Aventuri în grădina de hârtie

Etajul şi macazul

După vacarmul din trafic, aici e o oază de linişte, se bucură tânărul consilier intrând în holul răcoros al hotelului „Home”. Îşi regăsi calmul. Se temuse că-ntârzie. Nici vorbă! Nu-l căutase nimeni. Urcă la mezanin. Întâlnirea era programată într-un salonaş pregătit anume pentru asemenea activităţi. Pustiu! Pe masa de lucru rămăsese o scrumieră necurăţată şi o tavă cu pahare. Le depozită pe biroul de la fereastră, cu gândul  să se plângă mai târziu la recepţie. Da’, de fapt, de ce să-şi  strice buna dipoziţie? De hârţoagele de alături nu se atinse, iar motto-ul „Etajul şi Macazul” de pe flipchart-ul din partea opusă i se păru chiar inspirat. Cool, îşi spuse în timp ce-şi şterse transpiraţia şi se aranjă, să tot consiliezi tipi de ăştia! Da’ tot pe d-na Lenţi aş alege-o! Se simţea ca acasă. De undeva răzbătea un firicel de muzică. „Home, sweet home„. Bună, asta, îşi spuse înveselit! Se instală la masă şi deschise laptopul. Ca să nu ratezi o întâlnire de maximă importanţă  e bine să ştii exact ce se vrea de la tine. Se simţi deodată cuprins de emoţie. Hai, băiete, îşi zise, doar eşti proofi la simulări, tre’ să fii plăcut şi politicos, c-aşa scrie la carte. Să te impui  cu naturaleţe… Şi-o imagină într-o rochiţă simplă, albă decoltată, aplecată peste hârtiile de pe masă, privindu-l  cu candoare.

Zgomot de paşi, o voce cunoscută, de bărbat, un salut adresat cuiva de-afară…  Phii, drace!! Ce chestie: să fii încurcat adresele? Am greşit locul? Îl trecură transpiraţiile. Iar când domnul Mălai Răzgăian Undiţeanu în persoană intră vijelios, ca la el acasă, îi veni s-o ia la goană. Nu, nu te ridica, îi făcu semn. Ajunse în dreptul lui şi, amabil, îi întinse mâna.  Mi-au comunicat de la partid că-mi trimit o consilieră, da’ mai pe seară. Înseamnă că s-au răzgândit. Şi e mai bine la ora asta, că mai târziu am altă întâlnire, continuă dezinvolt. Viaţă de sacrificiu. Şi asta, de cel puţin doi ani de când bat zilnic drumurile!  Chiar azi am notat în agendă c-am atins 225 de mii de kilometri,mai zise domnul Undiţeanu, neluând aminte la moaca rătăcită a insului transpirat din faţa lui.

Consilierul (revenindu-şi)  – Sunteţi unic, domnule, nu găsesc termen de comparaţie!
MR Undiţeanu (zâmbet profesional)  – Ei, hai, lasă asta, să-i dăm drumul! ce crezi despre scrisoarea adresată pipiţei? Vreau o părere sinceră, fără menajamente. Nu m-a consiliat nimeni, am scris-o singur şi am primit o mulţime de yes-uri şi like-uri de la pesede, penele, pedele. De la fece, nu mai vorbesc, păcat că s-au rărit. Practic, de la toată clasa politică. De la dumneata însă, vreau o părere neutră, tehnică, de expert.
Consilierul (încă agitat)  –  Ce victorie! Punct ochit, punct lovit! Mi-aţi întrecut aşteptările. Dac-aş fi în locul d-tră, v-aş alege consilier.  Tot aşa, d-le Unsureanu, şi o să-i băgaţi şi pe băsişti, şi pe anti- băsişti şi pe morţii măsii lu’ dragnea, în vagoanele mărfarului…
MR Undiţeanu (bine dispus) – Asta spunea şi Buldogul la întâlnirea de ieri cu ai noştri. Şi nu numai el. Iar viitorul meu premier crede că de aici, de la troznit pemepeul, trebuie plecat cu proiectul dreptei unite.  Şi că mai avem de dat la o parte şi pe alţii care şi-au mâncat pospaiul… „Mălai, dacă reuşim să măturăm Vegetala din calea noastră, i-am spart!” Haios, herr, nu-i aşa? Nu ştiam de ce-l plac peneliştii…  (râde)
Consilierul (critic) –  Nu-nţeleg, la ce-aţi mai făcut FC-ul? Da’ mă rog, bine c-aţi schimbat macazul… Cu scrisoarea asta, însă, rescrieţi istoria! În ea aţi reuşit să vă proiectaţi pe d-tră în fiecare vorbă. Asta fac toţi meseriaşii din branşă dar, sincer, pe dreapta n-am mai întâlnit atâta profesionalism! Chiar dacă n-ar fi fost semnată şi n-ar fi niciun nume în text, tot aş jura că vi se potriveşte mănuşă! Mănuşă de box, să ne-nţelegem!…
MR Undiţeanu (circumspect)  – O auto-prezentare, vrei să spui? Adică eu…
Consilierul (iute)  -O, nu, domnule Unduianu, de fapt le-aţi întors în favoarea d-tră! Varanism de dreapta sută la sută! Îţi amprentezi hibele personale într-o misivă publică, spulberi duşmanii,  faci gol în jurul tău şi drum liber spre vârf. Aici e şpilul: te proiectezi pe tine şi ai cu ce da în orice concurent. Efect total! Faţă de răspunsul ‘mneatale de inteligence service, replica doctorandei de fabrică de diplome…

Consilierul sări ca-ntors cu cheiţa: telefonul îi ţârâia strident din haină.
–  Mă iertaţi, un moment! Se-ndreptă spre fereastră în timp ce Undiţeanu,  cam încruntat, îşi cerceta agenda. D-na Lenţi îl suna, îşi cerea scuze, ar fi trebuit să-l anunţe, da’ uitase! azi nu mai poate veni, e prinsă într-o acţiune de fitness pe splai, iar după aia, într-un număr coregrafic cu elevele de la Capsali” în Piaţa Victoriei…  Da, e vorba de o acţiune antiguvernamentală…  Să nu se supere, o să fixeze altă dată, tot la hotel Hora.

Consilierul  (vioi ca un ciriboi)  – Unde rămăsesem, domnule Unelteanu?
Undiţeanu  (indispus)   – E a treia oară că-mi poceşti numele, ai grijă!
Consilierul (vesel) – Scuze, domnu’ Undiţeanu, păi eu nu mă mai pot minuna de cât ne ajută Blondy, de o lună-ncoace, pe puţin! Toată lumea vede, numai ea, nu. Cu fiecare nou val de antipatie pe care-l stârneşte, vă duce un pas în faţă. Dânsa e blocată în loialitate, în timp ce ‘mneatale eşti liber să le fii loial la toţi. Deodată, sau pe rând. Dacă vreţi vă dau în scris şi în versuri că madama vă-mpinge mărfarul gratis…
Undiţeanu (îmbunat)  – TGV, domnule, de-acuma circulăm cu TGV-uri.  FC-ul era mărfar.
Consilierul (inspirat)  – În locul d-tră, domnu’ Mălai (dacă-mi permiteţi)  aş prelua şi mai mult din gândirea concurenţei! De pildă, de la „Vegetală”, cum îi spuneţi, luaţi fixul cu preşedinţia: „vreau să fiu preşedinte. vreau să fiu preşedinte”… De repetat ca pe o mantră la culcare şi la trezire. La masă şi pe budă (scuze) neîncetat şi cu orice prilej.
Undiţeanu (uşor plictisit)  – Asta ştiu şi eu. O fac de mult şi fără să-mi spui. O fac de când am intrat în politică. Am probe cu nişte selfie, m-ajută în momentele proaste.
Consilierul (uşor timorat)  – N-ajunge! E nevoie de combinat neruşinarea cu obrăznicia. Efect garantat! Selectaţi din ponta şi asezonaţi cu tăriceanu. Exersaţi!…
Undiţeanu (interesat)  – Da, aici mai am niţel de lucrat, da’, nu că mă laud, am şi eu niţică experienţă, şi-n plus prind repede. Promit să vă uimesc!
Consilierul (pornit)  – Bravo! Pragmatismul în politică, domnu’ Mălai, cred c-aici suntem de acord, nu se-mpiedică de cuvântul „etică”! Mă bucur că n-o mai daţi pe după cireş. Feciştii-s pe fază. După cât sunt de încinşi, n-o  mai lasă din coarne pe miss Blondy. Pe Traian l-au îngropat! Useleul le-ar da funcţii (râde malefic. Undiţeanu i se alătură).
Undiţeanu (bine dispus, uitându-se la ceas)  – Gata? Am terminat? Că vreau să fiu punctual la întâlnirea cu herr Meister, azi poate ne punem de acord.
Consilierul (amical) – Da, domnule Urgieşeanu (îi face cu ochiul) o oră de consiliere din care, recunosc, am avut de învăţat! Vă mulţumesc! Şi, că veni vorba, aveţi ce să prindeţi şi de la viitorul d-tră premier. Aţi observat ce şerpeşte (mă rog, câineşte)  înoată? Cu ce dibăcie se strecoară printre întrebările care nu-i plac? Luaţi exemplu: la orice nu vă convine, negaţi, răstălmăciţi, daţi din umeri. Cu superioritate şi demnitate! Sau, mai bine, cu mănuşi de box. Adică treceţi toate relele în alte conturi. Cinstit! Nu uitaţi, domnu’ Mălai, că şi Gandhi, după ce l-au dat jos din tren useliştii indieni, a găsit forţa, oarecum civilă, să urce din nou. Nu unde-a fost, ci la clasa-ntâi.
Undiţeanu (vesel)  – Asta de la mine ai auzit-o, băi, tinere, am zis-o în  2012,  prefigurând momentul de azi. Îmi  place că mă apreciezi, da’ ai grijă, nu mă plagia!
Consilierul (spăşit)  –  Aveţi dreptate. Am crezut c’aţi uitat. Uite, de-aici  am luat-o.
Undiţeanu (cu delicateţe)  – O să-i fac să stea capră, dacă e nevoie, ca să pot urca cât de sus vreau. De ani de zile clocesc proiectul…
Consilierul (hâtru):   – Lăsaţi useliştii să vină la mine!
Undiţeanu (făcându-i cu ochiul)   -Lăsaţi varanienii  să vină la mine!
Consilierul (tare):  -Fiţi feceriştii  mei!
Undiţeanu  (şi mai tare)  -Fiţi ceferiştii mei!
Consilierul (strigă) :   -Fiţi fedegeriştii mei!
Undiţeanu (ţipă):  -Fiţi tegeviştii mei!
Râd amândoi în hohote
Consilierul ( extaziat)   – Şi uite-aşa, urcăm boborul în mărfar la clasa-ntâia!
Undiţeanu (potolit)  –  Şi pe mine-n TGV, reţine! Plec, mă sună Herr, deja am întârziat.
Consilierul (sobru)  –  Aa, era să uit: evitaţi orice contre cu colega Monica, domnule Undiţeanu, nu uitaţi că, deşi încă n-o spune, v-a ghicit de multă vreme. Pe ea n-o puteţi păcăli. Noroc că între d-tră şi dânsa o avem pe inegalabila miss Blondy…

7 iulie 2014 at 15:50 noradamian 70 comentarii