Aventuri în grădina de hârtie

Au trecut 24 de ani

1  Decembrie 1990- Alba Iulia. Zi care va rămâne în istorie ca demonstraţie de batjocură a celebrării zilei naţionale a României consacrând fără dubiu scopul real al revoluţiei şi al mineriadelor iliescene. O pagină de ruşine naţională însemnată cu roşu comunist. În huiduielile adunăturii tocmite ori stârnite de auto-căţăraţii la putere pe crime şi minciuni (iliescu, roman, vadim etc) Corneliu Coposu şi-a dus la bun sfârşit scurta cuvântare fără să se lase intimidat. Un om cu totul neobişnuit nimerit între şacali. Lipsit de vanităţi, capabil să-ndure cu seninătate nedreptăţi şi batjocuri, Coposu, un martir revenit în furnicarul politic după ’89 care nu dorea nici măcar să-i fie înapoiate bunurile jefuite de comunişti nutrea, în schimb, ideea nobilă de a contribui la eradicarea comunismului, la reabilitarea PNŢCD şi a Casei Regale a României. Coposu a trecut la cele veşnice înainte să vadă prăpastia dintre consideraţiile lui asupra celor care se bucuraseră de respectul său şi dureroasele efecte generate de nevrednicia acestora. N-a apucat să vadă nimicnicia lui milică, preşedinte glorios care, excedat de propria lui importanţă, şi-a-ncheiat misiunea predând ţara, cu acel „m-au învins” imposibil de uitat, exact lui ilici&vadim. Doi jupâni istorici care şi-au bătut joc de ea confirmând că ruşinoasa zi 1 decembrie 1990 le era măsura politică. Coposu n-a apucat să vadă că pnţcd a intrat în hora prăduitorilor comunişti cu politicieni demni ca remeş, mureşan, ciuhandu etc. N-a apucat s-o vadă nici pe lucia longin, realizatoarea (şi maculatoarea!)”Memorialului Durerii” trecându-l între martiri pe bombonel sinucisul. Şi n-a apucat să-l vadă nici pe ginerele securist al majestăţii sale punând stăpânire pe casa regală; nici pe rege reintrând astfel în stăpânirea fostelor sale acareturi, fericit, la masă cu lupii, cu celebrele scursori securist- comuniste care-l huiduiseră; şi pe el ca şi pe Corneliu Coposu.

1 decembrie 2013 at 14:47 noradamian 116 comentarii