Ştiţi, poate, pilda aceea des auzită pe la cursurile antreprenoriale, cu colivia larg deschisă din care, totuşi, păsările nu vor să iasă!… Cred că în acest moment suntem în faţa unei asemenea provocări. Fiindcă schimbarea sensului politicii şi destinului ţării poate-ncepe cu un pas. Pasul înseamnă acum intrarea-n competiţia internă dintr-un partid aflat pe butuci, a unui grup politic decis să recupereze tot ce are valoare acolo şi să-ncerce relansarea lui. Faptul că o mână de oameni are curajul să arunce mănuşa întreg blocului partinic autohton pare o nebunie! O nebunie de care e imperioasă nevoie, şi urgentă, nu doar gândindu-ne la suficienţa şi aroganţa din vechile formaţiuni ca şi la pasivitatea celor mai noi înghesuite deopotrivă în coliviile obedienţei faţă de şefi, indiferent ce afişează la faţade, ci şi pentru eliberarea din starea de apatie şi lehamite a unei societăţi în derivă care nu mai aşteaptă nimic bun de la politic. Ieşirea din colivia sufocată de murdărie ar fi astfel, pentru un partid, mai apoi şi pentru societate- o chestiune de minimă voinţă.
*
Nu ştiu cât popor a evoluat, a devenit imun la bombardamentul otrăvit al oştilor anti-justiţie care ne ţin în carantină la uşa civilizaţiei occidentale (bună rea, cum e) dar nu pot să nu observ că cel puţin într-un stand zis „pro- dreapta” câteva voci îndeamnă bietele zburătoare să uite că au aripi. Vor să le convingă că afară din colivie e haos, adică tot între zăbrele e mai bine. Ori, dimpotrivă, dat fiind că situaţia e atât de groasă, e cazul să ne vedem de drum, care-ncotro şi-n toate direcţiile că aici s-a terminat! Plus mizeria, lansată tot din canal, că Monica Macovei, în ciuda înaltului ei statut în vest, ar fi, ţineţi-vă bine, nici mai mult nici mai puţin, pionul unui plan malefic pus la cale în est , de care ea nu e conştientă. Noroc cu ei şi conştiinţa lor! …Care ei? Ce vor? Curat libertate tâmpă de expresie! (Chiuariu, ia notiţe!) În timp ce Monica Macovei cu nedezminţita ei îndrăzneală îi înfruntă deschis pe protectorii corupţiei, nişte nimici sar ca arşi să anihileze suflul înviorător, nu cumva să producă efecte! Decodificat- înapoi, proştilor, în colivie, că doar aveţi buldog de pază…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
27 februarie 2013 at 13:03 noradamian
Despre Alfred Krupp, celebrul fondator al dinastiei germane producătoare de arme din Essen, se spune că nu era inspirat în momentele sale creatoare decât când simţea mirosul de balegă. Motiv pentru care îşi trăsese o ţeavă din grajd direct în biroul său de lucru. Pe vremea celui de al treilea Reich, alt descendent, Gustav, industriaşul nazist aflat atunci la conducerea concernului, a ajuns între învinuiţii supuşi judecăţii în procesul de la Nurnberg. Dar, în buna tradiţie germană, repede regăsită după război, concernul Krupp n-a închis porţile ci a continuat să producă faimosul oţel necesar refacerii economiei şi, deopotrivă, reaşezării societăţii.
***
Contrar viziunii refacerii organismului social în Germania postbelică, la noi, dinastia cizmăreştilor a mers oţelită mai departe. Făcând imposibil, prin răpăiala de la Târgovişte, un Nürnberg, a continuat fabricarea de armament politico-ideologic pentru terminat, politic, neamul. Cum, până-n prezent, nici o formaţiune autohtonă nu se vede a fi capabilă să pună stavilă politicii rapace a krupierilor băştinaşi, boborul se distrează şi el ca prostu’ trăgând prafurile etno-varanice, din grajdurile tv direct la el în dormitor. Sedus televistic, le acceptă barosanilor furăciunile ca pe o fatalitate, le pupă stânga, democratic, adoarme buimac pe şoşonelile lor şi-i urmează, cu mâna-ntinsă, neabătut… Un portret colectiv în care intră vreo trei milioane de inşi. …Dar ceilalţi? Câţi dintre ei au devenit sceptici de nevindecat? Şi câţi, purtătorii unui nihilism fără leac? Câţi mai cred în puterea de autoregenerare a societăţii? Câţi mai au forţa să curme starea abulică a atâtor concetăţeni? Ori îndrăzneala s-o ia de la capăt? De ce e nevoie? Pot genera ereziile altă optică? Poate fi dat alt curs politicului înainte s-ajungem o societate îngheţată-n neputinţă?
Apreciază:
Apreciere Încarc...
5 februarie 2013 at 11:26 noradamian
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii