Posts tagged ‘Marga’
Sub zodia cancerului rozaliu
Fidel Castro with Nicolae Ceauşescu during a visit in Romania in 1972 (Photo credit: Wikipedia)
Iliescu-l laudă: „la inceput mai tanar, mai grabit a reusit sa se maturizeze vizibil si trebuie apreciat„. O apreciere onorantă care legitimează întreg inventarul de furăciuni de bunuri fizice şi de patrimoniu intelectual manglite de parveniţii reţelei comunist-securiste pe care şi-au întemeiat noua republică a fărădelegilor legalizate. Cu guvernul lui, reprezentativ pentru tagmă, Ponta e dovada că noua generaţie de ilieşti a trecut examenul.
Îndeplinite cu entuziasm partinic, cele două directive fundamentale, prăduirea sistematică a statului concomitent cu manipularea populaţiei, au dat, însfârşit, rezultatele aşteptate. Pomeni electorale, miniştri penali şi miniştri plagiatori, influenţarea politică a Justiţiei, îmbogăţirea ciocoilor nomenclaturişti, favorizarea grupurilor de interese. …E vorba de o restaurare. Dar nu o restaurare a guvernării Adrian Năstase dintre 2000-2004, ci o restaurare a guvernării Văcăroiu din 1992-1996. Sub Guvernul Victor Ponta, România se întoarce în ritm halucinant la România regimului Iliescu. ( Cristoiu, aici) Mai mult, au reuşit să infirme până şi profeţia lui Brucan: după două decenii stupid people a ajuns destul de corupt şi cretinizat ca să le lase, fericiţi, ţara, în posesiune. …Dar cui o lasă, de fapt? (mai mult…)
Abramburocraţia 2012
Între evaluarea de formă şi imposibilitatea meritocraţiei există o veche şi profitabilă relaţie tovărăşească corelată perfect cu tandemul incompetenţă şi corupţie politicianistă. Cimentarea peste vremi şi regimuri a acestei tovărăşii organizate precum o crimă cu efect întârziat se datorează unor spirite obtuze de o istorică perseverenţă. Că vorba aia: perseverare noneducaţionum est. Aşa că legiunile de corniţe roşii nu se dau bătute. Revenirea la elementele garante ale mediocrităţii şi la mijloacele discreţionare de distribuire a fondurilor, trecerea grabnică la măsuri salvatoare pentru universităţile -fabrici de bani şi beneficiarii lor, arată fără echivoc, un PSD mereu pregătit să ia cu asalt societatea, mizând pe revitalizarea practicilor oneroase, pe ignoranţă şi pe lipsa de înţelegere a propriilor ei interese.
Anul 2000. Convenţia pierde alegerile, la Cotroceni se reinstalează Iliescu, iar în capul guvernului, Năstase. Prima lovitură, abramburitoare, a noului regim, va fi aplicată direct (mai mult…)
Cine salvează generaţia pro-şpagă?
Unde sunt ploile călduţe cu fiţuici de altă dată? Vai, ce nenorocire! Un ţipăt se auzi în media şi de la şcoală la universitate, tot un bocet cu sughiţuri. Cati jeleşte, Ponta cere capul killerului de la educaţie. Crin, suspendarea lui Băsescu. Aura Vasile reia blestemele. Adevărat, pentru aproape 60% dintre absolvenţii de liceu picaţi la bac ar trebui să ne pice la toţi câte o lacrimă. Şi nu pentru că au picat ci pentru că-n toate zilele vieţii lor de până la opsprezece ani petrecute pe pământul atât de liber al ţării au fost făcuţi să creadă că un copiat e de aplaudat şi că o scurtătură e o bravură. Că hoţie înseamnă omenie şi, mai nou, că prin chiul se taie drum şi spre preşedinţie. Nu se ştie mare lucru despre evoluţia absolvenţilor, despre competenţele cu care s-au ales din şcoală şi despre modul cum s-au integrat în piaţa muncii şi în societate. Şi rareori se aude câte ceva despre cei puţini, performanţi, în mare parte plecaţi şi pierduţi pentru ţară. Nici n-ar fi posibil, locul lor fiind ocupat de echipele borfaşilor de elită, de troglodiţi, de politicieni găunoşi, vedete nelipsite de pe sticlă şi din tabloide. Adică modelele actuale pentru noile generaţii. Cred că nici părintele omenirii din manualul cu seceră şi ciocan nu bănuia că „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi” îndemnul adresat revoluţionarilor de peste timp, va deveni „furaţi, furaţi, furaţi„. Prin urmare de ce să ne mirăm că învăţăceii de acum nu-nţeleg de ce e nevoie să-nveţe când văd cum producţia de cumpărători de examene şi diplome creşte cu fiecare nou gaudeamus? …Când află cum barosani şi loaze din liga baronilor şi-au făcut hobby din a-şi achiziţiona înalte titluri ştiinţifice şi licenţe pe alese, oferite ca la bursă, generos şi discret pe puntea de sus a Titanicului nostru stat? Nu-i firesc ca modelaţii fabricii de conştiinţe din ţara corupţiei protejată constituţional să vadă în parvenirea hoţească, drumul ideal? Şi atunci cum să nu se simtă umiliţi, bieţii de ei, supravegheaţi fiind să nu fure, precum looserii în supermarket? Cum să nu se simtă umilit săracu’don Marga, văzând ce se alege din şansele generaţiei pro-şpagă? Cum să nu căpieze de furie cu gândul la tăierile de zero-uri din venitul său modest de rector penelist?Există o dreptate, vinovatul va fi judecat, îl consolează profetul Leca, la bacul din 2050…
Clanul piticilor
Funcţii înalte, pretenţii uriaşe, vorbe umflate, indivizi mărunţi!… În cine să mai aibe societatea încredere? Cu cei trecuţi pe la cârma învăţământului de bună seamă s-a lămurit. Nu mai e un secret faptul că acordarea „autonomiei” universităţilor- societăţi comerciale de produs diplome, a avut ca obiectiv prioritar legalizarea de „sereleuri” sau „asociaţii familiale” sau grupuleţe de interese oculte sub acoperişul prestigiului universitar! Zone de protecţie generatoare de corupţie ocolite, desigur, de evaluatorii sistemului pregătiţi în cursuri de formare pe banii încrezătoarei UE. Structuri bolnave prin care, din capul locului, era compromisă reformarea sistemului supus reformării. Ca să nu mai vorbim de ce s-a ales de prestigiu! Pe dl Marga, semnatarul primei reforme româneşti cu notă de trecere în U-E l-am văzut mult timp o personalitate singulară cu statură înaltă în mulţimea mărunţeilor sistemului ex-comunist în goană capitalistă după profit personal, fie că era vorba de comercianţi de diplome, fie de sindicalişti agresivi şi rapace, străini de sensul termenului de „bine public” şi, mai ales, de „educaţie”. În articole mai vechi apreciam că dl rector a reuşit să aducă învăţământul românesc la stadiul de „construcţie la gri” urmând ca următorul guvern, al lui Năstase, să facă finisările… Oricine a lucrat în reforma Marga (şi mă număr printre aceştia) ştie, însă, că a urmat o vreme în care, dimpotrivă, în spatele afişului cu „cornul şi laptele” şi al celebrelor săli de sport, subiect de pariu al bombonelului, învăţământul a ajuns, dintr-un salt, înapoi, undeva în stepele Asiei. Recenta asociere a celor doi rectori, Andronescu şi Marga, împotriva pachetului reformator Miclea ar fi rămas o enigmă pentru mine dacă nu l-aş fi zărit pe rectorul UBB-Cluj, adversar al consilierului prezidenţial pentru învăţământ, pe lista slujitorilor de partid ai lui Crin, penelistul de familie pesedistă. Cum s-ar zice neamuri aflate la nevoie, adunate pentru a proiecta un viitor parastas al sistemului odată cu salvarea nevestelor, rudelor din subordine, afacerilor cu diplome, clanurilor. Pentru ei detronarea din „drepturile absolute” ale feudalilor universitari care ar urma aplicării legii Funeriu pare mai cumplită decât detenţia în cazul voicu şi al clanului acestuia. Gândiţi-vă numai ce jale va fi când va intra în funcţiune articolul următor: „Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, la care pot participa orice personalitati stiintifice sau academice din tara si strainatate. Comisie de selectie si recrutare a rectorului formata, in proportie de 50% din membrii ai universitatii si in proportie de 50% din personalitati stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si strainatate”.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii