Aventuri în grădina de hârtie

Ideologii vs. valori fundamentale

”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită și eșec.” J.F. Revel

Îi deplâng pe cei care, neimunizați de cumplita experiență totalitară, intră total, cu mintea și cu sufletul, în universul ideologic, de orice fel ar fi el (fie exprimând aspirațiile deformatoare ale unor forțe politice în luptă pentru putere, fie exprimând gândirea deformată a unei societăți care aspiră la un viitor utopic – adică ideologia care conservă marxismul). Lăsându-și la ușă valorile perene, fundamentale (dacă le au) ca să îmbrace uniformele obedienței politice, devin pur și simplu, prizonieri.

Deși ideologiile s-au epuizat în bună parte pe parcursul secolului trecut, încearcă să se înstăpânească modificând forme și conținuturi, cu precădere în aceeași zonă estică a Europei unde conștiința&gândirea deformate de utopia comunistă sunt mai vulnerabile. Aici, cred, e o cauză serioasă a fragilizării politice a continentului, după experiențele tragice ale celor două conflagrații în care falsa știință a ideilor, apărută ca reacție empirică anti-teologică (cu nimic mai înălțătoare decât prizonieratul în dogmele ei inchizitoriale) la sfârșit de secol XVIII, și-a demonstrat natura. Revenirea în forță, folosind, ca instrumente sau arme, doctrinele din subordine, pune probleme grave lumii noastre, dat fiind că detronarea ideologiilor concurente, a acestor științe&conștiințe false, poate deschide ușa unor noi forme de totalitarism marxist. Rău cu rău, mai rău fără rău. Un cerc vicios care pare să nu aibă ieșire.

Ideologiile și utopiile n-or să dispară. și nici lupta dintre ele. Oamenii nu se pot dispensa de explicații, oricât de false, despre ce petrece în lumea plină de crize și conflicte și nici de planuri irealizabile, de iluzii ori promisiuni; cu cât ideologiile își supun mai categoric doctrinele, cu atât propaganda e mai ofensivă și gradul de obediență a celor ținuți în lesă e mai mare. Afirmarea ideologiei, de orice fel, fiind dependentă de existența unor dușmani, reali sau inventați, reacția la contestare e, de regulă, violentă (verbal sau fizic). Prin urmare, motorul e ura (de grup, de clasă etc), ura &propaganda fiind incompatibile cu credința creștină, singura opreliște la răul în care e prinsă lumea. Faptul că după experimentul interzicerii în comunism, creștinismul e reevaluat ca bun de folosință politică (doctrinar-ideologică) e cu atâta mai dezamăgitor.

Subordonarea conținutului valoric fundamental formelor ideologic-doctrinare înseamnă falsificare sau anihilare. Când forma domină fondul, tot ce gândim, spunem și facem ajunge sub semnul deformării.

Revolta socială în curs poate fi considerată rezistența conștiințelor.

6 aprilie 2017 at 18:17 noradamian 4 comentarii