Aventuri în grădina de hârtie

RIO, Nao existe otro igual (2)

Postat de Mihai în Grădina cu trufe, Biblioteca cu prieteni.

Drumul cel mai scurt este cel pe care îl cunoşti spune un cunoscut dicton. Bineînţeles că dacă nu cunoşti nici un drum, dictonul nu se aplică defel şi mai bine foloseşti o hartă. Dacă ai. In caz contrar -şi acesta era cazul meu nefericit- trebuie să găseşti altă soluţie. Cea aleasă de mine pentru a ajunge la Copacabana este să merg de-a lungul ţărmului plecând de la punctul cel mai apropiat, adica praia do Flamengo aproape de locul unde mă lăsase autobuzul. Aşa că traversez avenida Flamengo în dreptul staţiei, pe urmă, foarte rapid, şi parcul care se-ntinde de-a lungul ei şi iată-mă la o avenida– Infante dom Henrique dacă vrem să fim precişi – de praia do Flamengo nume care trebuie pronunţat Flamiengu dacă încerci s-o rupi pe portugheză. Traversez, fără prea mari dificultăţi, şi acest ultim obstacol şi iată-mă pe o plaja foarte frumoasă cu nisip alb şi fin. E un soare cald aproape de ora prânzului, termometrele de pe avenida sus-numită arată 28 de grade şi plaja Flamengo nu duce lipsă de clienţi. Cei mai activi fac baie sau joacă volei şi alte sporturi specifice locului pe terenuri special amenajate. Mă opresc o clipă, admirativ, lângă un meci de tenis dar nu-mi uit de scopul pentru care ma aflu aici, aşa ca o iau din loc de-a lungul apei. In curând apare însă, prima problemă. De ordin psihologic. Constat că îmbrăcat în blugi şi adidaşi nu prea intru bine în peisaj. Imi amintesc că la capitolul pericole şi neplăceri ghidul meu spunea că nu e bine să te îmbraci ca un turist ci să-ncerci să semeni cu autohtonii. Mă studiez un pic şi-mi dau seama că nu-s deloc conform cu instrucţiunile. Nu de teama pericolului cât a ridicolului fac cale-ntoarsă. Din fericire, pe lângă două pulovere am prevăzut şi îmbrăcăminte mai lejeră. O pun pe mine rapid după ce mă asigur în prealabil că am dezbrăcat-o pe prima si o iau din nou către plajă. Pe avenida Flamengo mă opreşte însă, o necesitate fiziologică: mi s-a făcut foame. Ochesc un snack în dreptul străzii Correa Dutra şi comand un fel de brioşe despre care aflu cu surprindere că sunt umplute cu carne tocata. Nu chiar pe gustul meu, dar termin tot din farfurie că aşa-i frumos. Cer un suc şi, poate drept mulţumire pentru că am terminat brioşa, mi se serveşte cel mai bun pe care l-am băut vreodată. De pepene galben, preparat pe loc. Daca ajungeţi la Rio, nu trebuie ratat acest melao sub nici un chip, ar fi păcat! Nu trebuie să comandaţi şi brioşa, nu-i obligatoriu. Iată-mă în fine apt, pe dinăuntru şi pe dinafară, pentru-ndeplinirea obiectivului. Reiau din nou parcursul pe praia Flamengo. Pe lângă mine trec vânzători ambulanţi de agua de coco care pentru trei reali îţi crapă nuca-n faţă. Mă tentează experienţa, dar senzaţia încă persistentă a acelui melao fabulos mă determină s-o amân.

va urma…

M.D. Rio de janeiro, iulie 2011

1 septembrie 2011 at 10:16 noradamian 25 comentarii