Aventuri în grădina de hârtie

Paradoxuri şi contradicţii

Faptul că demersurile preşedintelui (premeditate, aş îndrăzni să spun) legate de prezidenţiabili provoacă reacţii negative generale, inclusiv pe flancul dreptei (unele nu numai ostile ci şi triviale) pare a nu-l deranja. Ceva nu se potriveşte aici. Cât despre precocitatea agresivă a reacţiilor n-o găsesc cel mai inteligent răspuns. Rezolvabilă sau nu (acum sau mai târziu)  ecuaţia are câteva aspecte vizibile care se bat cap în cap.

I.  După  Congresul din 7 Iunie, partidul  Elenei Udrea ar trebui redenumit.
…Nu PMP, ci „micul PDL”, din moment ce, dezorientaţi şi dezamăgiţi, membrii de frunte ai Fundaţiei  şi ai partidului MP au părăsit, unul după altul, organizaţia pe care au fondat-o exprimându-şi mai dur sau mai discret, nemulţumirea şi indignarea.

În această situaţie, se remarcă două aspecte contradictorii:
1. Preşedintele continuă s-o susţină pe Udrea, depăşind nişte limite pe care le-a respectat în toţi anii de preşedinţie (dând frâu liber comentariilor de peluză) ca şi o limită, raţională, să zicem, conştient că generează o stare de confuzie şi indignare.
2. Deşi fondatorii MP şi, în general, apropiaţii  lui TB au părăsit organizaţia iar unii din ei o susţin acum pe Monica Macovei (îi fac campanie) nu-şi transferă criticile şi  resentimentele asupra preşedintelui girant al PMP-ului d-nei Udrea. Interesant!…

II. Opiniile şi intervenţiile critice repetate ale unor oficiali UE şi NATO la adresa atitudinii şi acţiunilor politice ale puterii instalate în 2012 denotă constant dezaprobare, neîncredere şi îngrijorare (mai ales în contextul geopolitic al ultimei perioade). O serie de aspecte negative, politice şi economice par a arunca ţara în incertitudine. Absobţia fondurilor europene e dezastruoasă, iar intrarea în recesiune e de-acum oficială în ciuda asigurărilor guvernamentale de crestere economică (desfiinţate recent de Eurostat). Cu un preşedinte „roşu”, însă, la Cotroceni, situaţia ar putea deveni ireversibil dramatică

În aceste condiţii, se observă alte două aspecte contradictorii:
1. Preşedintele Băsescu vine cu un avertisment public în premieră aruncând în discuţie exploziva chestiune a „dublei comenzi” sub care s-ar afla cel puţin un candidat.
2. Deşi prost văzută, puterea pesedistă câştigă un post de comisar european esenţial care impune serioase competenţe şi o obligă (forţează!) la responsabilitate…

Supoziţii

1. Dezvăluirea pripită a candidatului acoperit i-ar putea compromite efectul într-un moment cu o miză internă şi externă extrem de mare privind viitorul ţării şi nu numai. Cu toată nerăbdarea stârnită de lansarea subiectului, momentul optim al „dezbrăcării” nu poate fi decât la înscrierea oficială a candidaturilor.
2. Postul de comisar în care a fost numită pesedista Creţu, în ciuda informaţiilor (deloc secrete) şi a suspiciunilor (legitime) legate de trecutul, „misiunea” şi legăturile ei politice este şi unul de testare (a „caracterului”!) Orice mişcare a d-nei Creţu fiind sub control. Evaluarea activităţii d-sale fiind de-acum un proces permanent, transparent, pe criterii de competenţă şi corectitudine, orice abatere de la normele respective va duce la repercursiuni negative asupra ţării şi grave (probabil) asupra suportului ei politic (PSD) .
3. Mutaţiile partinice în 2015 care se prefigurează deja odată cu nemulţumirile care au urmat preluării PMP-ului de către Udrea, cu recenta ieşire a Monicăi Macovei din PDL şi cu cele care mocnesc sub capacul Blaga în ex-PDL, vor îngropa ACL. Efect pozitiv! Reaşezarea partinică pe dreapta va fi decisă însă de efectul rezultatelor la prezidenţiale obţinute de reprezentanţii ei. Nu-i exclus s-apară un Partid Democrat Popular…

11 septembrie 2014 at 13:53 noradamian 23 comentarii