Posts tagged ‘furie’
Oameni de ieri, oameni de azi
Imaginați-vă, dacă nu cumva ați și avut o experiență asemănătoare, nefiind ceva ieșit din comun pe vremea respectivă, o zi de vară, de concediu, așteptând, cu familia, cu prietenii din grup, la Sinaia, o ascensiune cu telefericul. Asta se petrecea cu puțină vreme înainte de revoluție. N-apucasem să ne bucurăm c-am ajuns la bilete după o coadă de mai bine de două ore, când am fost informați că telefericul nu plecase de sus și nici nu se știa când o să plece. Nimic mai mult. Fără explicații. După alte două ore de așteptat cu biletele-n mână, din om în om, pe șoptite, s-a aflat și motivul: fusese oprit sus pentru că însuși Ceaușescu împreună cu Tovarășa și curtenii lui, urmau să coboare cu telefericul. Nimeni nu știa când. Din motive de protecție asemenea chestii nu se comunicau. Trecuse o dimineață întreagă, altfel spus, o zi de concediu stricată, nemulțumirea creștea cu fiecare oră de așteptare, ținuți pe loc, copiii deveniseră agitați și flămânzi, nervoși, oamenii îl făceau troacă de porci pe marele conducător. bineînțeles, nu în gura mare. Sila era generală. Alte două ore tensionate și, pe neașteptate, se petrecu și evenimentul cosmic: Marele Conducător și Tovarășa își făcură zâmbitori apariția, salutând lumea adunată acolo cu ambele mâini, peste capetele securiștilor. Și atunci am văzut într-o clipă, o metamorfoză pe care n-o s-o uit niciodată: oameni normali, care-l înjuraseră furioși c-o clipă-n urmă, înghesuindu-se entuziasmați s-ajungă cât mai aproape de Zeități. Aplaudând. Strigând cu convingere lozinci fără să-i pună nimeni. Mulți cu copiii pe umeri. Exultând și ei, de fericire.
O dictatură nu apare oriunde și-n orice condiții. Sigur, e nevoie de factori favorizanți, de anume împrejurări și contexte geo- politice dar și de un anumit mediu.Fără un substrat uman cu un anumit specific caracterial- comportamental nu merge. Nu ține fără un mental colectiv ușor de topit și de modelat care, prelucrat prin tehnici speciale de experți în materie, să poată turna destinul și istoria unui popor în forme specifice.
Crize colaterale
Ziua 55/365: Altered reality (Photo credit: ataraxis)
În secţia unde fusesem internată de urgenţă, evident, toate cazurile erau urgenţe. Anesteziat, intubat, operat, reanimat. Ca pe bandă. O zi, două, eşti legumă, dar după aia, în salon, e mai bine. N-am mai trecut prin aşa ceva şi asta, într-un fel, mi-a redus stresul, adică m-a ajutat. Totul decurge metodic, bine organizat şi foarte operativ 🙂 De marţi până vineri cât am staţionat eu în mica încăpere cu trei paturi (confortabilă, curată, cam ca la un hotel de trei stele) s-au perindat şapte persoane, intervenţiile fiind de gravitate diferită dar fiecare trecând cam prin aceleaşi proceduri, cu tratamentele incluse. Cum se-ntâmplă, telecomanda era oarecum, disputată, devenind pentru scurt timp proprietatea uneia sau a alteia. Aşa că programele TV alese de una şi vizionate şi de celelalte au fost diverse. Bucuroasă c-am scăpat de apendice, nu mă mai deranja nimic. Iar când am dat, într-un moment prielnic, mezzo şi apoi la patinaj, parcă am intrat în vacanţă. (mai mult…)
De ce nu tac…
„De ce taci, citeşte şi dă mai departe” Aşa începe un mesaj furios, disperat care circulă în virtual, din care redau esenţialul: „– Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru. … Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.- Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem. – Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot. – Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat… instituţia preşedintelui României. – Nu mama – mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre. – Nu populaţia a prăpădit banii statului – munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice. – Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, regeşte, ci voi, clasa politică.”
… Multă mâhnire în acest mesaj de un adevăr revoltător dar, furnizat ca muniţie pentru manevranţii din umbră care „pescuiesc” dezamăgirile, e mai revoltător! Exacerbarea şi folosirea acestei legitime stări de revoltă exact de către marii profitori, generatori ai bramburelii bine organizate vreme de douăzeci zeci de ani seamănă cu scoaterea unui bolnav de la aparate pentru a-l pedepsi pe medicul care n-a găsit să-şi salveze în alt mod pacientul. Sigur, o prognoză în care s-ar fi luat în calcul evoluţia crizei, dinamica economiei, cifrele referitoare la recesiune, percepţia negativă a grupării BVB, dominatoare în guvern, groteştile intoxicări ale canalelor lui Sov şi Voiculescu, manipulările opoziţiei&sindicatelor dar si abilitaţile, putinţele reduse ale premierului în actuala situaţie, ar fi trebuit să fie anticipate de luni bune. Întârzierea, mai mult sau mai puţin justificată a PDL de a pune-n practică, integral, soluţiile radicale promise pentru reformarea sufocantului aparat administrativ şi a legăturilor sale nocive cu politicienii îl vulnerabilizează nefericit şi reduc dramatic perspectivele societăţii. Decredibilizarea acestei singure grupări politice cu potenţial reformator (din păcate insuficient, lipsit de anvergura necesară) ar avea ca efect, însă, o şi mai nefericită degringoladă a societăţii; fireşte nu şi a sforarilor din structurile „devastatoare” care ni-l oferă pe „acarul păun”; o nimerită ocazie de a transfera tot răul cauzat acestei ţări în cârca celor au încercat să-l stopeze şi încă n-au reuşit! Armata de prăduitori abia aşteaptă să se vadă exoneraţi de răspundere, de gravele prejudicii aduse societăţii acesteia construită complet anapoda. Încă un hop şi ar scăpa, însfârşit, şi de coşmarul justiţiei. Cine, alţii, să vrea asta decât aceia care încă n-au reuşit să doboare, pe deplin şi pe veci, naţiunea?
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii