Posts tagged ‘favele’
RIO, Nao existe otro igual.
Postat de Mihai, în „Grădina cu trufe, biblioteca cu prieteni”
RIO, Nao existe otro igual, este finalul unei Declaraçao universal de amor ao Rio pe care călătorii o pot citi pe drumul care duce către unul dintre cele mai cunoscute monumente din oras, statuia lui Isus, numită Cristo Redentor do Corcovado.
Prima mea impresie despre Rio nu corespunde deloc cu această Cidade Maravilhosa din declaraţie. De pe autostrada care duce de la aeroportul Carlos Jobim către oraş, şoseaua străbate o zonă de favele. Ce-i drept, nu sunt ghetourile la care mă aşteptam, ci cartiere de case sărăcacioase, lăsate în roşu, cu străzi nepavate şi oameni îmbrăcaţi prost. Depăşim favelele şi, la intrarea în partea centrala a orasului, peisajul se schimbă brusc. Autostrada poate fi numită acum suspendată ceea ce nu-i conferă însă, vreun atribut estetic, dimpotrivă. Trecem pe lângă un cartier care pare a fi al unui oras european clasic aflat, însă, într-o stare de dărăpanare relativ avansată. Nu mult mai departe, drumul trece pe lângă câţiva zgârie-nori, în cartierul din Rio care se cheamă Centro; e uşor de înteles de ce. Intre timp, autobuzul în care ne aflăm – condus într-un stil smucit care, am înteles ulterior, e specific locului (dacă nu chiar continentului…) -coborâse de pe autostradă intrând, după o oprire într-o staţie, direct în lupta cu traficul infernal din Centro. Deprins cu condiţiile neobişnuite de circulaţie ale locului, şoferul reuşeşte să se strecoare cu abilitate prin îngesuială, să treacă printre oameni şi vehicule, prin intersecţii supraaglomerate, într-un final ieşind câştigător din cursa cu obstacole, cu preţul unei mari pierderi de timp. Scăpaţi, în fine, de apăsarea clădirilor şi a zgomotului din Centro descoperim, pe neaşteptate, o altă faţă a oraşului. Ajunsesem în dreptul plajelor, strălucind printre arborii unui parc luxuriant, din stânga direcţiei de mers. In dreapta, alt peisaj, nişte coline stâncoase, pe cea mai înaltă dintre ele, mult mai împădurită decît surorile ei, apare, dominând, majestuos, faimosul Redentor. În faţă, ieşind, parcă, direct din apă se iveşte o alta, foarte cunoscută şi ea, cu aspectul unui bolovan imens, numită Pao de Açucar. Dar despre asta voi vorbi mai târziu. Acum trebuie să cobor să caut adresa hotelului meu, din cartierul Catete. Un nume pe care-l rostesc, normal, cu gândul la un triunghi dreptunghic. Nu mă fac înţeles: catete, catete… Câţiva localnici dau din umeri. În fine unul se prinde: era vorba de cartierul Cateci. Chestie de pronunţie. Găsesc hotelul Regina, mă instalez iute şi fuga spre ocean cu intenţia fermă de-a ajunge la plajă. La cea mai cunoscută dintre ele: Copacabana, ati ghicit.
va urma…
D.M. Rio de Janeiro, 23 iulie 2011
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii