Posts tagged ‘Fenechiu’
Erori de imaginaţie şi de peroraţie
Dacă şi efemera, promiţătoarea, alianţa DA a persistat în memoria colectivă mult timp după deces, de ce să ne mirăm că remanenţa comunismului construit ştiinţific în zeci de ani funcţionează şi azi ca agent electoral în subconştientul unui segment de populaţie. Asta e şi motivaţia, tot “ştiinţifică”, pentru care PSD insistă că mortul e viu! Ştiind că useleul trăieşte în mintea unui segment electoral, tacticienii tenebrelor îl întreţin ca pe un portret de familie cu ramă roşie, împodobindu-l şi cu alte însemne familiare din timpul istoric croit cu secera şi ciocanul. Îl întreţin cu ce vedem acum în campania psd-pcr-unpr. Cu mortul viu în minte, e logic ca boborul rămas uselist să voteze majoritar, roşu. Nu mai e sensibil de mult la minciună, dac-a fost vreodată. O anomalie greu de tratat care îl face ţintă şi victimă sigură a manipulării indiferent de realitatea în care fizic, trăieşte.
Pe de altă parte, ancorat încă în minciuna originară de familie, aparent rebelul penele n-aduce nimic nou şi sănătos. E adevărat că recunoaşterea greşelilor (cu foarte rare excepţii) nu-i ceva de întâlnit în societatea noastră (inclusiv la nivel de biserică) şi cu atât mai puţin în politică dar după felul cum se desfăşoară în tocşourile televizate, cuplul Antonescu-Iohannis ne arată că, deşi desprins din trunchi, a rămas ca o rămurea, tot roşie, acum niţel decolorată. Ca-ntr-o comedie cu proşti, par să-şi imagineze că toată populimea ar trebui să fie indignată de felul în care au fost păcăliţi de ponta&comp! Nefiind în stare să-şi pună cât de puţină cenuşă-n cap pentru stupefianta înnobilare a “tronului” penelist cu nişte vicepreşedinţi de toată jena (chiţoiu, fenechiu, chiuariu etc) pentru îndelungata susţinere a unei cohorte de penali şi, mai ales, absenţa unei umbre de regret măcar, faţă de aberaţiile politice comise în famiglie în vara 2012 (nu faţă de „erorile de comunicare”!) dovedesc că, spre paguba lor şi a noastră, useleul e încă viu.
Suferinţele tânărului Crin
Dramă politică- interzisă celor emotivi
Ce ironie: tocmai de când, de bine de rău, e mai treaz şi frecventează mai des locul de muncă, Crin îşi vede visul prezidenţial îndepărtându-se. Visul lui obişnuit de zi şi de noapte în care stă pe tron la Cotroceni înconjurat de vicepreşedinţi se isprăveşte adesea într-un coşmar: palatul dispare şi el se vede în pijama, în stradă, fugărit de Ponta. Se opreşte, vrea să-l strângă de gât, dar nu simte nimic în cleştele palmelor. De la distanţă, Ponta îl asigură voios că useleul e la fel de trainic iar la Cotroceni scrie deja pe frontispiciu: Crin întâiul. Prost dispus, strigă după curteni, însă în locul lor apare Tăriceanu pe motocicletă, ferchezuit, la patru ace, cu un cârd de femei chicotind fericite, în ataş. Dă o tură prin dormitorul prezidenţial şi, rânjind, îl anunţă că Becali face crize la zdup, că Fenechiu îl înjură, iar Sorin Roşca Stănescu îl umple de zoaie de când e independent. Şi că sasul Iohannis stă mai bine în sondaje decât el. Îl trec transpiraţiile! Ciudat, se gândeşte Crin, parcă simt nevoia de hăhăitul lui Băsescu. Asta-i culmea! Cu imaginea lui în cap, trebuie să recunoască, se simte un pic mai bine. Picotind, ceva mai târziu, la senat, se vede dus pe braţe de un grup de incompatibili indignaţi care strigă “Crin, nu te lăsăm, tot pe tine te votăm“. Şi, imediat, o vede pe Raluca Turcan, zâmbitoare, înapoindu-i toporul lui Blaga. Renunţase-n ultima clipă să-şi taie mâna şi, cu buletinul de vot ştampilat, pregătit de introdus în urmă, declara presei: „am votat pentru un viitor mai curat al copiilor noştri„. Izbucneşte-n hohote de râs şi se trezeşte în aplauzele furtunoase ale parlamentului. Draci! I se face brusc greaţă, mai bine nu se trezea! Cel puţin, nu l-ar fi auzit pe Gigel Ştirbu, alt penelist tâmpit de-al lui, care tocmai propunea modificarea legii privind drepturile de autor pentru a legitima plagiatul.
Furturi legale şi ilegale
Cu vreo lună-n urmă, în plenul Senatului României, doamna Elena Dumitru, secretar de stat în Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice în guvernul Ponta, afirma că trebuie „să se stopeze furturile ilegale”. O propunere bine primită dat fiind că răspundea unor dorințe tacite ale colegilor. Prin urmare, aleșii urmau să analizeze și să decidă care furturi sunt legale şi care, ilegale. Muncă serioasă având în vedere diversitatea hoțiilor. De pildă, chiar ieri, ministrul Relu Fenechiu se declara de partea furăcioşilor de bani negri pentru partid. „Toţi fac la fel„, motto-ul politicilor de buzunăreală publică, uneori concretizate în dosare penale (a transformatorului, contorului etc.) e consfințit astfel, ca principiu de legiferare. Oficial! Atitudine responsabilă aprobată pe loc de premier: „să nu fim ipocriţi„. Altfel spus, codurile penale actuale suferă grav de ipocrizie de vreme ce asemenea fapte apar acolo la capitolul hoţie). Apelul la sinceritate va da un nou avânt activității legislative. În scurt timp, probabil, corectarea codurilor pentru onorabilizarea furăciunilor discriminate va deveni fapt.
Pare-se că din porunca „Să NU furi”, cei mai aleşi dintre aleşii românilor l-au furat din capul locului pe Nu! Fapt înţeles corect de mare parte dintre juzii patriei, aceia „care nu sunt fraieri„, ca să citez din gândirea uneia din judecătoarele şpăgare arestate recent, până n-om uita şi de ea. ca şi de alţii; nenumărabili, deja. Ca, de pildă, de Valentin Preda, un subordinat al d-lui Fenechiu de la ministerul Transporturilor, licenţiat în drept, cu master în „Ştiinţe penale”, ajuns şi el, printre alţii, la DNA.
…”Sa va spun de ce am fost obligati sa trecem Legea Educatiei prin angajarea raspunderii” relatează Daniel Funeriu într-un interviu. „Pentru ca, dupa ce trecuseram partea cu invatamantul preuniversitar, eu am refuzat pactul cu fabricile de diplome, ai caror reprezentanti mi-au spus clar „va trecem Legea Educatiei in Senatul Romanei, daca acceptati urmatoarele amendamente. Toate, fara exceptie, erau amendamente de sorginte mafiota si gandite doar pentru bani. Eu le-am spus ca legea trece prin Senatul Romaniei, nu prin Senatele universitatilor pe care le conduc ei. ”
Că toate ar putea avea un cost imens în viitor încă nu se ia în calcul. Că miliardarii de pe urma jecmănirii statului sunt modele de reușită, nu ne miră. Că de-acum „orice bou cu relatii va putea deveni profesor universitar conform noilor reguli„, comentariu preluat din acelaşi interviu, prin care se rezumă drama învăţământului revenit la nivelul etic abramburist, probabil bucură pe unii. Mai ales că justiţiei îi va fi din ce în ce mai dificil să scoată apa care năvăleşte prin găurile date de aleşi statului.
up-date
11 ianuarie 2018
După momentul antologic de justificare a nevoii de legalizare a răului, prea puțin băgat în seamă, petrecut în plenul parlamentului în 2013, instituționalizarea mafiotismului a cancerizat agresiv statul devenind rapid sursa cea mai puternică de efecte deplorabile.
Să ne întrebăm, deci, acum la-nceput de 2018, de ce dezastrul de la Colectiv s-a îngropat odată cu victimele? ca și afacerea dezinfectanților diluați, sinuciderea lui Condrea și rateurile invincibilului SMURD? sau ancheta privind moartea polițistului Gigină? Ce s-ar fi ales de statul ăsta luat ostatec de o gașcă politică, fără rezistența civică non-stop la „Legile injustiției și fărădelegii” din 2017 ? Ce s-ar întâmpla dacă civismul s-ar da bătut?
Calea grea a reformismului
Era de aşteptat ca odată cu ieşirea din uz a mantrei istorice „jos Băsescu”, în hăul politic de sub domnia usele să se diversifice formele -goale de conţinut- caracteristice acestei zone. Zilele trecute de pildă, iohannis, ultima achiziţie a lui crin- adresându-se norodului ca viitor şef al penele intrase direct în pielea lui becali preluându-i behăiala. Ecou de ecou! Crin fiind şi el ecoul varanului şi al unor servicii mlăştinoase iar varanul- rezultanta antenistă a ecourilor unui ciopor de penali-infracţionali. Ministra mona e ecoul sughiţurilor antioccidentale ale lui quariu, fenechiu şi al grupurilor lor de interlopi-vipuri. Învăţământul şi, în general, sistemul de parvenire copy-paste din toate domeniile începând cu cel politic fiind ecoul prelungit al plagiarismului lui ponta şi al suporterilor săi iar abramburica, ecoul agramatismelor lui vanghelie şi al fâşâitului hârtiilor comercianţilor de iluzii. Şi putem continua cu ecourile din hăul ăsta până la anul, dar şi atâta e destul.
Mantra tembelizatoare îl poate da jos pe Băsescu dar nu şi băsescismul iniţiator al reformismului şi prin asta, atât de supărător. Opus paralizantei politici useliste cu felul său atipic şi defectele sale tipice, Băsescu e „dictatorul” care a descurajat obedienţa tradiţională adusă din curţile comuniste, punând în locul ei valoarea conţinuturilor inovatoare. Şi perfectibile. Exact invers decât se-ntâmplă în ierarhiile partinice useliste şi în extensiile pedelist-blagiene! Prin ofensiva profesionismului opus tiparelor oligarhice în care obedienţa ţine loc de criteriile morale şi a celor de competenţă, societatea poate fi pusă în rânduială. Cu Băsescu sau fără Băsescu la Cotroceni. Până mai an aş fi zis că e riscant să vii cu o astfel de teză, azi o găsesc necesară. Reformismul acţiunilor îndrăzneţe e calea realistă spre statul de drept. O cale extrem de grea, plină de „mantre” duşmane dar indispensabilă.
Îngrijorările doamnei Cati
Doamna Cati mărturiseşte public că e îngrijorată. Se teme pentru soarta ţării pentru care ea personal a făcut şi face tot ce e omeneşte posibil şi poate chiar mai mult: ca rector, ca parlamentar, ca ministru, ca politician uselist invitat la tocşouri. Şi astea toate deodată- în ciuda beţelor în roate puse de sâcâitoarea ANI! Guvernanţii uselişti sunt cei mai cinstiţi politicieni, zice. Sunt asemenea ei, care n-a furat nici măcar un capăt de aţă! Şi asemenea lui Ponta care nici nu minte şi nici n-a plagiat. Democratic vorbind, Cati socoate că nu e firesc ca dictatorul din garaj să insiste atâta cu referendumul, enervând la culme guvernul uselist şi milioanele de români care-l consideră demis încă din ianuarie! (Omu’ ăsta chiar nu pricepe? Păi mai clar decât i-a explicat Dogaru cum stă treaba cu democraţia şi cu statul de drept n-a reuşit nici Ciutacu!) După atâtea răscoale, boicoturi parlamentare plătite de tot electoratul nu numai de cele opt milioane care şi-au făcut datoria de votanţi, de ce afurisitul de dictator nu-i lasă acum pe colegii ei să lucreze fără frică de justiţie în ţara unde sunt stăpâni? Cum să permită ca ţara pentru care ei se sacrifică de atâta timp s-ajungă stat poliţienesc? Păi n-au dreptate să se plângă şi românilor şi Bruxelles-ului, Fenechiu, Chiuariu, Frunză Verde, Dragnea şi mulţi alţii? Cine nu ştie ce vrea poporul n-are decât să se ducă-n (scuze) în Teleorman, Dolj, Gorj, Olt, în Mehedinţi şi încă în nişte locuri unde locuitorii, morţi şi vii, căsătoriţi ori divorţaţi, plecaţi ori veniţi ştiu perfect ce înseamnă stat de drept, opinie publică, societate civilă, drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Fiindcă acolo se obişnuieşte să se doarmă cu Constituţia sub pernă. Când primarii le explică care-s nevoile patriei, supuşii pricep instantaneu- în spiritul anarhiei dogăreşti din ianuarie ajunse acum la apogeu. Ăsta da, model democratic! I-ar alunga îngrijorările lui Cati. Şi nu numai ei.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii