Aventuri în grădina de hârtie

Vreo două Românii

Avea dreptate don’bombo când spunea că sunt două Românii. Eu numărasem  mai multe, dar cel puţin două sunt conturate limpede în aceste zile. În românia lor, a reţelei, de pildă, Senatul are fix patruzeci de potenţial-puşcăriabili, cu tensiune, copii mici şi părinţi bătrâni şi bolnavi. Şi o serie de magistraţi-doctori, plini de boleşniţe, de băgat în carantină plus poliţai şi funcţionari, sclavi ai colesterolului. România cealaltă, proasta, încă n-a învăţat cum e cu descurcăreala. Retardată cum e, dă cu piciorul la oportunităţi. Nu pricepe cât de simplu e să cumperi şi să te laşi cumpărat. Între „Românii”, însă,  prin racolări subterane, cooperări transfrontaliere, reţeaua se extinde  …He hei şi ce departe puteai ajunge în românia lu’ voicu, de pildă, care a crescut în douăzeci de ani cât camorra şi cosa nostra în mai mult de un veac! Pentru că un lucru e cert: „românia” reţelei funcţionează organizat, disciplinat, codificat şi permanent perfecţionat. Se dezvoltă armonios şi coerent, planificat, prin proiecte. Respectă canonul democrat-capitalist. Un proiect într-altul şi-ntr-altul până-n marginile reţelei, în primării şi tribunale, în poliţii  şi teve-canale, ca-n matrioşka de suflet a kaghebistului reciclat în proiectul revoluţiei. Doar câteva mii de voturi au lipsit în decembrie şi doar unul singur, ieri, în senatul României, ca proiectul iliescu actualizat, refăcut după neîmplinirile ultimelor luni, să fie relansat. Proiectul grivco- iohannis, în proiectul geoană,  geoană în proiectul antonescu, antonescu în proiectul patriciu & proiectul voicu & grivco.

25 martie 2010 at 13:51 noradamian 196 comentarii