Posts tagged ‘mineriade’
De ce așa?
Hrăniți excesiv cu justițiarismele milițienești care abundă sinistru în media (incluzând doza de ură) orice act de cultură riscă s-ajungă supus criteriului unic: îl strânge de coaie pe ăla pe care încă-l mai rabdă Dumnezeu și Justiția? Altfel, e un căcat! Evident, „pulimea” (ca să citez dintr-un critic-polițai ) îndopată cu cetepisme asta vrea să vadă la „De ce eu?” …Vă dați seama ce succes ar fi avut o producție „prostfilm” în care o așa zisă jurnalistă cu pistol ieșind dintr-un subteran (împinsă de un comando de șantaj) cu un dosar exploziv în mână și-ar fi îndreptat arătătorul acuzator spre „câinele de ponta”? …așa, ca tot spectatorul să (re)vadă live ceea ce avea deja plantat în minte, prin grija unor cârtițe de presă, cum criminalul „îi dă un brânci de pe terasă victimei?”
Și atunci, în numele dreptății care trenează, n-ar fi cazul ca film-makerul să fie jude și polițai? Să le servească oamenilor ceva strong? Unor jurnaliști cu apucături de torționari parcă le-ar veni turnat, genul! Ce film ar zămisli din furiile devastatoare ale mineriadei (despre ăia pe care încă-i mai rabdă Dumnezeu și Justiția). Sau, de ce nu, ceva concret și personalizat despre scribi imprudenți dispăruți misterios ? Iar la ieșirea de la cinema s-aștepte mașinile poliției cu afișul „wanted” pe parbriz…
Realizatorii filmului „De ce eu?”reușesc o formulă unică, de un realism tulburător, între documentar și ficțiune. Elementele sunt astfel țesute încât esența subiectului ajunge la spectator indiferent de documentare prealabilă, experiență. Celor inițiați din relatări și investigații de presă, filmul le readuce în fața ochilor destinul tragic al tânărului Panait, procurorul anihilat ca „element dușmănos”, urmare a refuzului său de a se conforma comenzii politice a patronatului unui sistem politic profund nociv și filierei sale politice care se îmbuiba, între alte furăciuni istorice, cu petrol de contrabandă, încălcând embargoul internațional. Personajele reale fiind perfect portretizate și ușor de recunoscut.
Spectatorilor de toate categoriile, de azi și de mâine, celor care nu știu cauzele profunde ale tragediei, filmul, bazat pe un caz real, le dezvăluie mecanismul funcționării structurilor sri-juridice- instituit de cel mai corupt premier post-decembrist și, totodată, metodele securiste de anihilare ale insubordonaților, tipice „Școlii de la Bran”. Într-un sistem politic care-și are rădăcinile în crimele neelucidate din ’89 și mineriade…
Demonstraţii de forţă
Postarea nu tratează problema utilităţii exploatării gazelor de şist, nici cine ar fi interesat de beneficiile expoatării într-un regim uselist care-şi permite să cuprindă-n buget elemente de finanţare indirectă a şpăgilor electorale (ca să nu mai vorbim de tupeul de a le fi introdus până şi-n memorandumul pentru împrumut de la FMI)
Spre deosebire de organizaţiile ori statele cu înclinaţii totalitare unde manifestările puterii urmăresc să arate întregii lumi şi-n primul rând plebei, muşchii şi pumnii de care dispun, în statele cu democratie reală (puţine, ce-i drept) sărbătorile de acest gen sunt un prilej bucurie naturală. Ceva obişnuit în comunităţile din medii social-politice prietenoase cu cetăţenii. Deşi confruntările cu poliţia ale indignaţilor din vest arată că şi-n atmosfera comunitară, de la un timp, se simt tot mai frecvent curenţi reci, diferenţele de atitudini şi mentalităţi faţă de ţările purtătoare de virusul dictaturii nu lasă loc de comparaţie. Ţări în care aspectul cel mai dureros se dovedeşte a fi lipsa de anticorpi a cetăţenilor la primele manifestări de forţă cu iz dictatorial. Ceva ce aduce cu indiferenţa faţă de mustrări a unor elevi indisciplinaţi, obişnuiţi din copilărie să fie agresaţi. Ca să nu mai vorbim de lipsa de solidaritate cetăţenească în faţa unor astfel de manifestări.
Exact a două zi după manifestările triumfale, extrem de costisitoare, de Ziua Naţională, în satul Pungeşti, undeva în estul României europene, s-au petrecut scene pe care nici nu ni le-am fi imaginat pe vremea mult hulitului guvern Boc cel susţinut de „dictatorul” Băsescu, înfierat astfel de iliescu& hoarda. Déjà vu : pentru prima dată de la glorioasele mineriade care au lăsat perplexă lumea civilizată, forţa bocancului guvernamental a reintrat în peisajul patriei ca la ea acasă în relaţia cu cetăţenii nesupuşi. Scene rupte din cele pe care le vedem în proporţie de masă zilele astea în Ukraina lui Ianukovici.
Puţinele imagini de la Siliştea- Pungeşti par a fi făcute în clandestintate, „ilegal”, cam ca în Coreea de Nord. Fiindcă uite ce a hotărât guvernul: „În zonă nu este permis nici accesul jurnaliştilor, cărora li s-a spus că măsura este luată pentru „siguranţa” lor, iar până în prezent nu există nicio informare oficială din partea autorităţilor privind situaţia de la Pungeşti” (agenţia Mediafax) Mai mult aici şi aici
Nimic nu poate scuza acţiunea-n forţă de la Pungesti, năvălirile barbare, abuzive ale căutătorilor de gaze cu sprijinul autorităţilor (nu numai la Pungesti) pe proprietăţi private.
Corespondentul AGERPRES, Florin Ștefan, transmite: Folosirea excesivă a forței împotriva unor demonstranți pașnici este inacceptabilă, a declarat luni președintele Parlamentului European, Martin Schulz, citat într-un comunicat dat publicității la Bruxelles, asigurând că urmărește evenimentele din Ucraina ‘cu mare preocupare’. „
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii