Posts tagged ‘împărţeală’

Mătuşa Tamara şi unchiu Sterling.

Unchiu Sterling şi-a făcut apariţia mai târziu în familie. Ori că era timid, ori că prefera să nu ştie toată lumea de el şi rubedeniile lui. Chibzuit, unchiu. Ei, da’ pân’ la urmă tot se află ce e de aflat. A auzit Robin de pe undeva, ne-a spus şi nouă pe blogul lui Thor. Nici nu-ţi vine să crezi ce secretoşi pot fi unii! Era de aşteptat ca după prietenia durabilă între afaceri, ordonanţe, contracte şi adiţionale ale personajelor importante din cele două familii rivale şi prietene, pe parcursul a doi ani de opoziţie, să rezulte şi o uniune istorică pe măsură. Cum se ştie, mătuşa Tamara, mai rasată şi cu educaţie clasică, se ocupa de imobiliare şi bijuterii. Pe când unchiu Sterling, ca orice macho, se îndeletniceşte cu treburi grele, care cer îndrăzneală şi viziune. Şi discreţie. Nu oricine de pe planeta asta e făcut să ia în stăpânire comori ale pământului şi ale mării, chiar dacă e neagră. Marea. Nu oricine se aruncă să scoată aur din pământ şi piatră seacă. Şi din gaură de şarpe. Chiar dacă e negru. Aurul. E drept că Mătuşa Tamara a decedat la momentul potrivit, adică nu fără să-i lase moştenire bombonelului ei de nepot delicat şi cu educaţie de familie aleasă ca şi a dumneaei, o mândreţe de dosar moştenire. Da’ nici unchiu Sterling, deşi vânjos cât cea mai performantă instalaţie de forare, nu se simte prea bine. Ceva ereditar. Că şi soru-sa Zeta şi alte rude întreprinzătoare se cam plâng de dureri de şale. Nu-i vorbă, au doctori buni şi în drept şi în stâng, că nu degeaba-s în familie. Mai se sfătuiesc şi cu văru Bechtel şi cu cumnatu Oemve, care, pare-se s-a tratat mai din timp, prin Austria şi acuma merge fără cârje. La ăştilalţi, la moştenitori, însă, sunt ceva probleme. Cu aşa moşteniri nu e simplă împărţeala. Măcar că nepotu tăricean, cu cel patrician şi cumătru marian se ştiu de o viaţă. Şi-s ca fraţii. Frate, frate, da’ osânda-i pe ani.

13 februarie 2009 at 11:20 18 comentarii

La conquista rumena.

Nu vă faceţi griji, românii n-au trecut prin foc şi sabie locuitorii altor ostroave. Românii nu fac parte din naţiile care au cucerit pământuri şi au supus alte neamuri. Noi am fost blânzi, n-am poftit la zestrea altora… Nu ni s-a spus de atatea ori? Istoria e martoră la asta!… că am respectat cele zece porunci în spiritul lui Marx. cu perfecţionările ceauşiste cu tot; că românii, în general, au stat în banca lor. Sau, poate că au vrut, dar n-a fost cazul. Indiferent de cauze, ce contează e că ne-am întins doar cât e plapuma. La nevoie, am şi scurtat-o. Conquista română există, totuşi. Doar că acţionează atipic, spre interior. O expansiune în însăşi adăpostul şi fundamentul naţiei- ca şi luna care se-nvârte-n jurul terei dar în sens invers planetelor. E  ca ciudat, dar fii liniștită, lume! Mareele politice şi somnambulismul popular sunt doar treburile noastre interne. Noi n-am fondat imperii, nici vreun commonwealth, nici o uniune de republici. N-am participat la masa colonială şi nici n-am trecut Europa prin vâltoarea zvasticilor naziste. Dimpotrivă, am denunţat apartheid-ul, fascismul, bolsevismul. și desigur, ceauşismul. Am semnalat orice formă de năpăstuire din orice parte a lumii. Am vituperat excesele de lăcomie, lipsa de scrupule şi afacerile oneroase ale ţărilor civilizate care le-au spoliat pe cele marginalizate şi făr’de noroc; care le-au luat petrolul, aurul şi diamantele;  și le-au lăsat pradă bolilor, foametei şi războaielor. Cine citeşte „revoluţie şi reformă” o să priceapă mai bine asta, direct de la autorul şi conducătorul cu faţă umană al expediţiei române, cu condiţia s-o citească de-andoaselea. La fel şi cine citeşte opera grea cât un kil de plumb a ex-preşedintelui milică. Iar cine a fost martor la istoria noastră modernă şi contemporană n-are cum să nu-şi cunoască eroii. Cu un curaj mai presus de al conquistadorilor Cortez şi Pizzaro, o mână de temerari aduşi de expediţia din decembrie ’89 pe continentul român renumit pentru forma lui de pâine, l-au făcut dumicaţi. Pe băştinaşi i-au băgat în televizor şi le-au dat să mănânce ziare. Pe urmă totul a decurs simplu. Cu legi şi ordonanţe au pus la adăpost obligaţiile plebei şi drepturile la rapt ale conquistadorilor. Au nivelat niţel sărăcia şi haosul, cât să rezolve împărţeli frăţeşti, bată-n cuie contracte, inventeze anexe, contracte la anexe, legi la contracte, secrete adiţionale la legi etc. Invincibila conquista romena.

Şi pentru că producţiile citate ca şi altele sunt departe de a acoperi nevoia de literatura SF pe această temă, nu-i exclus să apară şi un studiu privind rezervele de petrol şi gaze încredințat lui Patriciu the Conqueror pentru a le salva de lăcomia naţiunii flămânde. Mai departe las cititorului plăcerea sau neplăcerea de a evoca personajele principale şi rolul lor în această epopee eroică.

In legătura cu acelaşi subiect se poate citi şi aici

update: aici şi aici

8 februarie 2009 at 21:09 23 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.082 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.082 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: