Aventuri în grădina de hârtie

Vaccin anti-bolşevism

Probabil ar trebui să le fim recunoscători liderilor USL. Intenţionând să răstoarne o ţară ca s-ajungă la putere, au reuşit să producă o oportunitate, una complet defavorabilă lor, dar bine venită schimbării politico-sociale. S-ar putea aprecia că prin reluarea pseudorevoluţiei sub o altă mască, exact în momentul cel mai prielnic de punere-n acţiune a unui asalt final pentru capturarea definitivă a acestei ţări, serialul revoluţionar securist declansat în ’89 s-a învins singur. Definitiv. O şansă de ieşire din neputinţă a societăţii care face posibilă o nouă configuraţie politică, noi formule de agregare civică. Dar până se vor contura mai limpede aceste lucruri,găsesc că acest puseu revoluţionar-produs de laborator, precum un virus de gripă porcină,pare a fi exact antidotul la maladia endemică a bolşevismului care bântuie pe aici de vreun un secol. Ba aş spune că e şi mai vechi, mult mai vechi chiar, decât evenimentele istorice care i-au dat numele. Lichidarea regimului burghezo-moşieresc autohton, de pildă, a fost o reuşită aplicaţie de bolşevism. Lichidatorii au confiscat orânduirea cea crudă şi nedreaptă, au distrus tot ce nu li se potrivea şi au închis oamenii muncii de la oraşe şi sate într-un ţarc cu aplauze. Democratic. Şi-au adjudecat apoi, cam tot ce le-a plăcut din locul astfel devastat făcându-l istorie. Iar istoria şi-au preparat-o după chipul, asemănarea şi poftele lor. Dar cum lumea nu stă pe loc, o juma’ de secol mai târziu, veni şi vremea demontării ţarcului. Prinzându-se-naintea altora de noul sens al învârtelilor planetare, lichidatorii, aceiaşi, au confiscat orânduirea cea nedreaptă şi tiranică, au distrus tot ce-i încurca în noua existenţă politică. Cu ceva vorbe din vechea matriţă, s-au făcut că lucrează, mânând lumea-ntr-o parcare cu deschidere spre Europa. Urmarea,logică- şi-au adjudecat tot ce le-a plăcut din locul astfel ras făcându-l istorie.

Iar acum, simţind că se apropie clipa să le fie radiate meritele şi reţinute confiscările, lichidatorii, tot ăia (coincidenţă!) au remontat piesa bolşevică: mai hidoasă, mai plină de ură, că trăim alte vremuri acum, mult mai democratice. Cum revoluţiile, ca şi cutremurele,au un ritm al lor,după un calendar cunoscut pe undeva, nici n-a fost nevoie de imaginaţie, doar de desprăfuit lozinci din montaje ale revoluţiei-madre:jos dictatura, vrem libertate, etc. scrise cu ceva mai multe greşeli şi cu o acută nevoia de ţarc.

Dacă bolşevismului primar,primitiv, de sorginte sovietică, revoluţia română confiscată din ’89 i-a adăugat o doză de butaforie tragic-perversă, remake-ul din ianuarie 2012 a venit numai bine ca s-o îngroape. Nu cu fanfară, ci cu ultraşii. Microbul n-a pierit,totuşi, să nu ne lăsăm prostiţi, supravieţuieşte încă, patetic şi tembel, voios şi contagios. Generaţiile unei perpetue revoluţii au ajuns, însfârşit la un numitor comun, întâlnindu-se-n gene şi idealuri într-o parodie revoluţionară demnă de politicul autohton. Cu acelaşi spirit lichidator-revoluţionar, vechi acţionari politici deopotrivă cu alţii în devenire, au demonstrat, teoretic, desigur, la vedere, talente de ultraşi nebănuite. Noi achiziţii de folclor revoluţionar de o bogăţie inestimabilă, desprinse parcă, din spiritul ultraş, trimit direct la politici-tabloid în ton cu gusturile unui electorat aflat în bătaia puştii.

Comemorarea 2012- a lui Ceauşescu, ultimul dictator de pe pământ european, vine,prin urmare,cu un vaccin anti-bolşevism. Ceva care, poate, o să ne facă să pricepem, pe toţi, şi pe fiecare, că demolarea totală a unui segment uman dintr-o organizaţie, societate, indiferent de mijloace,de justificări, înseamnă demolarea societăţii însăşi. Mai pe înţelese, cei ce aruncă baniţa cu grâu fiindcă e impurificată cu plevuri, amăgind lumea că pot pune-n loc una ruptă din soare, aduc foamete. Sunt mediile ideale pentru clocit bolşevism. Acolo unde,însă, se optează pentru drumul anevoios al recuperării boabelor bune din sacul cu plevuri, va fi, în timp, rânduială şi rodnicie.

Surse:
„Ana Pauker şi cu Dej, bagă spaima în burgheji”
„Moşi bătrâni şi fără dinţi vor să fie preşedinţi”
„Blonda , chioru’ şi piticu…”

…Dar şi altele, de mare „succes”, recent folosite, nu numai în „revoluţia din ianuarie propriu-zisă,ci şi în talk-show-uri, articole diverse, pe care, probabil, le-aţi văzut.

28 ianuarie 2012 at 13:02 noradamian 149 comentarii