Aventuri în grădina de hârtie

Morgana,reality-show

Imaginea a câştigat.A trecut pe poziţia întâia, înaintea subiectului şi predicatului. Suntem pe punctul de a ne dezbrăca de ce suntem si de a ne muta definitiv în lumea ei.O lume în care nici măcar cele cinci procente active din creierul nostru nu mai sunt puse la treabă.Sau, mă rog, se ocupă cu altele.

De când cuvântul a fost retrogradat, însă, se petrece ceva ciudat! Aţi observat? Se ţipă mult,se urlă tot mai tare, se râde si se plânge isteric. Intensitatea creşte odată cu temperatura. Încălzirea globală creşte odată cu hăbăuceala globală. Hăbăuceala globală creşte direct proporţional cu numărul de zerouri din câteva topuri glorificate ca nişte altare. Aspiranţi la canonizare sfârşesc expropriaţi de propriile visuri. De altfel valorificarea tragediilor devine tot mai profitabilă. Pare-se că ăsta e rostul lor. Comediile, pe de altă parte, sunt tot mai de plâns. Mai şocante şi mai grosiere. Mai rele şi mai triste. Viaţa pe pământ, de fapt, se transformă cu repeziciune într-un reality-show care-i pune până şi pe regizori în situaţii neprevăzute şi în roluri groteşti.

Experimentul Icar s-a mutat din laborator în realitate. Ca într-un joc de societate generalizat, în fiecare zi tensiunea mai creşte cu o linie. O suportăm. Nu e iluzie. Cu bună stiinţă si de bună voie ne lăsăm,ca o turmă, în seama leadershipului pe care-l slujim: imaginea!…
Imaginea care ne locuieşte, ne înlocuieşte.

Toamna si primăvara. Blândeţea si tandreţea. Pastelul. Spontaneitatea şi voioşia. Bucuriile mărunte. Ploile luminoase de vară. Entuziasmul copilăresc, emoţia sinceră. Dăruirea. Sacrificiul. Comuniunea prin Cuvânt. Comuniunea cu Cuvântul. Dragostea. Înţelepciunea. Pacea.
Când au dispărut? Unde sunt? La ce bancă, concurs cu premii,ori bursă?… Poate la vreun muzeu?

Ce-i drept muzeele, colecţiile, enciclopediile, sunt tot mai multe. Să fie la mijloc sentimentul, din ce în ce mai pregnant, al pierderii? Să se simtă preeminenţa unei mutări?…

Cerul se vede tot mai greu prin zidul întunecat al norilor. Văzduhul ceţos,suprasaturat de noxe seamănă cu cel din diaporamele cu păduri de ferigi si dinozauri.

Pare-se ca această civilizaţie a entertainmentului globalizat, a brutalităţii şi plictiselii, a exceselor şi a lipsei de nuanţe, nu mai are ce pierde. E propria ei prizonieră. Pe zi ce trece, însă, se vede a fi tot mai mult şi propria ei victimă.

13 martie 2009 at 12:00 noradamian 29 comentarii