Posts tagged ‘justitie’
Un flagel mortal
Rise Project a publicat ceva mai devreme investigația la care lucra colegul lor, slovacul Jan Kuciak, când a fost asasinat. ”Jan muncea la acest subiect alături de alți jurnaliști de la Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) rețea din care face parte și RISE Project. O poveste despre o fostă candidată Miss Universe și fostă model topless care a devenit, inexplicabil, asistentă a premierului slovac, Robert Fico. Jan Kuciak a descoperit că în spatele femeii se contura una dintre cele mai violente grupări de crimă organizată din lume, ‘Ndrangheta”. https://www.facebook.com/?ref=logo
#JanKuciak #TheStoryIsNotDead
Poate v-amintiți că, în decembrie 2013, Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) a acordat premiul de „Coruptul Anului” Parlamentului Romaniei.(aici) Premiile OCCRP fiind destinate exclusiv unor „persoane şi grupuri organizate care promoveaza principiile unei societati fara respect fata de lege prin care recompenseaza frauda si deturnare de fonduri, falsificare, furturi si mită. Un premiu rușinos, de o semnificaţie teribilă legată de contagiozitatea corupţiei din diverse ţări care tinde să devină un flagel global mai distrugător decât războaiele.”
Din motivaţia acordării premiului OCCRP legislativului din țara noastră: „In decembrie, Parlamentul roman a aprobat cateva amendamente la Codul Penal care vor da dreptul membrilor sai, ca si altor oficiali alesi, sa aiba imunitate in fata acuzatiilor de coruptie. Amendamentele, care au fost votate fara a fi dezbatute, ii declara pe presedintele tarii, pe senatori si deputati in afara categoriei functionarilor publici. In acest fel, ei nu mai pot fi invinuiti de luare de mita, abuz in serviciu, conflict de interese si alte acuzatii legate de coruptie. Oficialii guvernamentali deja condamnati pentru coruptie ar putea fi eliberati”. (…) Parlamentul Romaniei a dus coruptia la un nou nivel in Europa, transformand-o in ceva legal.(…) Modificarile propuse la Codul Penal „sunt in flagranta contradictie cu acordurile internationale ratificate de Romania”, potrivit procurorului general al Romaniei. Parlamentul a trecut amendamentele. Ajutat de o parte a mediei care a denumit ziua respectiva ‘Martea Neagra’ a democratiei romanesti” preşedintele a reuşit în extremis să le respingă, se arata in textul distribuit in toata presa internationala. Parlamentul roman a propus, de asemenea, o lege a amnistiei (…) sub pretextul supraaglomerarii inchisorilor (…) pentru a elibera fostii ministrii incarcerati. In acest moment ( decembrie 2013) 28 de membri ai Parlamentului au fost condamnati sau sunt in curs de condamnare pentru coruptie. Mai mult de 100 de primari sunt judecati pentru abuz in serviciu, aminteste OCCRP.”
Au urmat șase luni în care, ca să demonstreze că-și merită rușinosul premiu, parlamentul și-a protejat și promovat inculpații și infractorii exact pe criteriile OCCRP expuse mai sus. Ba unii au fost exportaţi cu viruşii corupţiei cu tot şi în nou alesul parlament european iar efectele nu s-au lăsat aşteptate nici acolo.
Istoria corupției post-89′ continuă. Primii candidați la premiu au furat o revoluție, au legitimat-o cu victime și s-au lansat în prăduiala sistematică a țării reușind, în parte, s-o legalizeze, din mers. Ca hoți cu putere de decizie, cu averi fabuloase și posibilități de furt uriaș au instituit rapid un regim al minciunii, au făcut și contra-făcut constituții și legi după lor bunul plac, au consolidat treptat rețeaua corupției politico-mediatice cancerizând instituții, convinși că nimeni și nimic nu le va sta în cale. Faptul că acum, justiția, DNA mai cu seamă, în ciuda terfelelilor de tot felul, nu se dă bătută, că manifestațiile anti-corupție se extind, că rezistența crește, îi scoate din minți. Din mințile alea puține îmbâcsite de ipocrizie și ură.
Efecte ale separării belelelor în stat
Dincolo de efectul emoţional, în general pozitiv, declanşat de recenta schismă politică, raţiunea ar spune că e nevoie de niţică prudenţă. Buboiul uselist care tocmai s-a spart puroind în cloaca politică dominantă a societăţii ar putea avea ca efect reinfectarea prin apariţia aceloraşi conserve postcomuniste toxice care au ocupat spectrul politic imediat după’ 89. Reapariţia intempestivă a unor fantoşe ridicole, expirate politic, experte în malversaţiuni şi versate în diversiuni, consemnate ca unelte în manipulata istorie a României post ’89, dovedeşte că hienele sunt la post! Un mercenar e mereu pregătit. Hârşit în manevre oculte, gata să jure credinţă pe orice blazon- de penelist, pedelist, pesedist, monarhist, uselist, peselist- veteranul tăriceanu s-a angajat instantaneu, în clocirea internă de forme post-comuniste recondiţionate, în timp ce şacalii udemere, categoria vechituri iliescene s-au şi instalat la tejgheaua politică. Totuşi, spre deosebire de eldorado-ul din anii ’90 prelungit până prin 2005, acum statul are o justiţie cât de cât normală în stare să poprească infractorii politici.Prin eforturile de curăţare a societăţii justiţia se dovedeşte a fi elementul responsabil de prim rang în asigurarea unui zid în faţa belelelor. indiferent că-s aliate ori se păruiesc. Iar spectacolul colcăielilor useliste poate avea un efect benefic de transparentizare a şobolănelilor mafiilor partinice, de responsabilizare a electoratului şi, implicit, de creştere a implicării sociale. Din păcate, cu excepţia unor voci singulare, opoziţia mult aşteptată – capabilă să urnească statul spre binele ţării, încă nu se arată. Tupeul logoreic al crinelistului vine exact pe acest gol.
Vremuri tulburi
În vremea atacurilor la coabitare din partea diverselor grupări oengiste, mini-partinice FC, NR, (în căutare facilă, politicianistă, de capital politic, dar incapabile de acţiune, pe fond) de pe zona dreaptă am apreciat (cu argumentele realităţii politice- nu cu ce aş fi vrut eu şi alţii să fie) că nu exista nici o altă soluţie viabilă. Nicio forţă n-ar fi putut schimba lucrurile din moment ce două treimi din electoratul prezent la vot a zis USL! Singura soluţie atunci, cea de coabitare, un paleativ, evident, era în măsură doar să temporizeze atacul uselist la justiţie şi să permită instrumentarea unor dosare grele. Fragila coabitare a durat până-n vară. V-amintiţi cum în momentul în care Ponta a încălcat înţelegerea cu privire la justiţie, preşedintele a denunţat-o public- fără s-o rupă, însă, oficial? A fost un avertisment de care Ponta n-a ţinut cont. Ieri a dovedit încă odată, că nu-i decât o păpuşă otrăvită, manevrată din umbră. Iar grupuleţele de pe dreapta îşi manifestă o mulţumire rea, dovedind încă odată, fie că n-au priceput realitatea, fie că nu știu ce e aia democraţie, fie- mai curând- c-au fost şi sunt mânate de interese meschine. Coabitarea şi-a terminat rolul, e limpede că va fi reziliată oficial. Intrăm în vremuri tulburi sub toate aspectele. Aproape 60% din electorat e încă sub anestezie uselistă, după cum arată sondajele. Dinspre dreapta, deocamdată, slabă mişcare. Atacul la justiţie de ieri, 2 0ctombrie 2013, demonstrează, fără echivoc, că puterea uselistă s-a instalat în 2012 în România printr-o lovitură de stat. Prin urmare, nouă nu ne rămâne decât speranţa în oamenii verticali din sistem. Şi în atitudinea activă pro-justiţie a unei părţi semnificative a societăţii- aş vrea să cred.
PS. V-amintiţi de atacurile din primăvară ale eroilor de pe dreapta amintiţi mai sus, în măsură să le potenţeze pe cele useliste, nu numai la Băsescu ci şi la Kovesi?
Integrare vs.demolare
Alta era treaba dacă PDL şi-ar fi votat încă de acum un an, mai exact din martie 2011, statutul, cu criteriile de integritate incluse. Ăsta a fost singurul reproş, mai curând o părere de rău, adresată publi de Băsescu-suspendatul a doua oară lui Blaga-alungatul de la conducerea senatului. Aplicarea criteriilor reprezintă un pas hotărâtor pentru calitatea actului politic, cu condiţia să nu devină ceva dogmatic.
Am avut impresia, în iulie, că Blaga împărtăşeşte regretul şi că apreciază partea bună a acestei conjuncturi politice nefericite. În ansamblu, partea benefică a acestei întâmplări dureroase pentru ţară e faptul că justiţia a trecut examenul statului de drept. Cu o justiţie independentă şi un politic fondat pe criterii de integritate, România poate ieşi repede din fundătura în care a eşuat în vară.
De aici abia, se poate vorbi de „proiect”, pornind de la viziune, adică de la imaginea proiectată a ţării aşa cum trebuie s-ajungă peste un timp luat în calcul. Din păcate există puţini proiectanţi politici cu o viziune pragmatică, dedicată binelui public. Cei mai mulţi, chiar dacă vorbesc de viziune, se văd doar pe ei în oglindă. Atitudinile şi faptele îi trădează, la un moment dat. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Demersurile politice ale lui MRU arată clar o viziune integratoare şi realistă, singura care, în situaţia dată poate duce România în direcţia bună. Ciocnirea cu orice altă perspectivă demolatoare nu-l va bloca. O concepţie integratoare pe care a dovedit-o de altfel şi conflictualul Băsescu. Numai că pe timp de război politic şi de criză e cumplit de greu să-ţi duci la capăt planurile. Funcţionarea liberă a instituţiilor, atâta cât s-a realizat e fără-ndoială rezultatul acestei politici duse de preşedinte, în condiţii infernale de blocaj. Politică apreciată de MRU, de Adrian Papahagi şi de milioane de români neintimidaţi de inamicii agresivi ai statului de drept.
Dacă tot s-au aruncat în luptă citate biblice (parcă am văzut aşa ceva într-un film american cu subiect din viaţa misterioasă a sectei Amish :)) aş spune că mai există o condiţie esenţială alături de cele care ţin de justiţie şi de criteriile de integritate: cea spirituală privind evoluţia sau involuţia fiecărui membru al societăţii.
Legat de asta găsesc deosebit de utilă opinia d-lui Dragoş Paul Aligică cu privire la spinoasa chestiune a traseismului politic, aşa cum e expusă aici.
Citez: Cineva poate sa zica: “Nu pot sa prezic si blochez traseismul viitor dar il pot pedepsi pe cel trecut. Si astfel il descurajez”. Intrebare: cum distingi intre, pe de o parte, “traseism” si pe de alta parte, o convertire reala la noi idei, la un alt punct de vedere? Cum distingi intre “traseism” si o reinterpretare a intereselor, sau o schimbare a setului de interese colective pe care un reprezentant este mandatat sa la apere sau reprezinte? Cum separi o convertire ideologica de buna credinta, de una oportunista si imorala?…Ce facem? Interzicem ca oamenii sa-si schimbe ideile si punctele de vedere, sub penalitatea eliminarii din viata politica, pentru ca anumite schimbari de opinie si interese sunt imorale sau nu ne plac noua? Atunci am terminat cu politica democratica. Sau, ma rog, am restrans-o pana la anulare.
Demolatorii se vor raporta mereu la aspecte negative şi când acestea sunt demult depăşite de lucruri bune. Integratorii vor găsi de fiecare dată, aspectele bune…
Dosarul cu coperţi roşii
Cum rechizitoriul în şapte puncte şi multe pagini migălite cu zel de juriştii uslaşi pare a fi o spovedanie colectivă a abuzurilor acuzatorilor înşişi, preşedintele ar fi îndreptăţit să le opună rezistenţă, adică să nu se lase suspendat! În acest caz, o executare în forţă a „sentinţei” asimilabile unei intervenţii „pentru schimbarea prin actiuni ilegale si prin violenta a ordinii constitutionale (…))” ar însemna conf. art. 166 indice 1, a acţiona „împotriva ordinii constitutionale” ceva pasibil de pedeapsă cu „închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.” Dacă ne amintim, preşedintele spunea cu un doi, trei, ani în urmă că o nouă tentativă de suspendare nu-l va mai găsi nepregătit ca în 2007. Totuşi, după cinci ani, puciştii, aceiaşi, şi sub acelaşi steag grivco, au declanşat nu doar simulacrul previzibil pentru debarcarea forţată a preşedintelui, ci o abominabilă insurecţie antistatală.
Ceea ce se derulează sub ochii întregii lumi nu mai poate fi falsificat din vorbe. Un lucru e sigur: preşedintele nu-şi va trage un glonţ în fular şi, chiar dacă se va lăsa suspendat nu va abandona apărarea instituţiilor, abia intrate pe făgaşul funcţionării independente, în derivă. Nu-i exclus ca preşedintele să-şi dea mâine demisia. Oricum, nu cred că diabolicul plan uselist va duce în cele din urmă unde vor autorii. Un mandat prezidenţial întrerupt, la urma urmei, poate fi văzut şi ca o oportunitate pentru revenirea lui în politică, în forţă. Ruptă în public, de ponta, în 6 aprilie, reînmânată în dosarul cu coperți roşii de către şeful statului în 3 iulie, ignorată din nou, scrisoarea, o piesă într-un dosar greu, un dosar de rezolvat în justiţie.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii