Posts tagged ‘foc’

La conquista rumena.

Nu vă faceţi griji, românii n-au trecut prin foc şi sabie locuitorii altor ostroave. Românii nu fac parte din naţiile care au cucerit pământuri şi au supus alte neamuri. Noi am fost blânzi, n-am poftit la zestrea altora… Nu ni s-a spus de atatea ori? Istoria e martoră la asta!… că am respectat cele zece porunci în spiritul lui Marx. cu perfecţionările ceauşiste cu tot; că românii, în general, au stat în banca lor. Sau, poate că au vrut, dar n-a fost cazul. Indiferent de cauze, ce contează e că ne-am întins doar cât e plapuma. La nevoie, am şi scurtat-o. Conquista română există, totuşi. Doar că acţionează atipic, spre interior. O expansiune în însăşi adăpostul şi fundamentul naţiei- ca şi luna care se-nvârte-n jurul terei dar în sens invers planetelor. E  ca ciudat, dar fii liniștită, lume! Mareele politice şi somnambulismul popular sunt doar treburile noastre interne. Noi n-am fondat imperii, nici vreun commonwealth, nici o uniune de republici. N-am participat la masa colonială şi nici n-am trecut Europa prin vâltoarea zvasticilor naziste. Dimpotrivă, am denunţat apartheid-ul, fascismul, bolsevismul. și desigur, ceauşismul. Am semnalat orice formă de năpăstuire din orice parte a lumii. Am vituperat excesele de lăcomie, lipsa de scrupule şi afacerile oneroase ale ţărilor civilizate care le-au spoliat pe cele marginalizate şi făr’de noroc; care le-au luat petrolul, aurul şi diamantele;  și le-au lăsat pradă bolilor, foametei şi războaielor. Cine citeşte „revoluţie şi reformă” o să priceapă mai bine asta, direct de la autorul şi conducătorul cu faţă umană al expediţiei române, cu condiţia s-o citească de-andoaselea. La fel şi cine citeşte opera grea cât un kil de plumb a ex-preşedintelui milică. Iar cine a fost martor la istoria noastră modernă şi contemporană n-are cum să nu-şi cunoască eroii. Cu un curaj mai presus de al conquistadorilor Cortez şi Pizzaro, o mână de temerari aduşi de expediţia din decembrie ’89 pe continentul român renumit pentru forma lui de pâine, l-au făcut dumicaţi. Pe băştinaşi i-au băgat în televizor şi le-au dat să mănânce ziare. Pe urmă totul a decurs simplu. Cu legi şi ordonanţe au pus la adăpost obligaţiile plebei şi drepturile la rapt ale conquistadorilor. Au nivelat niţel sărăcia şi haosul, cât să rezolve împărţeli frăţeşti, bată-n cuie contracte, inventeze anexe, contracte la anexe, legi la contracte, secrete adiţionale la legi etc. Invincibila conquista romena.

Şi pentru că producţiile citate ca şi altele sunt departe de a acoperi nevoia de literatura SF pe această temă, nu-i exclus să apară şi un studiu privind rezervele de petrol şi gaze încredințat lui Patriciu the Conqueror pentru a le salva de lăcomia naţiunii flămânde. Mai departe las cititorului plăcerea sau neplăcerea de a evoca personajele principale şi rolul lor în această epopee eroică.

In legătura cu acelaşi subiect se poate citi şi aici

update: aici şi aici

8 februarie 2009 at 21:09 23 comentarii

Bătălie sângeroasă în purgatoriul fiscal.

Bătălia decisivă e iminentă. Aliniate pe două rânduri, ca la Trafalgar, corăbiile combatanţilor sunt gata să scuipe foc. De o parte iadul pavat cu ţepe, încă nefolosite, de cealată raiul cu conturile aproape şterse de ceaţa groasă de octombrie. Între cele două locaţii fiscale, un purgatoriu părăginit de invaziile  de politicianism şi care, în orice clipă, poate fi aruncat în aer sau scufundat în adâncuri. Cîteva ambarcaţiuni de agrement împodobite cu madone cu chiloţi coloraţi şi vanesse paradisiace, îşi fac veacul de la o locaţie la cealaltă, înveselind puţintel atmosfera.
Un amiral chior dă ture pe puntea principală, preocupat să găsească o frază potrivită, în loc de speech, ori declaraţie, pe măsura evenimentului.
De partea cealaltă câteva guri de tun sunt poziţionate exact pe medaliile de pe pieptul amiralului.
Sclipind prin ceaţa care începe să se desfacă sunt nişte ţinte perfecte.
Ar merge, de pildă, ceva cam aşa, meditează lordul amiral privind navele duşmane apropiindu-se ameninţător:
„Intotdeauna am încercat să transform orice dezastru într-o ocazie”. Bine, asta parc-a spus-o John D. Rockefeller. O fi trecut şi el prin necazuri, prin crize. S-o fi aşteptat la ce se întâmplă acum.
Un zgomot năpraznic îi tăie brusc firul gîndurilor. Nu mai apucă să zică nimic.
Cu tunuri cu tot, într-o clipă, flota duşmană se duse săgeată la fund! Prin spumele cu gudroane, se iţiră, plutind pe valuri, mulţime de logane, de citroene, de seifuri secrete…
Comandantul se întrerupse din gânduri, cu o vagă părere de rău. O bătălie cu o asemenea soartă!…
Bătălia, oftă el cam dezamăgit, ar fi însemnat altceva. Mai interesant decât să-ţi faci plimbările cu vasele astea de agrement. „Acuma cu cine să mai… ” Comandantul făcu un semn de lehamite. Dar n-apucă să termine întrebarea că şiruri de bărcuţe roşii, mai roşii decât pozele seducătoare de pe şalupele de agrement, se iviră printre ceţuri şi resturi de corăbii. Bine dispuse ca un roi de furnici care au dat peste fărâmituri, flămânde ca un cârd de piranha şi vioaie ca nişte geamanduri dezlegate, traseră cîteva salve în epavele din jur, şi se poziţionară rapid în noua organigramă de luptă.
Oho, iată-i şi pe ăştia! Sfârâie mititeii, de nerabdare, îşi spuse lordul pirat retrăgându-se în cabină nu înainte de a-şi lansa mesajul pe catarg, vizibil până departe prin ceaţa, oricât de deasă:

„Ţara aşteaptă de la fiecare cetăţean să-şi facă datoria”

S-a mai spus asta vreodată?? În realitate, nu într-un film…

26 octombrie 2008 at 23:24 Lasă un comentariu


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.031 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.031 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: