Posts tagged ‘iliescu’
Linia
Oamenii obosesc și uită. După 26 de ani de așteptări zadarnice, decembrie, luna sărbătorilor, aniversărilor de paradă și comemorărilor ipocrit-festiviste devine de la an la an și un prag temporal al resemnării și al îngropărilor de memorie. Poate nu mulți au priceput în anii ’90, la momentul zero al noii republici, că suntem tot în cea veche întoarsă pe dos și vopsită multicolor. Confundând comunismul, ca boală ideologic-socială, cu milioanele de cotizanți din care mulți nu erau nici purtători de „viruși”, am căzut în plasa vicleanului Iliescu ratând șansele timpurii de a da alt curs noului stat. Dând bruma de solidaritate pe răfuielile interpersonale, ne-am pomenit pe linia strategică a emanaților care astfel și-au împărțit liniștiți scena politică („dreapta, ia-o tu, stânga, lasă-mi-o mie”) Societatea s-a fărâmat în găști antagoniste care o țin în războieli perdante și acum, efecte asemănătoare cu încăierările milițiilor rivale din Orientul Mijlociu sau cu ale triburilor africane, decise să se extermine reciproc, după asasinarea unor dictatori. aici, măcar, nu fizic.
De altfel, cei mai zeloși propagandiști ai capitalismului timpuriu s-au reîntors în barca structurilor după ce au înțeles că puterea e tot în mâinile lor. Vârfurile de lance s-au dovedit a fi liberalii radicali, divizia de anti-comuniști feroce din anii ’90, cei care au avut de interpretat un rol decisiv în comedia asta. și le-a ținut! După victoriile timpurii prin care au pus astfel, bazele „anti-comuniste” ale capitalismului de pradă, modelul original inițiat de „robesperrienii” Radu Câmpeanu, Patriciu, Tăriceanu s-a adaptat și perfecționat non-stop asigurând, pe de o parte, accesul celor din clan la prădat statul, iar pe de alta, fidelizarea prin mită și promisiuni a populației sărace, lesne de adus în plasa roșie…
Corneliu Coposu a fost singurul om politic vizionar care a încercat să dea o turnură autentic democratică dezorientatei societăți de atunci. Uimitor! un martir al închisorilor comuniste care a îndrăznit să promoveze politic foști membri PCR înțelegând că decomunizarea societății nu putea avea loc marginalizând milioane de simpli cotizanți.
Linia însă, era deja trasată. Securiștii- nomenklaturiști pe o extremă și radicalii- justițiari pe cealaltă erau la posturi. Prinși în răfuielile lor meschine n-au văzut țara. Și n-o văd nici acum. Ce șanse de a schimba o societate poate avea un vizionar într-o lume de vanitoși orbiți de dușmănii ideologice? Vanitatea nu e compatibilă cu viziunea. Face, în schimb, casă bună cu duplicitatea, minciuna și parvenitismul politic.
Coposu a trecut la cele veşnice înainte să vadă prăpastia dintre consideraţiile lui asupra celor care se bucuraseră de încrederea și respectul său şi dureroasele efecte generate de nevrednicia acestora. A plecat înainte să vadă nimicnicia lui Milică, preşedintele fără umbră, cel care, excedat de propria lui importanţă, şi-a încheiat misiunea predând ţara (cu acel rușinos „m-au învins” imposibil de uitat) lui Ilici&Vadim. A plecat înainte să-și vadă partidul intrat în hora prăduitorilor prin domnii Remeş, Mureşan, Ciuhandu șamd. Și nu-i trecea prin cap că de numele lui vor profita veleitari mărunți ca să parvină politic. N-a apucat s-o vadă pe Lucia Longin, realizatoarea (şi maculatoarea) „memorialului durerii” trecându-l între martirii neamului pe bombonel sinucisul. Şi n-a apucat să-l vadă pe „alteța sa”, ginerele securist al majestăţii sale, preluând casa regală.
De regulă, nicio piesă din mecanism nu se pierde. La nevoie, e scoasă din uz, până i se găsește alt rol. Iar mecanismul trebuie permanent „uns” și rețelele refăcute. Ei știu asta. Chiar și cei din închisoare.
„Ponta, cui ne lași?”
mai- iulie: Ponta, în război deschis cu Iohannis, Șova miruitul, pe gard la DNA, Ghiță sereistul, căzut în groapa cu gunoi a republicii corupției ploieștene, tata socru de premier în dezechilibru,Tăriceanu cu motoru-n gard. zonă pesedistă în surpare.
18 iulie. întâlnirea informală Iohannis, Oprea, Zgonea, la Neptun. un fel de Yalta pentru frontul pnl-psd. Iliescu a înțeles imediat că acolo s-a pus X-ul pe viitorul politic al cârlanului (probabil intuise încă de când generalul interimar se declarase iohanist)
A susține un ponta în cârje cu 7 dosare penale e sinucidere curată. „Ponta, cui ne lași?” Conform tradiției bolșevice și înțelepciunii iliescene, prietenii știau că alesului lor pân-aici i-a fost. Speriați de scufundare, au înțeles și că un element greu ca d-na Plumb nu-l salvează pe Ponta, nici pe ei. A înțeles iute și d-na Abramburica. ceva mai greu, și d-na Firea. domnu Vasile și alte doamne și domni. În final, a înțeles și Ponta.
22 iulie: în locul inculpatului,PSD alege condamnatul. Deși ieșit din grațiile clanului Ponta (care-l mirosise deja pe rivalul-trădător) pentru meritele dovedite în episodul referendumului din războiul anti-băsist, Dragnea își are locul lui de top în galeria uselistă a falsificatorilor de voturi în interes public. Ăsta era omul de care aveau nevoie, cu toate că DNA îi stătea în coaste.
Apele se despart pentru a se uni mai trainic. Ex-puciștii scapă de un prost, util la vremea lui, dar care o luase razna pe traseu. un traseu periculos: Iohannis & Mihalache&com, Helwig-SRI, Oprea-UNPR, Zgonea PSD- vasal, MRU- SIE, cariatidă. plus curtenii&chibiții. tehnicieni useliști vizionari care vor face din PNL-ul de carton vopsit viitoarea putere, iar din segmentul depontinizat din PSD, viitoarea opoziție constructivă; una civilizată, de circumstanță, cum cere interesul național.
up-date
Așa se vedeau preparativele de consolidare la vârful puterii cu șase luni în urmă. Reacțiile neprevăzute ale societății la tragediile petrecute nu demult îi forțează să modifice nițel datele dar linia „implementării proiectului” pare aceeași. până acum.
Soarta țării în patru timpi prezidențiali
Ion Iliescu (1) titularul crimelor din `89 e creația politică a securității. Ca să reziste în capul statului, președintele de trei mandate era obligat s-o oficializeze. S-o legitimizeze și să-i dea putere. Așa a apărut SRI, serviciul reinstituționalizat la o săptămână după conflictul din martie 1990 de la Tg.Mureș, reconfirmat ca poliție politică – acoperită, în mineriada din 13 -15 iunie. Ca urmare, președintele (dez)onoarei lor le garantează dreptul la rapt de orice fel asupra statului pe care tot ei îl apără. Drept politic la care se văd îndreptățite și găștile apartenente de origine fesenistă. De la lichiditățile gestionate de foști lucrători ceaușiști, la tot patrimoniul de suprafață și din subsol. Bașca puzderie de procedee „legale” de sifonat din salariile și pensiile prostimii.
Emil Constantinescu (2) Baza puterii și corupției fiind astfel asigurată, câțiva ani de înslăninare și înțopârlănire au fost suficienți pentru ca prădătorii, simțindu-se destul de tari, să lase la cârmă un opozant slăbănog, numa` bun să le întărească imaginea de politicieni care apără drepturile și libertățile democratice ale poporului. Când a fost ales, în 1996, președintele Milică și-o fi imaginat, poate, că e hărăzit să ridice țara pe noi culmi de civilizație și că țara o să-i ridice statuie. Asta până la ciudatele afaceri Țigareta, vegheate și numerotate de niscaiva servicii din cele multe reașezate între timp. După care a ridicat steagul alb, anunțându-ne de la balcon c-a fost învins. Ulterior, victima, împreună cu Zoe și Ciuvică, s-a devotat monstrului. De „țigarete”, nu s-a mai auzit.
Era momentul pentru revenirea căpeteniei din `89. În cei patru ani de „opoziție”, monstrul își consolidase rețelele în instituții, la centru și în teritoriu strângând enorm de multă osânză. Romania intrase în faza de preaderare și UE deschisese robinetele de finanțare prin programele Phare și Sapard. Bani europeni. Gârlă! Fără mecanisme specializate de control, încă! Miros irezistibil. Cu Iliescu din nou președinte și Năstase premier, sistemul securizat al corupției a cunoscut din 2000 începând, cea mai înfloritoare perioadă post `89. Cooperativa clanurilor intră în declin în 2005 când succesorul lui Iliescu la Cotroceni schimbă direcția.
Traian Băsescu (3) Să înfrunți monstrul în culmea puterii sale, ce nebunie! …Și cu cine, ați vrut să faceți asta, domnule președinte, cu un partid cu aceleași gene „originale”? Cu niște intelectuali șovăielnici și cu o serie de ariviști fără scrupule? Cu greșeli și bâlbâieli? Totuși, chiar și așa ați schimbat direcția! Cu Macovei, Morar, Stanciu, cu o mână de procurori și judecători și cu doar câțiva reformiști, cu încurajare americană și europeană, instituțiile au început să respire! Cu lupte grele, s-a înființat DNA, DIICOT, ANI. Monstrul e pus în pericol pentru prima dată din `89. Nevoit să dea înapoi, a atacat statul: președintele suspendat din nou, puciul, marțea neagră, ordonanțe-puhoi! Și ar mai fi dat îndărăt destul, dacă grupul nu s-ar fi sfărâmat încă din 2012.
Klaus Iohannis (4) a promis o altfel de politică. Pentru asta, a tocmit consilieri rutinați, cu vechi state de sluj. Vrea să ne convingă că el e cel hărăzit să ridice țara pe noi culmi de civilizație. Iar boborul ar trebui să-i ridice deja, statuie. Urmează să mai facă înnoirea clasei politice. Atât. Nu înfruntând monstrul (doar nu v-ați imaginat asta!) ci cu suportul lui. „La bine și la greu”, vorba întâiului consensualist postdecembrist.
Matrafoxeală şi trozneală
Satiră cu duhneală de realitate.
Cu paşi de pisică, consilierul se apropie spăşit de biroul premierului. „M-aţi chemat?”, întreabă-n şoaptă, cu capul plecat. Premierul face un gest de lehamite. Îşi scoate ochii din vraful de acte de pe masă şi îşi ţuguie buzele a înjurătură.
Băi sociologie, mi-ai făcut-o! Ştii ce ţi-ar spune Iliescu? Că şi o ţaţă bârfitoare ştie că dacă-ţi denigrezi aiurea duşmanii le faci trafic, le creşti cota de încredere. Păi tu eşti postac ori consilier? Eşti în serviciul meu ori al lui Băse? Cecesebistule, habar n-ai ce-nseamnă un consilier de premier, mai bine te lăsam în curtea varanului!
Din ce în ce mai nervos, premierul continuă să răscolească printre hârtii.
… Am scăpat de un prost şi am dat de altu’ care bubuie! Păi mai bine-l luam pe clovnu’ de badea, cu o grimază de maimuţă, cu un şpagat, măcar m-ar fi distrat. Mă, tu eşti conştient că din cauza ta m-au înghesuit ziariştii de la hotnews? Că economisti, juristi, jurnalişti, de-atunci toţi râd de mine? Că din cauza tâmpeniei tale s-au prins că-s tufă la economie? Nici nu vreau să-mi aduc aminte cum m-am încurcat în chestiile alea cu accizele!… că nu-s pentru aia, că-s pentru ailaltă… Tu ştii ce-nseamnă să simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare? …Să nu ştii pe unde să scapi? … Mi-e jenă să dau ochii cu iliescu, o fi supărat că m-am lăsat pe seama unui animal ca tine. Mă lua şi el pe vremuri cu de-astea, cârlăneşti, c-aş fi imatur, cam labil, nepregătit, da’ de fapt el era singurul care-şi dăduse seama de ce sunt în stare! Spunea că n-a văzut pe cineva mai abil în a răsturna orice adevăr din vorbe. „Mă băiatule, eşti bun”, păi o vorbă ca asta de la el e mai mult decât orice titlu de doctor!
Premierul scoate, în fine, din vraful de hârtii, documentul căutat! În culmea furiei, flutură ameninţător „memorandumul”. Consilierul stă smirnă, nu-ndrăzneşte să caşte gura.
Ai citit bă’, asta? Ce insolvenţă, nefericitule, de unde ai scos gugumănia asta? Dacă nu ştii ce-nseamnă să-ţi fugă pământul de sub picioare, o să vezi! Acu’ o să rămânem fără bani de ajutoare pentru votanţii noştri, plus c-o să iasă-n stradă ăia din educaţie, ăia din sănătate şi mai ştiu eu care nesimţiţi! Să te duci tu, matolule, să le spui că Băsescu-i de vină! Şi să te creadă, da? Degeaba te guduri, lingăule, crezi că dacă l-ai făcut matrafoxat pe Băsescu ai dres-o? Nu-s toţi tâmpiţi, libidinosule, ca ăia cu care te frenduieşti pe feisbuc! Mai bine tăceai, naibii, iresponsabilule, acu’ o să sară toţi pe mine! Va trebui să-mi asum prin HG, memorandumul, pagubă mare, că doar n-o să ţi-l asumi tu! N-ajunge ce am păţit cu oltchimu, cu cefere marfă, cu remegece? Nici cu comisia din parlament n-ai nimerit-o, mitomanule! Aoleu, nu cumva eşti băut? nu te apropia, că duhneşti, fricosule! De când te-am adus aici n-ai fost în stare să dai un singur răspuns coerent ziariştilor, arogantule! Nici după două rânduri de cinzeacă! Plagiatorule, gata, şterge-o că trebuie să guvernez. Vezi că e unu’ la uşă, lasă-l să intre. Dacă-i mai bun ca tine, te-am şi expediat. În insula Paştelui ei de treabă!
Don’t worry, be happy
Imediat după sângeroasa cacealma din decembrie ’89, poza exagerat de fericită a lui Ilici, se lăţi acoperind-o pe cea a abominabil-împuşcatului. „Păi îl votăm, maică, cum să nu, că doar el ne dădu pământ„. Dacă Ceauşescu n-a mai ajuns săracu’, să-şi vadă poporul mulţumit, tot boboreanul înţelese, în schimb, că Iliescu i-a dus la-ndeplinire, post-mortem, promisiunile plenare. Iar recunoştinţa naţiei n-a întârziat să se reverse, cu găleţi de voturi peste dezlegătorul de bunăstare populară; ca şi peste cei care i-au urmat modelul. Şi nu era normal atunci, ca un imprudent strângător de curea să se trezească-n cap cu găleţi de afurisenii? Numa’ un prost putea socoti că boboreanu nost’ vrea justiţie! …Că vrea educaţie şi cultură! Numa’ un nebun putea să se pună cu toate găştile pentru un stat reformat (…ce reforme? hai, lasă-ne ) – în loc să puie tiparniţa de bani să-i mulţumească pe oamenii muncii de la oraşe şi sate, aşa cum au pus-o ei când se ocupau cu capturarea statului. Nu e clar că de o minte de colectivă, juvenilă, numai un prost n-ar profita?
O scenă de prin 2000, cred, când Vadim avea un vârf de popularitate, îmi vine-n minte. Un banal schimb de cuvinte între doi vecini. Unul, un popă vadimist arţăgos care spunea că o să umple stadionul cu inşi pe care-i ştie el, buni de împuşcat! Celălalt, calm, îi explica cum e să fii orientat. De pildă, el personal e pesedist, nevastă-sa e cu pedeleul, iar pe băiat îl înscriseseră la penelişti, că nu se ştie. Păcat că nu mai are înc-un copil că-l băga în pereme, da’ nu-i bai, contează pe o verişoară. Altfel spus, să nu pui toate ouăle-ntr-un coş, mi-am amintit, prin nu ştiu ce asociaţie, de un sfat înţelept, emanat tot pe-atunci, de Bombo. De fapt e acelaşi coş, dar ouăle-s de mult clocite. Cum să-i zici?democraţie duplicitară? Sau, pluripartitism mai strâns unit şi multilateral dezvoltat decât în tezele tovarăşului’?
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii