Aventuri în grădina de hârtie

Nevoia de rău

Nevoia de informaţie devine, pentru tot mai mulţi semeni, nevoia de rău. Fabricilor media le merge cu atât mai bine cu cât amplifică această nevoie. Cu cât reuşesc să genereze o foame mai mare de rău, cu atât devin mai bogate şi mai puternice. Dintr-o necesitate normală, informaţia devine una anormală alterând conştiinţe şi societate. În acelaşi timp, utilizarea selectivă a unor informaţii prelucrate anume pentru a genera dependenţa de rău devine normală. Oameni, ai zice normali, susţin presupuse minciuni de care par ferm convinşi. Se manifestă ca şi cum s-ar fi mutat mental într-o realitate paralelă. Şi, ce-i mai rău, se străduiesc să-i lămurească şi pe cei din jur. Nimic nu e mai contagios şi mai dăunător pentru o societate decât paranoia politică indusă. Obişnuita vânare de neajunsuri, urmată de hiperbolizarea şi contrafacerea lor pentru a servi unor scopuri mizerabile a devenit probă eliminatorie. Epoca în care menţionam „o parte a presei” se apropie de sfârşit. Ca şi creditul pentru oengismul neopârvulescian. Apartenenenţa la o organizaţie politică ori civică nu mai contează. Responsabilitatea devine exclusiv personală, indiferent de firmă. Nemulţumirile şi greşelile, răul primar, adică materia primă se găseşte din belşug. Tehnologii răului nu şomează. Paradoxal, cu cât produsele de top ale procesatorilor de rău se vând mai bine, cu cât câştigul lor pare mai mare, cu atât li se-ntoarce mai păgubitor, după o vreme. Banal, mecanismul folosit de tehnologii răului constă în a absolutiza ceva (justiţia, de pildă) la pachet cu cineva (Daniel Morar în cazul de faţă) ca repere intangibile, în contrast cu justiţia-slugă intrată în epoca coabitării la pachet cu noul şef  Tiberiu Niţu ca efect al unei alegeri malefice. Ironic, însă, bomba justiţiară a NUP-ului pentru plagiatul premierului imediat după noile numiri la DNA s-a fâsâit. N-a aruncat în aer coabitarea, deşi nimeni n-aşteaptă vitejii din partea d-lui Niţu.

„Prima rezolutie de neincepere a urmaririi penale (NUP) pentru Ponta s-a dat pe 11 februarie 2013. Era dosarul cu plecatul la Bruxelles, in iulie 2012, cand s-a dus premierul in locul presedintelui. Nu stiu de ce verdictul a fost tinut la secret si dat publicitatii abia pe 21 mai 2013. In dosarul cu plagiatul, datand din august 2012, procurorul lui Morar a cerut expertiza ORDA, singura institutie recunoscuta de lege, si a adunat probe. Expertiza ORDA a ajuns la Parchet in 15 mai, iar in 16 mai procurorul (devenit intre timp al lui T. Nitu) n-a avut incotro si a dat NUP. Credeti ca aceste informatii n-au relevanta? Sa nu se inteleaga ca Morar l-a favorizat pe Ponta ci sa se retina ca probele nu le-a permis procurorilor sa dea alt verdict”. (aici)

Avocatul Florin Plopeanu, specialist in domeniu, procuror ( 2007- 2010) la Serviciul de proprietate intelectuala din cadrul Parchetului General, cel care s-a ocupat de acest caz a comentat acest caz pentru Ziare.com, aratandu-se inca de la inceputul discutiei indignat de plasarea acestui dosar in mijlocul unei lupte politice surde. „Sunt foarte neplacut surprins ca acest dosar, a carui importanta primordiala este data de influenta directa pe care o va avea asupra stabilirii standardelor academice pentru determinarea autenticitatii si originalitatii lucrarilor stiintifice, este transformat intr-o miza ieftina politica. …Discutia ar trebui pastrata exclusiv in zona strict juridica, sa vorbim despre existenta unui plagiat si nu despre politica”…

Cui au fost de folos în acest caz, acţiunile justiţiarilor? …Cazului în sine? Încrederii în justiţie?  Societăţii? DNA-ului şi d-lui Morar? Sau unor politicieni care nu pot răzbi altfel decât pescuind în apă tulbure? …Nu ducem lipsă de rău! Ca să prevenim căderea în mai rău e nevoie de divulgarea lui  promptă. Însă minciuna şi omisiunile premeditate pot împiedica asta. A-l acuza nejustificat pe noul PG de ceva atât de uşor de demontat, subminează  presiunea publică în cazul eventualelor situaţii în care ar fi necesară şi justificată. Poate împiedica judecata dreaptă a altor rele, mai grave! Soluţia politică de avarie a momentului, extrem de vulnerabilă, n-are nevoie de adaosuri fictive la răul existent. N-are nevoie de muniţie servită prin justiţiarismul cu miză politică unor eminenţe cenuşii în dauna justiţiei. Ca şi a politicului.

24 mai 2013 at 18:25 noradamian 22 comentarii