Posts tagged ‘iohannis’
Neîntrerupta ofensivă asupra justiției
Regresul politic, moral, cultural, degradarea vieții din ultimii șapte ani desfășurați sub lozinca prezidențială „altfel de politică”, toate astea au fost permanent acoperite, de către scutierii înaltului personaj cu scuze hilare:
– are consilieri slabi (de parcă i-ar fi impus cineva!)
– are un plan B, veți vedea (l-a văzut cineva?)
– e un om corect, respectă legea (fărădelegea!)
– vinovată de fraudă e nevastă-sa, el, săracu, n-a știut ce semnează.
– și ce atâta vorbă, se compară căsuțele lui cu palatele lui Dragnea?
– e prost (scuza asta duioasă a funcționat cel mai bine)
Felul brutal în care coaliția a fost făcută praf și țara împinsă în criză nu-i ceva nou. Precedentul s-a petrecut în 2007 când premierul Tăriceanu s-a „răzgândeanu” și a exclus miniștrii PD spărgând coaliția pentru a scăpa de Monica Macovei, considerată persona non grata de mafioții politici.
Rămas minoritar, executivul Tăriceanu a guvernat țara până-n 2009 cu sprijin la două capete, PNL și PSD (cum recunoscuse cu cinism, mentorul lui, Patriciu). În 2007, ca să vezi întâmplare, au intrat bani grămadă în primăria Sibiului, devenită, în tandem cu Luxemburgul, capitala culturală europeană. Premierul Tăriceanu a fost răsplătit cu titlul de cetățean de onoare al urbei. Cu trei luni înainte de încheierea mandatului, invincibilul Tăriceanu și-a mituit clienții din teritoriu cu niște milioane din vistieria guvernului.
Și, ironie a destinului, azi, 7octombrie când scriu textul ăsta, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu poate fi judecat în dosarul în care este acuzat c-ar fi primit 800.000 de dolari mită.
Criza din 2007 însă n-a fost girată de președintele în exercițiu. Asta e marea diferență față de ce se petrece acum. Că după al doilea mandat Băsescu s-a răzgândit și el intrând în plutonul anti-justiție (anti Macovei, anti Kovesi) nu era previzibil la data aceea și nici în următorii 5 ani.
Iar L.C. Kovesi a reușit de una singură să parcurgă un drum extrem de dificil la capătul căruia, spre stupefacția faunei politice din țară, în 2019 a fost confirmată drept prima procuroare șefă europeană.
10 ani după scoaterea din cărți a Monicăi Macovei de Tăriceanu, 3 ani după demiterea d-nei Kovesi, președintele Iohannis l-a executat la fel de brutal și pe Stelian Ion, ministrul USR al justiției, adăugând încă un act de supunere mafiotă față de comandamentele corupției sistemice.
Elementul comun al acestor crize sistemice, limpede ca lumina zilei, e respingerea prin orice mijloace a reformei&reformatorilor Justiției.
––––––––––––––-
https://www.reporteris.ro/iasi/justitie/item/109527-%C3%AEccj-c%C4%83lin-popescu-t%C4%83riceanu-poate-fi-judecat-%C3%AEn-dosarul-%C3%AEn-care-este-acuzat-c%C4%83-ar-fi-primit-800-000-de-dolari-mit%C4%83.html?fbclid=IwAR3aKUTBjljQ_ZPNlxAhzf7VbTjaECSX-M41bSgWQSvLwhkKiUJAjrfWs8I
Motorul involuției, teama politrucilor de justiție
Poziționarea față de justiție a jucătorilor politici, o constantă cu caracter național, a determinat și determină de peste trei decenii parcursul politic din România postdecembristă. Pe măsura legitimării corupției, a avansului în spolierea statului, politicienii&clientela lor au găsit noi aliați, noi strategii, noi arme pentru lupta cu justiția. Și căpetenii potrivite, în pas cu schimbările de climat politic, dornice să scape de grija justiției, și să parvină, politic&material, prin acest război fără sfârșit.
Tot ce a făcut președintele în 6 (șase) ani de domnie înseamnă uselism sub paravan penelist. ANI, DNA deveniseră autonome și clientela USL era în pericol. Cele mai favorabile condiții, interne și externe, pentru relansarea a statului de drept au fost ratate, la scurt timp după preluarea mandatului său, din teama de justiție a vechii și noii puteri. Efectul acestei „altfel de politici” având ca inamic justiția și apărătorii ei, fiind regresul galopant al instituțiilor. Șase ani pierduți, șase ani fără reforme! În schimb, aceeași perioadă, 2014-2020, excelează în lovituri dure asupra statului de drept: alungarea lui Kovesi, numirile de miniștri și de șefi ai organelor judiciare, noi legi în favoarea infractorilor, etc. Guvernul Orban n-a făcut un an de zile decât să consolideze regresul. Infuzia PNL-ului cu pesediști concomitent cu menținerea anomaliilor legislative psd-iste și promulgarea altora în aceeași linie, hârjoneala de operetă cu PSD-ul pentru a-l menține adversar unic, convenabil, conform cutumei între vechii parteneri din FSN/ USL- manevre evidente prin care se menține butaforia uselistă. O anomalie care ocupă de prea mult timp scena politic-mediatică.
Dar cea mai șocantă probă a reuselizării politicii statului din teama mai marilor de justiție e de departe, repoziționarea lui Băsescu, președintele rebel al anilor 2004-2012, reformatorul în care-și pusese încrederea atâta popor. Cum Justiția pusă pe rol de Macovei și Kovesi nu l-a ocolit, așa cum se iluzionase, ba chiar a ajuns și în ograda lui, s-a răsucit cu 180 de grade și, din 2016, și-a canalizat constant ura spre USR, apoi, obsesiv, spre USR+. Și-a găsit armele de matroz fără inhibiții, a băgat batjocuri pe țeavă (Macovei, „Mandela”, Kovesi, „dulap, la închisoare cu ea”, Clotilde-USR, „Clotilduța”, Cioloș, USR +, „Julien”etc). Și-a făcut praf mandatele, a susținut mizerabilele OUG-uri anti-justiție din 2016- 2018, străduindu-se să devină dezirabil noului USL, scos din minți de posibilitatea ca partidul cu „fără penali” și „fără hoție”, să ajungă să-și îndeplinească obiectivul politic. Excepție, proaspăt penelizatul „Plicușor”, până nu de mult țintă de batjocuri băsesciene, care, de când a tras clapa USR-ului ca aghiotant servil al premierului Orban, a devenit omul care trebuie.
Vară capricioasă
din ultimii ani se înscriu în hei-rupul solidar de stopare a ascensiunii „intrușilor”, cu toate nu se aștepta ca tehnocratul „cuminte” pe care-l pusese în fruntea unui guvern temporar post-Colectiv sub paza strictă a PSD să-i devină rival politic. Ba mai mult, să-l vadă urcând în ierarhia UE ca inițiator al Renew Europe- unde, ca și Kovesi, a scăpat de sub controlul lor. Atât recentele numiri ale unor ambasadori pesediști de către Președintele Iohannis, cât și promovarea surprinzătoare a d-lui Geoană în aparatul NATO par a avea legătură cu această războială mocnită a cărei miză, repet, încă nu e complet descifrată.
Nimic din ce se petrece acum pe scena politică nu e întâmplător. Câteva date lămuritoare aici:
https://noradamian.wordpress.com/2014/06/20/ce-mai-fac-pucistii-patriei/
Restartări
Noutăți importante la blocul de (re)start. Mai întâi, e de rezolvat democrația. Traumatizată de fostul președinte prin referendumul, valid, din 2009, democrația originală are nevoie de tratament- de urgentă și pe termen lung. Dl. Tăriceanu a sesizat de ceva timp starea ei de slăbiciune, cerând o comisie parlamentară care să-i facă analizele. Inițiativă care nu s-a bucurat de mare încredere, bătrânul liberal din capul senatului fiind bănuit că n-are gânduri democratice cinstite. Mult mai eficientă ar fi, crede mai tânărul liberal Cumpănașu, AID, asociația d-lui creată special pentru revigorarea democrației vlăguite, pentru a o fortifica social, instituțional și managerial, prin implicarea responsabililor cu interesul național. Fiind o prioritate națională menită să funcționeze în regim forte, a fost deja bugetată generos, fără prea multă vorbă. Mai ales că dl Cumpănașu susține îndârjit legile BigBrother indispensabile smurdmanilor pentru a descarcera democrația accidentată.
A doua la restart e sănătatea. Dl. restaurator Nicolăescu se vrea acum un reformator prevăzător. (V-ați îmbolnăvit în afara sistemului de prevenție, sunteți buni de plată!) Geniala lui idee de a penaliza bolnavii neascultători a entuziasmat-o pe d-na Gorghiu și a convins 128 de parlamentari. Mâncător de sume uriașe din bugetul public dl. restanțier la sănătate publică mai are un singur dor: să ctitorească „Agentia Nationala de Preventie in Sanatate”, o nouă cocoașă birocratică foarte necesară poporului bolnav; pe modelul, îmbunătățit, al celei de mai jos.
„Eugen Nicolăescu a lansat, pe 1 iulie 2007, Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate. Peste 170 de milioane de euro s-au cheltuit într-un an și jumătate de derulare a programului. Statul a decontat analize și consultații medicale fictive în laboratoare de analize răsărite ca ciupercile după ploaie. Imprimeria Națională a tipărit 22.348.596 de taloane cu elemente de siguranță, iar Poșta Română a făcut tot atâtea milioane de distribuiri către beneficiari. S-au cumpărat 110.000 de vaccinuri anti HPV (presupus a fi virusul cauzator al cancerului de col uterin), în valoare de 23 milioane de euro. Doar 2,5 la sută au fost folosite, restul ieșind din garanție între timp. Programul a fost considerat cel mai costisitor și mai ilogic, întrucât a consumat resurse uriașe de la buget, fără rezultat. “Obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eșec total, de la început până la sfârșit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătății, derulat între 2007 și 2008, nu se poate sub nicio formă evalua, cu limite de eroare admisibile și previzibile, starea de sănătate a românilor”, era concluzia unei anchete a Ministerului Sănătății asupra acestui program, ale cărei rezultate sunt publice pe site-ul oficial al instituției”. Mai mult, aici
Ultimul, dar nu cel din urmă, în această serie de capete, e învățământul. Ca și referendumul din 2009 pentru parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300 care, deși validat de populație (cu 77,78, respectiv 88,84%) Pactul pentru educație, semnat în martie 2008 de toate partidele, a fost ignorat de useliști, din interes național! Și-au dat seama că punerea lui în aplicare ar duce la dispariția fabricilor de diplome, a cuiburilor de plagiatori, ar face imposibil nepotismul și corupția. Pactul, reamintește dl. Miclea aici, „a avut in spate o diagnoza riguroasa – Raportul Romania Educatiei, Romania cercetarii, care, din pacate, s-a confirmat la milimetru daca ne uitam la rezultatele de la BAC, evaluari nationale, testele PISA. Fiecare propozitie din Pact are in spate argumente factuale si negocieri severe intre semnatari”. Președintele Iohannis vrea și el un pact. Punct si de la capăt. Să restarteze o nouă reformă, de formă, care să reformeze doar ce trebuie.
Numai birocrația nu se restartează. N-are nevoie. A ajuns atât de puternică, încât crește fără opreliști, ca drojdia, în toate.
„Ponta, cui ne lași?”
mai- iulie: Ponta, în război deschis cu Iohannis, Șova miruitul, pe gard la DNA, Ghiță sereistul, căzut în groapa cu gunoi a republicii corupției ploieștene, tata socru de premier în dezechilibru,Tăriceanu cu motoru-n gard. zonă pesedistă în surpare.
18 iulie. întâlnirea informală Iohannis, Oprea, Zgonea, la Neptun. un fel de Yalta pentru frontul pnl-psd. Iliescu a înțeles imediat că acolo s-a pus X-ul pe viitorul politic al cârlanului (probabil intuise încă de când generalul interimar se declarase iohanist)
A susține un ponta în cârje cu 7 dosare penale e sinucidere curată. „Ponta, cui ne lași?” Conform tradiției bolșevice și înțelepciunii iliescene, prietenii știau că alesului lor pân-aici i-a fost. Speriați de scufundare, au înțeles și că un element greu ca d-na Plumb nu-l salvează pe Ponta, nici pe ei. A înțeles iute și d-na Abramburica. ceva mai greu, și d-na Firea. domnu Vasile și alte doamne și domni. În final, a înțeles și Ponta.
22 iulie: în locul inculpatului,PSD alege condamnatul. Deși ieșit din grațiile clanului Ponta (care-l mirosise deja pe rivalul-trădător) pentru meritele dovedite în episodul referendumului din războiul anti-băsist, Dragnea își are locul lui de top în galeria uselistă a falsificatorilor de voturi în interes public. Ăsta era omul de care aveau nevoie, cu toate că DNA îi stătea în coaste.
Apele se despart pentru a se uni mai trainic. Ex-puciștii scapă de un prost, util la vremea lui, dar care o luase razna pe traseu. un traseu periculos: Iohannis & Mihalache&com, Helwig-SRI, Oprea-UNPR, Zgonea PSD- vasal, MRU- SIE, cariatidă. plus curtenii&chibiții. tehnicieni useliști vizionari care vor face din PNL-ul de carton vopsit viitoarea putere, iar din segmentul depontinizat din PSD, viitoarea opoziție constructivă; una civilizată, de circumstanță, cum cere interesul național.
up-date
Așa se vedeau preparativele de consolidare la vârful puterii cu șase luni în urmă. Reacțiile neprevăzute ale societății la tragediile petrecute nu demult îi forțează să modifice nițel datele dar linia „implementării proiectului” pare aceeași. până acum.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii