manole, în catedrala seriozității neamului.”, conchide Dan Alexe (Radio Europa Liberă) într-un articol pe tema proastei dispoziţii a femeilor de pe aceste meleaguri constatată cu dezamăgire de un ziarist străin aflat în trecere prin ţară. Nu ştiu câte din ele şi-ar găsi ceva comun cu povestea sau ideea filozofică a legendei la care face trimitere autorul; în sens ontologic, poate, viaţa multora din ele, ar explica dispariţia zâmbetului: a celui vesel deopotrivă cu cel trist, a celui expresiv-comunicativ, ca şi a celui interior. …Şi dacă lipsa zâmbetului care l-a şocat pe străinul atent la aspecte pe care noi nu le mai observăm de multă vreme, înlocuieşte o burka? Sau o feregea purtată inconştient, de spiritualitatea feminină a naţiei? Ne contrazice specia aceea endemică de savante şi politiciene a căror seriozitate, cruntă, reflectă, mai curând, lipsa oricărei urme de spirit. ca şi de seriozitate reală. dar şi râsul profesional al fetiţelor vesele (de fapt, groaznic de serioase). ca şi feminismul agresiv mărşăluind fioros pe tot globul. Dincolo de speciile conlocuitoare, însă, mă întreb dacă există o legătură, genetic spirituală, a tulburătoarei legende cu tipologia femeii obişnuite din spaţiul balcanic. Dacă, dând la o parte anecdotica speculativă, mitul, izvorât din ideea rostului artistic creator al unei crime abominabile, poate avea un efect psihic-cultural în timp. Indiferent de simbolismul-filozofic legat de zbuciumul geniului creator, de sacrificarea pentru artă (a aproapelui, desigur (!)) ficţiunea balcanică aşezată tainic la temelia unui crez creştin-păgân ca şi a al unui pilon literar emblematic acestor locuri pare adânc îngropată  în realitate. Cine ştie dacă plânsul duhului Anei, bântuind prin negura veacurilor, înăbuşit de dangăt de clopote şi de pioase rugăciuni, n-o fi generat şi ceva din aşa-zisul balcanism, din starea de „butoi de pulbere” a locului pe care stă Europa! Sau, mai degrabă, a „curului ei„, cum lucid-jovial o definea Petre Ţuţea.

26 iunie 2011 at 14:51 66 comentarii

De la Europa Liberă la OTV

…Am vorbit în mai multe rânduri despre marginalizarea unei părţi a societăţii româneşti  cu deosebire a celei preocupate de educaţie, cultură, valori. Buldozerul imposturii trece cu egală lipsă de respect peste patrimoniul arhitectural naţional ca şi peste cel literar, artistic, în general. Dar această impostură are ceva în plus, greu de imaginat oricât de multe ipostaze ale ipocriziei am fi cunoscut pe aceste locuri şi în aceste vremi. Cu cât concentraţia de minciuni, de făcături e mai sordidă, cu atât vrea să apară mai drept cultivatoare de bine, de adevăr, de respect. Un mod eficace, elaborat cu abilitate, ieftin, prin care motorul comunisto- securist ar fi adus economii serioase la curtea lui ceauşescu. Folosit înainte de ’89, câţi din floarea incomozilor dizidenţi, plus  oameni din cultură admiraţi pentru verticalitate şi demnitate  nu le-ar fi ciugulit din palmă aşa cum vedem că au ajuns acuma s-o facă! Unii fără pic de jenă, fără scrupule şi fără urmă de respect pentru ei înşişi. Uluitor tablou să vezi atâtea personaje de pe firmamentul vieţii publice şi culturale croindu-şi drum în curţile abjecţiei! Să-i auzi cum din mijlocul latrinei în care se-mbăiază cu voluptate se dau scârbiţi, loviţi de nişte căcăreze primite-n plină figură din partea unor „derbedei” mult mai puţin şcoliţi dar şi mult mai puţin ipocriţi! Nu mă-ncântă câtuşi de puţin lipsa de educaţie, de cultură, dimpotrivă, dar mă oripilează total falsitatea şi mizeria morală  în care se scaldă apreciaţi şi cunoscuţi purtători de lumină şi speranţă ai naţiei. Cu bagajul unei experienţe istorice şi cu mesajul confecţionat potrivit interesului noilor patroni, schimbarea la portofel a unor repere anticomuniste dezvăluie relaţia dintre „probitatea profesională”  şi mărimea contului. Transferuri tranzacţionate „spre încălzirea” prostimii, ca de pildă al fostului director al Europei Libere, aduc aminte de gunoaiele radioactive cumpărate de săracul stat român la iniţiativa unei facţiuni universitare ecologiste la scurt timp după ’89. Luminiţa radioului din casele noastre întunecate de propaganda comunistă s-a stins definitiv. Agenturili străine au dispărut şi au reapărut în altă costumaţie, în ograda securiştilor şi penalilor proprietari majoritari ai reţelei trusturilor de presă. Beneficiarii dejecţiilor media ar respira uşuraţi dacă n-ar fi apărut vreo două breşe pe unde se poate strecura „dictatorul”. Luaţi pe nepregătite trebuie să găsească ceva în locul vechilor staţii de bruiaj. Ce lipsă de bun simţ şi de respect: câţiva inculţi să-şi permită să dea cu căcăreze în distinşii căcănari.

30 noiembrie 2009 at 15:53 171 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.896 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.455 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.896 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: