Posts tagged ‘Imagine’
Time-thinking înainte de fluierul arbitrului
Înainte să se avânte în joc, jucătorii de pe aceeași jumătate de teren ar fi trebuit să-și proiecteze strategic conduita de joc pe linia win-win împotriva adversarului comun. Nu s-a întâmplat așa. Jocul a fost resetat înainte de-a începe prin asocieri și reasocieri negociate de lideri fără scrupule. Migrări, blaturi și trădări. Nimic nou în politichia de pe Dâmbovița- înafară de (re)achiziționarea primarului sibian. Așa s-a încropit Alianța Creștin Liberală, o gogoașă colorată cu dungi roșii, în care s-a refăcut, la fel de nesănătos, PNL. Și cam burtos după ce a înghițit PDL. Rămas cu mâna-ntinsă și cu colecția de fotografii tabu a Elenei Udrea, PMP-ul de-acum (nu cel care a funcționat până-n iunie în cu totul alt regim și cu altă perspectivă) e mai curând o durere de cap pentru Traian Băsescu, de care s-ar fi putut lipsi. Una peste alta (vorba contorsionistului MRU), dacă PDL-ul d-lui Blaga a demonstrat că rostul lui a fost să dispară, PMP-ul (cel al d-nei Udrea!) a dovedit că rostul lui era să nu apară. Meci nul. Avantaj, PSD. Diferendele s-au ținut lanț și au împărțit galeriile în tabere de refugiați dezamăgiți, certăreți, agățați prostește de vechi lozinci în vreme ce tsunami-ul roșu dă năvală. Intrarea Monicăi Macovei în terenul prezidențialelor a stârnit viespăraia în paradisurile tulburate de imagini cu zăbrele. Toți cei vizați de justiție și-au unit vocile strident împotriva ei. Nimic de mirare: votul pro-Macovei, înseamnă votul pro-justiție. Deja pornită, măturarea adunăturilor de corupți ascunși, ca gândacii, în cotloanele statului ar face din România, însfârșit, o țară normală. România, stat de drept? Câți vor cu adevărat asta? Nici măcar cei din terenul așa-zis nealterat, al dreptei! În ciuda mijloacelor precare de care dispune ca independentă, pe fondul a embargoului media, Macovei și-a asumat o răspundere uriașă. Și un risc, pe măsură. De înțeles deci, până la un punct, unele atitudini marcate de neîncredere și teamă. O atmosferă în care Iohannis pare înțeleptul care tace. Tace și când trebuie și când nu trebuie.
Wishfull thinking. E uimitor cu câte calități inexistente (dar și cu ce păcate) a fost împodobit candidatul Iohannis! L-au făcut altceva. O imagine care merge. Mai lipsiți ca totdeauna de repere reale, destui concetățeni își pun speranțele într-o iluzie. În extremis însă și o iluzie poate fi mai bună decât o zgardă roșie gata pregătită.
Morgana,reality-show
Imaginea a câştigat.A trecut pe poziţia întâia, înaintea subiectului şi predicatului. Suntem pe punctul de a ne dezbrăca de ce suntem si de a ne muta definitiv în lumea ei.O lume în care nici măcar cele cinci procente active din creierul nostru nu mai sunt puse la treabă.Sau, mă rog, se ocupă cu altele.
De când cuvântul a fost retrogradat, însă, se petrece ceva ciudat! Aţi observat? Se ţipă mult,se urlă tot mai tare, se râde si se plânge isteric. Intensitatea creşte odată cu temperatura. Încălzirea globală creşte odată cu hăbăuceala globală. Hăbăuceala globală creşte direct proporţional cu numărul de zerouri din câteva topuri glorificate ca nişte altare. Aspiranţi la canonizare sfârşesc expropriaţi de propriile visuri. De altfel valorificarea tragediilor devine tot mai profitabilă. Pare-se că ăsta e rostul lor. Comediile, pe de altă parte, sunt tot mai de plâns. Mai şocante şi mai grosiere. Mai rele şi mai triste. Viaţa pe pământ, de fapt, se transformă cu repeziciune într-un reality-show care-i pune până şi pe regizori în situaţii neprevăzute şi în roluri groteşti.
Experimentul Icar s-a mutat din laborator în realitate. Ca într-un joc de societate generalizat, în fiecare zi tensiunea mai creşte cu o linie. O suportăm. Nu e iluzie. Cu bună stiinţă si de bună voie ne lăsăm,ca o turmă, în seama leadershipului pe care-l slujim: imaginea!…
Imaginea care ne locuieşte, ne înlocuieşte.
Toamna si primăvara. Blândeţea si tandreţea. Pastelul. Spontaneitatea şi voioşia. Bucuriile mărunte. Ploile luminoase de vară. Entuziasmul copilăresc, emoţia sinceră. Dăruirea. Sacrificiul. Comuniunea prin Cuvânt. Comuniunea cu Cuvântul. Dragostea. Înţelepciunea. Pacea.
Când au dispărut? Unde sunt? La ce bancă, concurs cu premii,ori bursă?… Poate la vreun muzeu?
Ce-i drept muzeele, colecţiile, enciclopediile, sunt tot mai multe. Să fie la mijloc sentimentul, din ce în ce mai pregnant, al pierderii? Să se simtă preeminenţa unei mutări?…
Cerul se vede tot mai greu prin zidul întunecat al norilor. Văzduhul ceţos,suprasaturat de noxe seamănă cu cel din diaporamele cu păduri de ferigi si dinozauri.
Pare-se ca această civilizaţie a entertainmentului globalizat, a brutalităţii şi plictiselii, a exceselor şi a lipsei de nuanţe, nu mai are ce pierde. E propria ei prizonieră. Pe zi ce trece, însă, se vede a fi tot mai mult şi propria ei victimă.
Ordonanţa călin
Pe numele mic, Tăriceanu Popescu, ordonanţa călin e un adevărat model de podium: îşi serveşte stăpânul cu neobosită dăruire. Şi pe el dar şi pe acoliţii lui. În armată fiind, înaintat în grad, pe vremuri, Iancsi se lăuda într-o scrisoare adresată părinţilor că i s-a pus la dispoziţie o ordonanţă. „Adică un om care, dacă-i cer, sare şi în fântână fără să crâcnească”. „Nu, îi răspunsese maică-sa, dragă Ioniko, de ce să faci asta? Mai bine trimite-l la noi la sapă.” Acuma, ce a avut de săpat şi ce mai poate să sape călin? Cu imaginea lui de „reper european, de stimă şi distincţie, de forţă şi responsabilitate?” Ce poate să facă acest „om de stat, cu statura lui aristocratică, cu manşetele lui care depăşesc cu doi cm fix mânecile costumului impecabil” cum e prezentat de un consilier de imagine într-un cotidian, altceva decât să sape sonde la Kazmunaigaz? Plus curierat rapid cu fonduri de campanie la locotenenţii din garnizoana de la Mizil, Dăbuleni etc. ? Şi câte altele altele de acest fel! Doar n-o să ducă sufertaşul cu mâncare la orfelinate şi punga cu medicamente la spitale! Ori să fie moş crăciun la cantina săracilor.
Dar nu vreau să-l subestimez pe călin: nu era el, acestă ordonanţă naţională conştientă de rolul său meteorologic, gata să oprească ploile şi inundaţiile de mai an? Poate de aceea din magazia dumnealui cu efecte militare nu lipsesc umbrelele, nişte simbolice cadouri albastre cu galben, destinate alegătorilor !?
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii