Posts tagged ‘Mircea Dinescu’
Mituri din carton presat. de securitate
Valul de naționalism extremist în care se afundă țara poate fi, așa cum am citit pe undeva, o reacție de apărare; plauzibil. Nici măcar nu e un extremism clar identificat, pare mai curând un ghem încâlcit. La stânga, port-drapelul (în locul steagului UE, aruncat cu dispreț) e purtat cu furie patriotică de Bogdan Diaconu &other. La dreapta (atât cât poate fi de descâlcită delimitarea asta arbitrară) pot fi identificate două curente: un extremism pro-Putin, și altul, anti-Putin. Indiferent de orientare și de legături, toate se manifestă, în diferite forme, împotriva UE. Dincolo de motivațiile specifice, există și un mobil comun: nevoia de a scăpa de încorsetarea legislației europene. Cât timp Uniunea nu se destramă, legile astea „nedrepte” nu-i lasă să doarmă liniștiți. De înțeles, prin urmare, că au ajuns să spere ca, înainte să fie privați de libertate și să-și vadă confiscate agoniselile dosite, UE să-și dea obștescul sfârșit. Astfel stând lucrurile, recrudescența extremismului naționalist din ultimul timp pare a fi o reacție indusă; cu ce scop, nu e dificil de dedus.
Un naționalism sănătos, adică militarizat, securizat și desecularizat ar repune lumea lor și, așișderea, furăciunile lor trecute, prezente și viitoare, sub paza legii pământului lor, gestionând tradițiile strămoșești, ca toți arendașii post ’89 ai patriei, cu folos politic. Timpul încă nu e pierdut, miturile ante și post 89 n-au pierit din mentalul concetățenilor, trebuie doar reactivate. Să trecem peste mitomakerii lui Ceaușescu, artizanii acelei culturi contrafăcute politic- care au făcut „artă” din activismul politic şi „eroi” din torționarii serviciilor de represiune, și s-ajungem la cele câteva figuri care le-au continuat, de voie și mai ales, de nevoie, misiunea: carismaticul Marian Munteanu, liderul-icoană al Pieţei Universităţii, dispărut după ce a fost torturat în mineriada din 13-15 iunie ‘9o și reapărut după un timp, rebrenduit în soldăţelul securistului Virgil Măgureanu. Ipostază incredibilă pentru martirul zonei libere de comunism! explicabilă însă, ca produs obținut „prin presare”.
Apoi Mircea Dinescu, alt personaj celebru, simbol romantic al revoluţiei, poet rebel ale cărui versuri au pus pe fugă bestiile securităţii, beneficiar, ca erou învingător, de onoruri şi răsfăţuri după ’89, aterizat -ca într-un cuib de familie, în tagma penelist-securistă, ajuns suporterul-canish al unor interlopi politici şi prieten cu torţionari îmbogăţiţi prin rapt.
Să nu-l uităm nici pe mult mai modestul Ciuvică, cu acel intermezzo meteoric al lui de cetăţean liber şi integru apărat de poporul indignat pe când era hărţuit samavolnic de oamenii tartorului Năstase, mai-nainte să-şi ofere serviciile într-o gură de canal, exact la televizia celui mai notoriu, mai lipsit de scrupule rapto- securist care-şi perpetuează și acum dominaţia prin reţeaua sa mediatică şi financiar-politică.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii