Posts tagged ‘Hristos’

Unde Har nu e, nimic nu e…

Un om al bisericii nu intră în politică pentru a-l aduce pe păcătos la Hristos. Un preot care cochetează cu politica își trădează misiunea. Îl trădează pe Hristos, regresează, își împinge treptat biserica sub lege. „Hristos e sfârșitul legii, pentru ca oricine crede în el să capete neprihănirea”. O biserică sub lege și-a pierdut harul. Și unde Har nu e, nimic nu e. Funcționăreală și indiferență. Inerție și formalism. Un timp, lucrurile astea nu se văd. În alt timp, acolo unde ar fi trebuit să fie iubire, se vede golul. Golul umplut cu vorbe în care-și fac loc habotnicia resentimentară, bigotismul, ura. Ritualul și tradițiile sunt importante dar nu creează conștiința evanghelică. Acum două săptămâni, un preot ortodox și unul neoprotestant argumentau, pe un post de radio local, importanța istorică a referendumului. Conversație motivațională de convins enoriașii. Factorul politic nu intra în pledoarie. Puteai crede că e o acțiune bisericească și-atât. Puteai crede, dacă nu știai contextul, dacă n-ai fi urmărit șiragul bine organizat de evenimente religios-politice din ultimele săptămâni și conexiunile cu evenimente de aceeași natură din vecinătate, că referendumul urma să declanșeze o epocală revoluție religioasă. Potențialul demolator pentru biserică al unui eventual eșec nu intra în calcul. În final, convivii au venit, sub pretextul apărării valorilor, cu ideea înființării unui partid politic-creștin!… O idee care, după agitația grupărilor politico-religioase, a prins deja în solul negru de ură al Asociației Prodescens ca și-n al dreptei(așa-zis creștină). E momentul pentru un partid religios de tip „The Kingmaker”- scrie un prozelit, pe modelul vechilor partide religioase din Israel. În fine, am înțeles! După ei, e timpul ca un partid creștin puternic să radă necredința și să facă curățenie.

Trecând peste faptul că un stat laic în care comandamentele religioase se amestecă cu cele politice nu ajută nici credinței, nici politicii, încercarea de a despăcătui lumea prin mijloace politico-religioase e un derapaj de la esența creștinismului. Un pas în gol. Îl scot pe Hristos din creștinism, chiar dacă vorbesc în numele lui. Cu efortul comun al politicului, al bisericii ortodoxe și al unor culte. Deocamdată n-au reușit. În gol a căzut referendumul. Strădania unor oameni ai bisericii (din fericire nu toți!) de a pune legea peste HAR, de a reduce nivelul de conștiință la cel dinaintea celor două milenii de creștinism, ne teleportează, într-un fel, în vremurile tulburi dinaintea venirii lui Hristos. Dinaintea Evangheliilor. Dinainte s-avem parte de bogăția învățăturilor lăsate nouă de Isus, pentru care a fost răstignit. Dinainte să citim „Așa că omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur”. (Romani 2.1)

Publicat în ediția tipărită a revistei Kamikaze, nr. 42, 17-23 octombrie, 2018.

14 octombrie 2018 at 14:58 7 comentarii

Convergenţe şi divergenţe spirituale

„Huna”, o străveche artă hawaiană de tehnici corective pentru îndreptat oameni şi situaţii asimilată şamanismului, nu şi-a pierdut nici acum puterile legendare. Iar de când a fost preluată de psihiatri precum dr. Ihaleakala Len, faimos prin rezultatele sale, e recunoscută mult dincolo de regiunea respectivă. Considerând lumea o grădină, precum budismul, roadele ei depind de natura gândurilor semănate în ea. Seminţele rele duc, evident, la stres, dezechilibru, boală. Corectarea, vindecarea, devine posibilă doar când, la nivel individual se petrece o corecţie, un control şi o selecţie eficientă a „seminţelor”. Pentru practicanţii acestei filozofii-terapeutice numiţi „kahuna” circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiinţă la care am ajuns. Dacă nivelul nostru de constiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de constiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se întamplă în viaţa noastră, pentru tot ce se întamplă în jurul nostru. Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii…” Idei convergente cu ale psihologiei care constată că reacţiile oamenilor se raportează nu la realitatea ca atare ci la propriile lor percepţii la care se adaugă percepţii induse de alţi oameni asupra realităţii. De pidă, în educaţie  (a spus-o Goethe dar şi mulţi alţii, în diferite moduri) dacă în mod repetat unui copil i se spune că e rău, va deveni astfel. Efectele pozitive ale laudelor de încurajare ţin de acelaşi mecanism. Ca practicant al „terapiei iertării”  dr. Len consideră că doar intelectul nu poate rezolva problemele. Ceea ce aminteşte de spusele lui Einstein: “o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o”. În alt mod, psihiatrul David Hawkins dezvăluie în cărţile sale referitoare la „Nivelele conştiinţei” existenţa aceluiaşi proiect fundamental al arhitecturii conştiinţei umane.
********
Prea puţin  luate-n seamă, influenţele  pe care le au gândurile noastre asupra celor din viaţa şi mediul în care trăim sunt confirmate şi de noi descoperiri ştiinţifice, inclusiv din fizica cuantica. “Huna” spune acelaşi lucru, de fapt:  dacă eu gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoană devine un “ostatic al gândurilor mele”. Asta înseamnă că tinde sa se conformeze percepţiei mele. Comportamentul unei persoane fiind o consecinţă a ceea ce se gândeşte  despre acea persoană, poate fi corectat prin schimbarea felului de a gândi despre persoana respectivă. Înţeles în acest sens “a nu judeca” e atitudinea capabilă să aducă vindecare în relaţiile dintre oameni (Oare creştinismul nu cere acest lucru? Lăsând în seama „judecătorilor” acest rol?)… În lumea noastră aşa ceva pare imposibil şi lipsit de noimă. Mai cu seamă în situaţia unei justiţii şubrede. O asumare personală a tarelor sociale în asemenea circumstanţe devine iluzorie. Ca urmare iresponsabilizarea favorizată de victimizare şi infantilism, amplificarea (conştientă sau nu) a tot ce-i rău, răzbunarea în numele dreptăţii care ia locul gândirii critice, reparatoare, fac legea. Ne copleşesc. Percepţia e deturnată “creativ” în manipulare, iar asta interzice construcţia şi armonizarea socială; Împiedică armonia dintre conştient şi subconştient; Exclude cultivarea autenticităţii, a inocenţei, a întâlnirii realităţii cu miracolul. Pentru „Kahuna”, Dumnezeu a creat fiinţe perfecte care nu se mai văd şi nu mai văd, ecranate fiind de raţiuni contrare. Un adevăr intuit şi demonstrat uneori, de persoane  extrem de diferite ca ereditate, mediu, educaţie. Pentru noi drumul posibil armonizării s-a deschis prin jertfa lui Hristos. De ce, însă, e tot mai greu accesibil acest dar care ne aparţine? Poate şi fiindcă slujitorii Domnului sunt mai curând ecranatori decât călăuze? Din păcate, înstrăinarea de rostul existenţei se explică şi prin deturnarea legământului cu cerul de către prea mulţi „mijlocitori” în scopul „slujirii” intereselor lor pământeşti.


Nora Damian

6 noiembrie 2010 at 11:39 52 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 936.328 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.456 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 936.328 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: