Aventuri în grădina de hârtie

Mecenatul cultural al şobogulilor şi mogulanilor.

In lumea largă omul ar trebui să  sfinţească locul după cum culturile ar trebui să-l sfinţească, oarecum, pe om!  Nu ştiu pe unde şi cât îl mai sfinţesc, dar evident că-l maculează din greu, într-o cooperare locală şi globală foarte eficientă. Vorbind de  culturile locurilor, de pildă, când spui Columbia, Mexic şi alte locuri din zonă, înainte de multe aspecte interesante şi atractive de acolo, îţi vine în cap cultura de …Erytroxylum Coca, cocaina, narcotraficanţi, cartele ale drogurilor, revoluţionari, puciuri militare, fraude epocale, marxişti, miliardari, comunişti, fascişti!… Şi toate efectele  ce decurg de aici… Afganistan? Aproape toată populaţia trăieşte din cultura opiaceelor, heroină!…Congo? Tanzania, Thailanda?… Atrăgătoare, exotice, luxuriante, locurile paradisiace, în special, dar nu numai acestea, sunt asociate  în mare parte, cu economii de pradă. Cu mizerie şi războaie!… Trafic de fiinţe umane şi turism sexual!  Terorism şi jafuri!  O maculare atât de eficientă şi accelerată a planetei te duce cu gândul la o invazie a prostiei şi a suferinţei  proiectată cu bună ştiinţă pe  specificul şi condiţiile locului şi, mai ales, pe suport mental! Mai toxic decât LSD-ul, cultivarea răului în materia cenuşie din ce în ce mai sălbăticită a lumii pregăteşte terenul  pentru obişnuinţa cu degradarea şi acceptarea lui.  O mulţime de  calităţi sunt necesare pentru asta, excepţie bunătatea firească, relaţionare socială corectă şi gândirea normală.
Dar la noi? Locurile par a fi demult  „sfinţite”  de cultura mişto-ului şi a băşcăliei, de abundenţa  gunoaielor culturale, în dauna culturii  autentice, de ipocrizia de baştină  cu care „câinii de pază ai democraţiei” din curţile media taie frunze de Coca pentru plebe,  pe gustul barosanilor!  Astfel că, sălbăticirii spiritului domestic şi domesticirii cu sălbăticie  a mistreţilor umani le vin turnate plantaţiile cu  vanghelisme, manelisme şi, în general, maidanizarea relaţiilor sociale. În mărşăluirea noastră spre civilizaţie, de când am ieşit din peştera comunistă,  rătăcim de ani de zile prin precambrianul politic, prin carboniferul otevist şi, modernizându-ne,  ne ospătăm cu otrăvuri apetisante la fast-food-urile voiculesciene şi cu preparatele permanent reîncălzite la cuptorul cu microunde alterate  ale  realităţii vântului. Toate astea şi altele de aceeaşi calitate ne sunt oferite non-stop cu „generozitate” de cunoscuţii „Mecena” ai României de azi! Patronii plantaţiilor cu culturi tot mai bogate ale minciunii, tembelizării şi degradării. Am uitat de  cultura petrolului? Ei, cum era să uit!  Dar mi-am adus aminte că  petrolul nu se poate cultiva! Nu însă şi ce răsare din petrolul prăduit…  Ce fabrică! Câte demoazele şi băieţei la lucru… Ce producţie fac seară de seară…

va urma…

5 mai 2009 at 16:28 noradamian Un comentariu