Posts tagged ‘guvern’
Au ieftinit halatul
Nicicând un guvern n-a avut un teren mai favorabil la dispoziţie să se desfăşoare. Nicicând un prim ministru nu s-a bucurat de mai multe avantaje din capul locului: servicii de imagine la discreţie care ar fi stârnit şi invidia ceauşeştilor, un clan beton de familie politizată înşurubată în miezul mizeriilor politice şi administrative (nevastă, socru, naşi, verişoară etc), televizii înşeuate la scară, un parlament aproape integral la picioare. Cuplată cu un caracter bubos însă, inteligenţa se dovedeşte a fi cea mai stranie formă de prostie. Iar în cazul celei lipsite de caracter, personajele îşi alungă norocul. Cu toate cărţile câştigătoare în mână. O bună parte din rezerva, aparent invincibilă şi inepuizabilă de vieţuitoare politice cu care ne-am trezit după ’89 par a nu fi aflat că hibele, cele prin care au ajuns unde au poftit, o să-i dărâme. când le va fi lumea mai dragă. N-au înţeles şi nu vor înţelege cât vor trăi, de ce sunt condamnaţi să cadă în dispreţ şi uitare.
Premierul şi-a schimbat tricoul, joacă în prelungiri, joacă la cacealma, încercând să mai ascundă boborului sedus cu vorbe că tot ce a promis a fost la plezneală şi păcăleală. Nevenindu-i să creadă că tot ce-l aşteaptă e exact ce-a făcut: plezneală şi păcăleală. Şi cu cât va forţa mai mult, chestiune de aşteptat în zile următoare, cu atât va plăti mai mult. Pe de altă parte, dacă placida opoziţie şi nevrozata societate civilă ar fi stat mai bine cu caracterul, (acest ceva de negăsit la actuala putere), probabil inteligenţa i-ar fi avertizat asupra unor prostii la care nici acum nu par dispuşi să renunţe. Sau, poate, nu pricep.
E dezolant să mai abordezi subiectul libertăţii de exprimare când, în numele acestei libertăţi şi prin servilismul puhoiului de curteni arondaţi, mandataţi şi bine plătiţi ca să împiedice deversarea de mizerii, o parte covârşitoare a mediei continuă să polueze în voie, fără scrupule, mediul social. Nu mai puţin dezolantă e şi răzgăiala elitist-preţioasă a unor caractere, imature sau veştejite deja, de la masa societăţii civile, nemulţumite de lipsa tacâmurilor de argint ori a paharelor de cristal, în veme ce prin acoperiş plouă.
Ab initium, cum spune otevistu’
Initium (Photo credit: Wikipedia)
Ab initium, adică de la bun început ar vrea să-mi spună să nu mă supăr pe el, un student oarecare şi nici să n-o-njur pe biata maică-sa când voi citi e-mailul lui (e-mail pe care l-a mai trimis şi altora, mărturiseşte). Pe urmă se prezintă, îl cheamă Horaţiu şi îşi justifică intervenţia prin grija pentru sănătatea publică. Mai concret, e îngrijorat de riscul îmbolnăvirii în masă, de cancer. …De unde vine primejdia? De la guvern, fireşte. Nu ştiu cine e Horaţiu, de fapt, şi de unde are adresa, dar nu mă supăr. Cel puţin e politicos şi apelează la nişte procedee de convingere nostime. Ca să nu mai spun că mizează pe inteligenţa mea! Ei, aici e aici! Mai în vârstă fiind, capacitatea mea de înţelegere (mai mult…)
Tunsul, cât costă tunsul?
„De ce să te autodistrugi pentru o datorie pe care nu o mai poți plăti? Dă faliment!”( http://standard.money.ro/macro/de-ce-sa-te-autodistrugi-pentu-o-datorie-pe-care-nu-o-mai-poti-plati-da-faliment-15016.html). Articolul îmi aduce aminte de un sfat identic din partea „economistului” patriciu. Cum n-am studii economice, nu sunt în măsură să fac analize şi nici să emit judecăţi de valoare. Pot cel mult, să-ncerc să mă dumiresc. Ce-ați recomanda în cazul guvernelor sau băncilor cu probleme – “bailout” sau “haircut”? Întreabă autorul articolului amintit şi tot el răspunde: Majoritatea economiștilor de bună credință ar spune “haircut”. Evident, nu și bancherii – care preferă “bailout”. Bailoutul – salvarea din bani publici – este în favoarea bancherilor pe spatele contribuabilului. Haircut – un eufemism care înseamnă anularea părții de datorie care nu poate fi plătită – este o pierdere impusă creditorului, banii publici rămân neatinși. Ar fi două alternative aici, înţeleg, pentru cei strânşi cu uşa: ori fac un compromis cu băncile (baillout) ori declară faliment urmat de procedura haircut (creditorii renunta la o parte din datorie, pentru a primi restul. Iar diferenta dintre valoarea initiala si cea finala (o pierdere)se numeste „haircut”(:http://www.proz.com/kudoz/english_to_romanian/finance_general/702178-haircuts.html). Avem şi două exemple recente: unul de bailout(Irlanda) şi altul de haircut(Islanda); ambele hotărâte prin referendum naţional de către popoarele respective. „Prima a ales să se arunce într-o mlaștină a datoriilor pentru a salva băncile și nu poate ști dacă va mai ieși sau nu. A doua a refuzat să plătească prostia altora și acum se redresează”, citesc în acelaşi articol. …„Anschluss-ul modern se numeste bailout” spunea Cristian Sima, analist financiar, în 10 februarie 2010, când ne aflam, însă, într-un moment de maxim al crize&recesiunii, într-un articol pe HotNews.ro. „Bailout”, un termen care trimite la procedeul de scoatere a apei dintr-o barca pe cale sa se scufunde. Sau de a scoate din închisoare pe cautiune. Transferat în domeniul financiar are sensul de răscumpărare a activelor toxice pentru a impiedica prabusirea unui sistem bancar, aşa cum s-a petrecut în 18 septembrie 2008 în SUA. …La începutul anului 2009, Germania a preluat procedeul anunţându-şi intenţia de a face bailout cu economia aflată în cădere liberă, a Greciei. „La americani” spunea Cristian Sima”, dupa doi ani s-au intors la contribuabili jumatate din cele 700 miliarde din bailout, cu dobanda aferenta. La greci, daca acest lucru nu se va intampla, peste doi ani ministrul de finante al Greciei se va numi Wolfgang Schäuble… (…) Usor-usor, dupa multinationale vor aparea multinatiuni, dupa fuziuni de mari companii vor aparea bailout-uri de tari si, fara sa se traga nici macar un foc de arma, vom avea din nou sfere de influentă”… Şi atunci? Să fie de preferat, falimentul, cum se sugerează în articol? …Să nu mai dăm doi bani pe capitalul de ţară numit încredere, şi să optăm pentru modelul argentinian? Cum ne-ar fi primite eventualele cereri de împrumut, în caz de nevoie, peste un timp, oriunde, în lume, dacă ne punem pecetea de stat rău platnic? Şi de fapt, unde ne aflăm? Faptul că ordonanţa 50 nu se aplică contractelor în curs de derulare poate fi apreciat ca un mod de a evita un precedent periculos pentru siguranţa sistemului bancar în relaţia cu guvernul. Iar asta, presupun, nu-nseamnă, tocmai un bailout, sau „anschluss” în raport cu finanţa europeană şi mondială în acest moment. Cum încă ne ţinem de colacul FMI, socotesc că nu suntem chiar în situaţia unor datornici disperaţi. Un semn de bun augur la început de an pare a fi chiar faptul că reprezentanţii Guvernului şi cei ai Băncii Mondiale au convenit, marţi, să înceapă aplicarea planului de acţiuni elaborat în urma recomandărilor instituţiei financiare şi care urmăreşte, în principal, simplificarea mediului de afaceri şi reducerea birocraţiei.
O criză pierdută?
CRIZA: o uriaşă oportunitate devenită un duşman feroce? Ar fi putut fi şi altfel? …Pentru a folosi criza ca forţă de conjunctură, România avea nevoie de un premier abil şi de un guvern brici, capabil să gestioneze rapid posibilităţile momentului. O echipă în stare ca, fără să piardă o clipă, să folosească criza ca teren potrivit pentru măsuri dure dar necesare, cu un calendar ferm şi instrucţiuni de aplicare simple şi clare. Ceva care să reaşeze cât de cât, lucrurile într-o societate cu reguli anapoda. Asta ar fi însemnat, în primul rând, evaluarea în regim de urgenţă a averilor şi impozitarea lor fără excepţie ceea ce ar fi evitat nefericitele reduceri de salarii pentru bugetari. Apoi ar fi însemnat absorbirea/investirea neîntârziată de fonduri în veşnic amânatele sau neterminatele proiecte economice de dezvoltare. Totodată ar fi trebuit să intre pe rol programe flexibile, adaptabile din mers situaţiei, cu oferte de ocupare în zonele generatoare de creştere economică pentru disponibilizaţii din zona birocratică. Realizările în care se vede că premierul a prins, totuşi, pulsul crizei reuşind nişte schimbări esenţiale pentru viitor, n-au ajuns, din păcate, să echilibreze dezamăgirea faţă de greşelile, inabilităţile şi posibilităţile pierdute. Măsuri financiare normale s-au transformat în eşecuri răsunătoare precum cazul recent al ordonanţei ministrului Şeitan încurcată-n adevărate proceduri SF! O altă şansă care ar fi putut conduce la beneficii pe termen lung ţării era chiar schimbarea de climat survenită pe frontul politic. Odată cu diminuarea drastică a resurselor, pierderea de „motivaţie” a politicienilor pentru care, până mai ieri, puterea însemna acces la înavuţire fără restricţii a generat şi o pierdere de miză, coborând polemicile publice în execrabile demonstraţii de cinism, lipsă de scrupule şi concurs de invective. Gospodarii furăcioşi ai statului pot însă, liniştiţi să se bucure de „rodul muncii lor”, de conturi, valori şi cuibuşoare de lux, prin Alpi, Brazilia, Florida, Majorca, etc. ca şi prin ştiute şi neştiute paradisuri fiscale. Faptul că, într-o vreme lipsită de busolă, sunt percepuţi ca o calamitate naturală nu-i pune-n pericol. Şi atunci nu poţi să nu regreţi că aceleaşi personaje gregare cu sacii lor plini de fulgi pe post de promisiuni dar gata să suprime orice iniţiativă în beneficiul ţării, revin pe poziţii ofensive. Nu poţi să nu observi că deşi existau toate condiţiile ca propria lor aroganţă şi lăcomie să-i marginalizeze, sunt toţi la locul lor, la fel de tari în parcare. În fine, odată cu orient-expresul de toamnă, avem şi o nostimă declaraţie cu iz de operă bufă dinspre crinul ultimei tabere de vară-anti-Băsescu. Asemenea personajului de comedie fixat mental pe subiectul cu „castraveţii”, defazatul lider al penelimii aduce involuntar, un suflu de oxigen partidului d-lui Boc, numindu-l „umflatura maligna din sistemul politic romanesc (…) care trebuie să dispară”. Un gargarism cu care îl va fi întrecut în neghiobie pe Tăriceanu şi chiar şi pe Geoană, vechiul său partener descalificat pentru prostie nevindecabilă! Tocmai bine venit acum partidului portocaliu, când, înţepenită pe roşu, vremea politică parcă aştepta un curent de toamnă, un zvon de suspendare, o revărsare de venin, ceva, un şuvoi rece s-o clintească. Propulsat de tumorile, nenumărate, din umbra hrebenciucului, vozganianului, chiuariului, etc. ca să nu mai pomenesc de metastazele din stânga şi din dreapta ale bătrânilor fondatori de corupţie de stat, de vadimizare, vanghelizare şamd, politicianul Crin, cel mai flu-flu produs al politichiei autohtone, ajunge (cum altfel?) şi la „castravete”: „Până când vom scăpa România de Traian Băsescu şi de ceea ce se întâmplă astăzi, mesajul meu către PSD e unul paracreştin – «Pace stângii!» …Să fie un semnal prietenos şi pentru partidul oteve de la orizont?…
Dar, dincolo de toate astea, de ce „temutul dictator” o fi lăsat ţara la vreme de criză, pe asemenea mâini? Întrebare, până acum, fără răspuns.
Good News
Aţi auzit bine! Guvernul rămâne cel mai bun prieten al românului.
(O aluzie la celebrul haşottism, acela cu câinii de la măcelărie, poate fi sau nu întâmplătoare).
Forţată sau nu, de amicii de ieri sau inamicii de azi( aşa-i când îşi împrumută unii altora haina) aplecarea spre cei mulţi şi ignoraţi de soartă merită aplauze. Mai ales că produce dureri de şira spinării. Iar faptul că guvern-anţii nu renunţă la papion nici dacă-şi dau cămaşa de pe ei e, la fel, un semn de bună creştere. Economică.
Dar şi demografică.
Îmi aduce aminte de o caricatură în care unul în cămaşă albă, mă rog, în halat, trânteste nou-născutul ambalat la iuţeală pe cântar şi-i spune cu politeţe profesională mamei:
„Aveţi 3 kile jumate…Rămâne?”…
De ce n-ar raţiona un pic şi mămicile cu gemeni, ori cu tripleţi?
Să fie mai rezonabile. Să nu profite de situaţie. Să mai lase şi altora.
Nu-i cam mult, aşa, deodată, pentru o singură familie?
Doar nu vor să-i ajungem pe chinezi!…
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii