Posts tagged ‘Felix-Voiculescu’
La o „aniversare”
Peste câteva zile vom „aniversa” 23 de ani de la mineriada din iunie’90. După victimele din decembrie’89 au urmat şi cele din Iunie’90. Au intrat în „costuri” cum a şi declarat Ion Iliescu, capul sângeroaselor evenimente şi fondator al „democraţiei originale” secondat de ai săi. Inclusiv din justiţie. Ţara a acceptat. Tragicul eveniment interesează tot mai puţin. Deşi crimele sunt imprescriptibile, justiţia nu pare interesată de descoperirea oficială a crimelor de atunci, de faptele preşedintelui onorific al celui mai puternic partid din România. Nu-i de mirare de vreme ce instituţiile statului se află şi acum sub asediul beneficiarilor minciunilor instituţionalizate şi al hoţiei generalizate. Dezvăluirile despre fraude, instant neutralizate prin manipulările mafiei extinse din media, nu mai impresionează. Mai trist e faptul că noile generaţii nu par să-nţeleagă gravitatea ofensivei neîntrerupte asupra viitorului lor a acestor structuri malefice.
Câteva elemente de pe parcursul celor 23 de ani prezentate mai jos dovedesc apartenenţa la aceeaşi şcoală de gândire. Observaţi, vă rog, perfecta articulare a asediatorilor, coerenţa în acţiuni malefice a protagoniştilor- seniori şi juniori.
Iunie 1990, Ion Iliescu: „Vă mulţumesc pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră”!…vă mulţumesc pentru ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”.
Ianuarie 2012, Victor Ponta: „Voua, tuturor celor care ati fost, fizic sau macar sufleteste alaturi de primii romani care au iesit in strada, va datorez un profund respect. Fara curajul vostru, fara vocile voastre, nimic din ceea ce s-a intamplat in 2012 nu ar fi fost posibil”.
Februarie 2011, Felix Voiculescu pe blogul personal (imediat după arestarea senatorului Cătălin Voicu!) cheamă opoziţia sub un singur steag, al USL precizând: „Dacă acest lucru nu se va întîmpla şi opoziţia va rămîne ezitantă şi relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS şi DNA să transforme România într-un viguros şi vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim mulţi neîntrebaţi în ţara asta”.
5 Iunie 2013, Felix- Voiculescu, revenit în ţară (la o săptămână după arestarea directorului trustului Intact):
„Trebuie s-avem grijă de România! Dacă avem judecători şi procurori care fac astfel de lucruri, azi unul, mâine altul, poimâine putem veni toţi la rând. Trebuie să punem puțină ordine în lucrurile astea! Și o să punem”.
29 mai, 2013, deputatul PSD, Florin Iordache: S-a votat”existenţa unui cvorum de participare la 30% din cetăţenii existenţi pe listele electorale. De asemenea, un cvorum de validare egal cu jumătate plus unul din cetăţenii existenţi pe listele electorale, dar nu mai puţin de 25% dintre aceştia şi cea mai şi importantă este prevederea care stabileşte unificarea acestui prag pentru toate tipurile de referendum„
6 Iunie 2013, senatorul PNL Tudor Chiuariu: „unul dintre amendamentele adoptate azi în Comisia de revizuire a Constituţiei oferă posibilitatea Parlamentului (inclusiv parlamentarilor cu dosare penale!) de a chema pentru eventuale audieri persoane fizice sau juridice, fapt care se poate aplica şi conducerii Parchetului”.
Panică în curtea producătorilor de simulacre
Acuma ştim bine că:
- N-am trăit o revoluţie victorioasă anti-comunistă ci un simulacru sinistru pus la cale de înşişi comuniştii cu aparatul lor securist cu tot -care au făcut din ţară, moşia lor şi din cei sacrificaţi în decembrie’ 89, legitimaţii pentru şobolănimea profitoare.
-
Nu trăim în democraţie ci într-un simulacru, permanent revizuit, ultimul care l-a pus pe rol fiind însuşi reprezentantul penelist al „prodemocraţiei„, ca tehnician al procedurii legale de falsificare a voinţei votanţilor prin legea votului aşa-zis uninominal.
-
Nu trăim în social-democraţie ci într-un simulacru pus în operă de edificatorii ei oficiali ca moştenitori ai corupţiei comuniste pe care au dus-o pe cele mai înalte culmi de huzureală pentru jefuitorii aleşi legal, printr-un simulacru democratic.
-
Nu trăim într-o societate liberală ci într-un simulacru caricatural sub sigla liberalismului prin care travestiţi politici & susţinători după ce l-au compromis golindu-l de conţinut, l-au făcut un adăpost al imposturii, grobianismului, corupţiei.
-
Nu trăim într-un stat de drept ci într-un simulacru, atât timp cât justiţia poate fi la mâna politicienilor cu afaceri penale- unii încârdăşiţi cu interlopimea dar şi a unor indivizi certaţi cu morala şi cu legea din interiorul sistemului juridic.
Trăim, în schimb, într-o societate a urii şi a imposturii reale. Ne indignăm la fiecare nouă mizerie dezvăluită public. Nici nu mai contează că deconspirările sunt adesea, doar reglări de conturi dintre grupuri politico-media-mafiotizate. Luptăm văicărindu-ne şi urându-ne în vreme ce se dărâmă mai totul în jurul nostru.
În fine, încă o observaţie care cântăreşte, poate, mai mult decât toate cele dinainte: totuşi, ura asta patologică cultivată din ce în ce mai intens, mai mult decât orice altceva în cele peste două decenii de libertate, nu se metabolizează în sentimente pozitive faţă de elaboratorii ei în ciuda succesului lor pe linie de manipulare. Adicţia la sursele urii n-are corespondent valoric într-o atitudine pozitivă a consumatorilor faţă de ofertanţi. În afară de bănet, de o armată de slugi cumpărate plus nişte amărâţi de postaci plătiţi şi-n ciuda imperiului media, Felix-Voiculescu e unul din cei mai lipsiţi de popularitate şi simpatie barosani ai vremii. Să ne gândim că n-a reuşit să-şi ridice la nivel eligibil nici măcar partidul pe care-l lipeşte de atâţia ani cu purcoi de bacnote, pe ici-colo. Iar comportamentul panicat -ca al animalelor care presimt un cutremur- al curvelor lui de curte anunţă că sursa de agoniseli prin malversaţiuni infecte e în pericol. Un semnal că şi în cazul varanului ca şi al lui năstase, vântu, patriciu şi al altor celebrităţi slinoase din seria producătorilor de simulacre cu ascendent în ceauşism, soarta nu le e tocmai pe măsura averilor, omagiilor şi făcăturilor. Indiferent de cât de vicleni şi de atotputernici s-ar crede.
Politică reptiliană
Două intervenţii publice ale lui Felix-Voiculescu, din urmă cu câţiva ani, una ca urmare a deconspirării sale de vechi lucrător şi informator securist, cealaltă legată de dosarele d-lui de corupţie politică şi fraudă, au stârnit, fiecare, o oarecare indignare, la momentul respectiv, dar nu pe măsura insolenţei şi acuzaţiilor personajului la adresa conaţionalilor. Pe scurt, pentru cine-şi aduce aminte, patronul politic al USL se apăra, relaxat, în prima speţă, acuzând că milioane de români ar fi fost, ca şi el, în slujba fostei securităţi, iar în cea de a doua că, dacă ar fi luaţi la bani mărunţi, majoritatea concetăţenilor s-ar alege cu dosare penale.
Stârnit ca o reptilă, reacţia d-lui Varan dezvăluise atunci, cu cinism, ceva esenţial din secretele bănoasei sale meserii, din tehnica securistă de mânjire şi şantajare. Transmiţând, astfel, şi un avertisment: (mai mult…)
Puncte slabe, fire duse
Jurnalistul elveţian Rudolf Hermann scria, în Neue Zuricher Zeitung, despre un raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare de la Bucureşti care aduce argumente în favoarea ideii că România nu ar fi trebuit să fie integrată în UE. Documentul, publicat în 2008, vede două scenarii pentru viitorul României: „pe de-o parte, asumarea poziţiei unei ţări în care românii rămîn ancoraţi în trecut, cimentîndu-şi imaginea de stat rural, cu o identitate confuză, care îşi aduce o contribuţie modestă la deciziile Uniunii Europene, sau să ia în serios drepturile şi obligaţiile care revin din calitatea de membru al Uniunii Europene, punînd la punct modele de dezvoltare durabilă”. Pentru acest lucru, însă, este nevoie de schimbarea mentalităţii românilor…
Potrivit raportului, „deprofesionalizarea masivă a ţării noastre în ultimii 17 ani are la origine faptul că reformele postrevoluţionare s-au axat pe distrugerea industriei şi nu pe modernizarea ei”. Ce ar mai fi de adăugat? Ce ştie tot poporeanul: însuşirea resurselor+distrugerea economiei= puterea financiară a actualei clase politice+ sărăcia poporului român. Chestiune recunoscută indirect şi în apelul d-lui voiculescu care, chemând PSD, PNL şi PC la unire avertizează naţia, pe blog, asupra primejdiei: „Dacă acest lucru nu se va întîmpla şi opoziţia va rămîne ezitantă şi relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS şi DNA să transforme România într-un viguros şi vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim mulţi neîntrebaţi în ţara asta”.
E suficient să parcurgem acest paragraf ca să ne dăm seama că domnul voiculescu ştie exact, cu MAJUSCULE, cine sunt inamicii, ştie şi de ce, ştie și care sunt punctele slabe ale ţesăturii şi de unde va începe destrămarea! De aici încolo nu mai rămâne decât să urmărim cum se duc firele și cum se va remaia parlamentul. De presupus că, odată dus un fir două, neîncrederea și teama vor slăbi treptat urzeala, ţesătoriile antenelor fiind condamnate să dispară dacă nu pun la cale alte și alte lucrături.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii