Aventuri în grădina de hârtie

Sunt mulţi, adevărat, au adunat în neştire bănet  socotind  apoi că, dând foc  pe ici pe colo dar cât mai departe de propria tarla, vor arde  cu folos fundul altora. Alteori, indivizi respectabili de aceeaşi teapă, adică de înalt gang financiar, oploşiţi chiar de statele suverane, cu instituţii teribil de binevoitoare şi de săritoare la nevoie cu prietenii de acest fel.  Astfel,  dintr-odată, o mulţime de apostoli ai apocalipsei financiare se grăbesc să găsească vinovaţii, să proorocească pe un ton sumbru şi cumplit de ipocrit, colapsul economic financiar european şi mondial, la care mulţi dintre ei şi-au adus contribuţia fără să fie capabili, totodată, să ia în calcul  faptul că o globalizare a mercantilismului  duce, inevitabil,  şi la globalizarea  primejdiilor pentru aspiraţiile  lor imunde de a accede la controlul planetei. ” Pieţele financiare îndreaptă lumea spre o altă Mare Depresie, cu efecte politice incalculabile. Autorităţile, mai ales cele din Europa au pierdut controlul situaţiei” afirmă miliardarul George Soros citat de blogul “The Economic Collapse”.  Josef Ackerman, CEO Deutsche Bank: “Este un secret la vedere că numeroase bănci europene nu vor rezista din cauza expunerii pe datoriile suverane “. Alan Brazil, strateg la banca Goldman Sachs: “Nu poţi rezolva problema unei datorii cu datorii şi mai mari“.  Juan Somavia, directorul Organizaţiei Internaţionale a Muncii: “Numărul actual al şomerilor de 20 de milioane de persoane s-ar putea dubla în statele G20 până la finalul anului 2012“.  Multe alte declaraţii în acelaşi registru, unele mergând până la a lega iminenta cădere a euro-ului de un război inevitabil pe fondul revoltelor  populare care se-nteţesc de la o zi la alta pe glob, nu fac  decât să constate efectele propriilor lor lucrături, directe sau indirecte, în activarea şi generalizarea corupţiei.  Grecia, ca loc găsit potrivit pentru a pune foc, îmi aduce aminte-  intuitiv doar, desigur -de alegerea Rusiei la-nceputul secolului XIX de promotorii noii ordini mondiale de la acea vreme, ca spaţiu corespunzător pentru experimentul îmbolnăvirii omenirii de comunism. În succesiunea logică “teocraţie, democraţie, anarhie, dictatură”, într-adevăr, pare destul de probabil că acum ne apropiem de ultima. Cea mai nocivă atitudine însă, ar fi să picăm  în acest val al fatalităţii promovat în ton cu corupţia originală autohtonă, cum altfel, şi de către comandamentele tranziţiei iliescene. Pentru că, dincolo de evidenţa existenţei acestui val, există şi povestea lui Iona. Ferice de cine crede-n ea. Există şi poziţia individului care crede-n sensul bun a tot ce se-ntâmplă. Există şi atitudinea pozitivă  şi optimistă a multor oameni, grupări, curente, comunităţi care, paradoxal,  cresc şi iluminează  din chiar miezul acestui  fum negru al decadenţei şi pesimismului generalizat.