Aventuri în grădina de hârtie

Aflare în treabă

În România, societatea civilă ar putea exista dacă nu s-ar combate singură. Dacă nu si-ar pune piedică. Dacă n-ar bea sodă caustică – ca să se dezbete. Dacă nu s-ar auto-neutraliza. Un sindrom masochist care-si are originea în ceţurile manifestaţiilor declansatoare de contramanifestaţii din vremurile de glorie ale lui ilici, tata varanilor. Protestul X e deturnat de la scopul lui, împotriva protestatarilor Y. Şi, zic unii, şi invers. Cum mai are încă până la ieşirea completă din puternica anestezie uselistă, în ciuda bunelor ei intenţii, societatea a rămas vulnerabilă. Pentru cei care se situează constant deasupra ei, acest aspect pare să fie un îndemn de a o manipula. Nu mai puţin, pentru diverse grupuri de interese politico-oengiste. La ce pot duce judecăţile elitiste la adresa manifestanţilor anti-RMGC, trataţi la grămadă, cu dispreţ suveran, cu expresii caustice de genul „cetăţeni inutili“ (Banciu), suferind de „sentimentalitate anticapitalistă“ (Hurezeanu), „eco-terorişti“ (DC News), plătiţi de Soros (Evenimentul zilei), socialişti (Bogdan Glăvan), „mecanisme anti-sistem“ (Năstase), nişte „băieţi, săracii, care nu ştiu mare lucru“ (Iliescu), „hipsteri lipsiţi de discernămînt“ (Dragoş Paul Aligică), cuprinşi de „filonul naţionalismului politic sau economic“ (Dan Tapalagă)

…Strădania de a anihila solidarizarea legitimă a mii de oameni, de a-i umili, din partea unor persoane care par la distanţă de ani lumină unii de alţii în privinţa valorilor civice pe care le apără nu fac decât s-o demobilizeze, s-o readucă în starea vegetativă, de masă de manipulare. Sau, s-o împingă într-o anarhie generalizată.  În cele şase săptămâni, s-a scris în fel şi chip despre protestatari. S-a analizat partea luminată- trezirea spiritului civic ca şi partea umbrită- a vulnerabilităţilor de care am amintit. Posibil să se isprăvească fără vreo urmare pozitivă. Cine are de pierdut?… Cine are de câștigat?…

S-ar zice că nu există nici cea mai mică tangenţă între aceste personaje. Punctul de convergență, vizibil ca o antenă uselistă , e de găsit în afectarea intereselor sociale pe termen lung. Lovindu-le, conștient sau mai puțin, se susţin într-un soi de sinergie a atitudinilor cu efecte negative. Chiar dacă pretind altceva şi au interese total diferite, din orice parte ai privi, efectul  e cu bătaie lungă: devalorizarea ideii de solidaritate, mai-nainte de a se concretiza în atitudini necesare și acțiuni eficiente.

8 octombrie 2013 at 16:10 noradamian 196 comentarii