Posts tagged ‘invocarea legii’
Birul
Un sistem birocratic supradimensionat, până la urmă, se sufocă sub propria birocraţie! Crescând monstruos devine un sistem care parazitează sistemul! Gonflat peste poate, perceput ca un rău fatal de mulţi, susţinut ca un rău necesar de alţii, continuă “neabătut” să-şi exercite tirania în forme tot mai obtuze.
Bineînţeles că nu-şi imaginează nimeni că am putea trăi fără birocraţie. Numai că birocraţia, această formă indispensabilă de organizare şi administrare a serviciilor şi resurselor aparţinând statului de drept, se reformează şi perfecţionează permanent în toată lumea civilizată prin analize, studii, teorii şi modele specializate. Managementul sistemului birocratic are, astfel, în vedere adaptarea şi reformarea lui continuă pe principiile diviziunii muncii, a ordinii ierarhice şi a regulilor impersonale(de la Max Weber pornind) pentru a asigura buna funcţionare şi reglare a societăţii. Asta presupune: specializare, competenţe, responsabilitate, cooperare! Nu auzim vorbele astea toată ziulica?…Deh, vorbe!
Ce se-ntâmplă, însă, cu mecanismul gigantic acţionat de oameni mărunţi(cum definea Balzac, birocraţia) dacă mare parte din ei sunt, nu numai mărunţi ci, la noi, mai ales, incompetenţi, corupţi şi mult, mult prea mulţi?
“Deoarece guvernul nu produce nimic de preţ în termenii estimărilor sociale el nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse(atunci când nu le înstrăineză de tot) distrugînd resurse pe care se întemeiază bunăstarea altora. Tentativele de remediere a efectelor distructive imputabile politicilor sale precedente, conduc statul asistenţial sapre comiterea altor acte distructive izolate” … (Joseph Salerno, Institutul Mises: Birocraţia şi imposibilitatea planificării raţionale în regim socialist)
… Citind articolul lui Joseph Salerno am avut senzaţia că e vorba de un studiu de caz pe societatea noastră din ultimii douăzeci de ani! Recitindu-l mi-am dat seama ca realitatea postcomunismului acestei perioade stă mult mai rău! Statul, prin noii săi administratori politici, şi-a reconsiderat moştenirea cu o imaginaţie care o depăşeşte mult pe a noastră, pentru a reorganiza noua societate în mod abuziv si imoral. (O imoralitate şi o lipsă de scrupule cu adevărat, inimaginabilă!) Un scop pentru care, strategic, era esenţial să-şi menţină funcţia asistenţială din tiparul birocratic socialist, asta fiind modalitatea optimă de “liniştire” a grosului populatiei pe parcursul derulării procesului “dificil” de devalizare en-gross a economiei şi, în general, a oricăror resurse „fără apărare” (inclusiv a celor de proprietate intelectuală, de invenţii şi studii de cercetare din diverse instituţii). Un proces controlat, permanent “legalizat” în măsura în care era nevoie(şi era!) derulat fără-ntrerupere prin instrumentele birocratice adaptate în scopul redirecţionării de capital public în seifurile private ale clientelei politice. Proces care a crescut exponenţial atingând o amploare maximă în vremea guvernului minoritar penelist susţinut de PSD când a şi fost întărit cu forţe media atrase în “războiul pentru acapararea resurselor”. Calmarea deturnărilor (putem liniştiţi să le spunem fraude) după alegerile din noiembrie părea să promită o reaşezare şi o simplificare, totodată, a colosului supraponderal cu picioare de lut!
Faptul că apăsătoarea structură, netulburată nici acum, în plină criză, ne îngrădeşte la fel, existenţa, demonstrează, din păcate, continuitatea simbiozei reciproc avantajoase cu mediul politic. Cu cât mai “indispensabilă” căpătuirii politicienilor pe bani publici, cu atât mai sfidătoare!
“O structură birocratică tinde să crească ca un organism viu. Englezul Parkinson a calculat că o birocraţie creşte-n medie cu 5% anual chiar dacă nu are nimic de făcut: Acest 5% va produce noi regulamente şi proceduri. În cinsprezece ani se dublează” (http://leadercomunications.com). Apoi, cum se ştie, în orice structură ierarhică intră-n joc principiul lui Peter care spune că fiecare individ va fi promovat până-şi va atinge nivelul propriu de incompetenta”.
…Iar incompetentul, spune acelaşi Parkinson, va ascunde propria incompetenţă prin mărirea competenţelor: alte sarcini, alte responsabilitati, noi regulamente, noi funcţionari, desigur, care să se ocupe de ele. In spatele acestora rămâne nerezolvată “problema originală” ascunsă-n vraful de hârtii sau fişiere! Fiecare funcţionar, cu cât e mai incompetent(şi mai corupt) cu atât va avea pretenţii mai stricte privind competenţele si moralitatea!
Efect vizibil: şi ieri, ca şi astăzi, orice dezastru e apărat prin invocarea legii.
Prima şi ultima putere în stat (2)
… Citind articolul lui Joseph Salerno am avut senzaţia că e vorba de un studiu de caz pe societatea noastră din ultimii douăzeci de ani! Recitindu-l, mi-am dat seama ca realitatea postcomunistă stă mult mai rău! Statul şi-a „restaurat” deliberat moştenirea cu o imaginaţie care o depăşeşte mult pe a noastră, pentru a reorganiza noua societate în mod abuziv si imoral. (O imoralitate şi o lipsă de scrupule cu adevărat inimaginabilă!) Un scop oneros pentru care era esenţial să-şi menţină funcţia asistenţială din tiparul birocratic socialist, asta fiind stratagema de liniştire a grosului populatiei pe parcursul derulării procesului dificil de devalizare angro a economiei şi, în general, a tuturor resurselor nemuncite (inclusiv a celor de proprietate intelectuală, de invenţii şi studii de cercetare din diverse instituţii) Un proces controlat, permanent, legalizat în măsura în care era nevoie (şi era!) derulat fără întrerupere prin instrument birocratice adaptate în scopul redirecţionării de capital public în seifurile private ale clientelei politice. Proces care s-a intensificat exponenţial atingând amploarea maximă în vremea guvernului minoritar penelist susţinut de PSD când a şi fost întărit cu forţe media atrase în războiul pentru acapararea resurselor. Calmarea deturnărilor (putem liniştiţi să le spunem fraude) după alegerile din noiembrie pare a face posibilă în prezent o reaşezare şi simplificare a colosului supraponderal cu picioare de lut! O structură care opune însă, rezistenţă la schimbare pe măsura utilității ei pentru structurile politice cu care a făcut o simbioză reciproc avantajoasă.
„O structură birocratică tinde să crească ca un organism viu. Englezul Parkinson a calculat că o birocraţie creşte-n medie cu 5% anual chiar dacă nu are nimic de făcut: Acest 5% va produce noi regulamente şi proceduri. În cincisprezece ani se dublează” (http://leadercomunications.com)
Apoi, cum se ştie, în orice structură ierarhică intră-n joc principiul lui Peter care spune că „fiecare individ va fi promovat până-şi va atinge nivelul propriu de incompetenta”.
…Iar incompetentul, spune acelaşi Parkinson, va ascunde propria incompetenţă prin mărirea competenţelor: alte sarcini, alte responsabilitati, noi regulamente, noi funcţionari, desigur, care să se ocupe de ele. In spatele acestora rămâne nerezolvată „problema originală” ascunsă-n vraful de hârtii sau fişiere! Fiecare funcţionar, cu cât e mai incompetent(şi mai corupt) cu atât va avea pretenţii mai stricte privind competenţele si moralitatea!
Efect vizibil: Orice dezastru e apărat prin invocarea legii.
Cum ruginătura birocraţiei autohtone nu se lasă sau nu e lăsată să se dezţepeneasca din incompetenţe, năravuri vechi si mânării mizere, hai să ne mai lăsăm puţintel imaginaţia să-şi facă de cap! Să fluierăm a pagubă după funcţionărimea rămasă pe drumuri, boschetari pribegi rătăcind în devălmăşie departe de hârţogăraie şi de fişiere! Pe urmă, revenind în realitate, să-ncercăm să-nţelegem acest rău necesar legat de existenţa societăţii, numit birocraţie! Să cerem factorilor politici guvernamentali să-l reformeze pe monstru, să-l opereze de tumorile groteşti, parazitare! Şi nu numai pentru că suntem sătui până peste cap de incompetenţa şi corupţia birocratică care ne degradează accelerat mediul în care ne e dat să trăim, ci şi pentru că în acest stadiu, afectează până şi propriul dumnealor confort politic.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii