Aventuri în grădina de hârtie

În plasa istoriei?

Declarația recentă, de un cinism revoltător, a d-lui Jean-Claude Juncker președintele CE în favoarea concubinajului UE cu Rusia d-lui Putin asociată pozițiilor -cel puțin aprobatoare dacă nu admirative- ale altor voci cu rezonanță din spațiul public european – privind acțiunile lui în Syria arată clar c-am intrat într-o perioadă de repoziționare a actorilor pe scena globală. În ce ne privește, e limpede că n-avem anvergura unui jucător de elită care să cuvânteze în sensul binelui nației și care să fie luat în seamă. Să ne amintim că încă n-a trecut anul de când președintele nou ales încercase s-aducă în discuție ocolirea Londrei în favoarea Berlinului pe axa strategică București -Washington! N-a ținut, din fericire, dar intenția capătă o anume semnificație în contextul tulbure al acestei toamne. Și alte gesturi de apropiere de Putin ale politicienilor USL cărora li s-a asociat și FDGR sunt de luat în considerare acum.

N-am scăpat bine de sufocanta „tutelă a estului” și iată, UE îi face, pe față, sluj! Pentru noi, pavăza în acest proces incipient de reorganizare a zonelor de influență rămâne alianța politico-militară cu SUA. Deși pare spontan, procesul global în desfășurare a avut o incubație de cel puțin câțiva ani. Perioadă suprapusă în ultimul timp cu a crizelor- din ce în ce mai dese și mai profunde- care bântuie lumea. Pentru masele anonime, pe cât de manipulate pe atât de neputincioase, nu putea să urmeze decât acceptarea cu resemnare a paradigmei incendiatorilor care sunt și pompieri. Cu tot ce poate decurge de aici! Și, de parcă n-ar fi destul, amenințărilor externe, cărora oricum n-avem ce le face, li se asociază slăbiciunile interne. Corupția politică care degradează accelerat stat și societate, extremismul ofensiv, vanitățile exacerbate, lipsa cronică de solidaritate socială, politizarea religioasă și patologiile derivate, sunt tot atâtea tare care s-ar cere, măcar acum, conștientizate și depășite.

12 octombrie 2015 at 14:33 noradamian 44 comentarii