Aventuri în grădina de hârtie

Don’t worry, be happy

Imediat după sângeroasa cacealma din decembrie ’89, poza exagerat de fericită a lui Ilici, se lăţi acoperind-o pe cea a abominabil-împuşcatului. „Păi îl votăm, maică, cum să nu, că doar el ne dădu pământ„. Dacă Ceauşescu n-a mai ajuns săracu’, să-şi vadă poporul mulţumit, tot boboreanul înţelese, în schimb, că Iliescu i-a dus la-ndeplinire, post-mortem, promisiunile plenare. Iar recunoştinţa naţiei n-a întârziat să se reverse, cu găleţi de voturi peste dezlegătorul de bunăstare populară; ca şi peste cei care i-au urmat modelul. Şi nu era normal atunci, ca un imprudent strângător de curea să se trezească-n cap cu găleţi de afurisenii? Numa’ un prost putea socoti că boboreanu nost’ vrea justiţie! …Că vrea educaţie şi cultură! Numa’ un nebun putea să se pună cu toate găştile pentru un stat reformat (…ce reforme? hai, lasă-ne ) – în loc să puie tiparniţa de bani să-i mulţumească pe oamenii muncii  de la oraşe şi sate, aşa cum au pus-o  ei când se ocupau cu capturarea statului. Nu e clar că de o minte de colectivă, juvenilă,  numai un prost n-ar profita?

O scenă de prin 2000, cred, când Vadim avea un vârf de popularitate, îmi vine-n minte. Un banal schimb de cuvinte între doi vecini. Unul, un popă vadimist arţăgos care spunea că o să umple stadionul cu inşi pe care-i ştie el, buni de împuşcat! Celălalt, calm, îi explica cum e să fii orientat. De pildă, el personal e pesedist, nevastă-sa e cu pedeleul, iar pe băiat îl înscriseseră la penelişti, că nu se ştie. Păcat că nu mai are înc-un copil că-l băga în pereme, da’ nu-i bai, contează pe o verişoară. Altfel spus, să nu pui toate ouăle-ntr-un coş, mi-am amintit,  prin nu ştiu ce asociaţie, de un sfat înţelept, emanat tot pe-atunci, de Bombo. De fapt e acelaşi coş, dar ouăle-s de mult clocite. Cum să-i zici?democraţie duplicitară? Sau, pluripartitism mai strâns unit şi multilateral dezvoltat decât în tezele tovarăşului’?

23 mai 2012 at 13:51 noradamian 21 comentarii