Posts tagged ‘MRU’

Ai de unde alege, boborule

Vrei liberalism, bobor? Na, liberalism! Dacă nu-ţi mai place ăla negru al crinului (pe care nu-l mai digeră nici furnicile roşii) de săptămâna viitoare te poţi duce la taraba manechinului. Lume bună, acolo, pomădată, care nici măcar n-a auzit de mikro-Patriciu. Cum la masa vameşului-i cam pustiu, pare că se apropie clipa lipiturilor. De fapt a lipitorilor, dacă luăm în seamă chibzuitele vorbe ale lui MRU, campion de largă recunoaştere liberal-pepededistă la proba fluture de înotat în baltă. Balta liberalismului, fireşte. Nimic nou sub soarele post-ceauşist: blocul politic masiv de după ’89 care a  produs pseudopluripartitism prin sfărâmare se reaşează, periodic, în matcă, îşi schimbă lookul, se pomădează, îşi aduce noi recruţi pe care-i creşte după aceleaşi reguli utecist-comunist- securist democrate. Şi capitalist-liberale &social democrate. A, DA, plus pragmatismul de înotător: Între noi şi USL este o graniţă cât o prăpastie. Nu ne veţi vedea, chiar şi pe motive de ordin pragmatic, zâmbind către PSD şi către reprezentanţii săi socialişti îmbrăcaţi bine şi interesaţi de maşini scumpe. Cum nu ne veţi vedea zâmbind nici către PNL, unde Crin Antonescu sacrifică propriul partid pentru propria ambiţie„. Senzaţional, d-le MRU, are ce să-nveţe şi DD! Dacă nu de înotat, măcar de pescuit. C-are balta peşte…

În fond, societatea e de vină, doar din valurile ei au ieşit cotropitorii! Ca nişte monştri din adânc care  devin bărcuţe cu steaguri colorate. Orice nouă velă la orizont părea o salvare. Măşti schimbate, iluzii peste iluzii. Poate că nu ştia nici ea, societatea, ce ascunde-n tenebre! Iar acum e la mâna lor. Era, de fapt, din capul locului. Simţindu-se înşelată, firesc s-ajungă la o lipsă de stimă, de încredere-n sine, ucigătoare. Practic (nu pragmatic!) n-a găsit încă ocazia să fie ea însăşi. Să-i fie luate-n seamă valorile, meritele! (Pfui, limbajul ăsta a ajuns şlagăr politic) Logic c-a luat calea marginalizării. Şi a descurcărelii. Cu slugăritul, cu şmecheritu’ şi şpăguitu’ se mai descurcă. …În rest, ce să facă; înjură şi-şi lasă stăpânii să se acuze de mafiotism. Ei se fac că ţin la plebe, plebea-i iubeşte atât cât capătă.

21 aprilie 2013 at 13:46 66 comentarii

În urmă şi în faţă

Scene antologice rămase-n urmă, în vară, când o serie de  personalităţi s-au solidarizat cu preşedintele, suspendat pentru crima de a fi apărat instituţiile statului de drept. În jurul lor, mulţime de popor, suporteri anonimi ai preşedintelui, oameni pentru care Blaga, MRU, Neamţu, ca şi Macovei, Boc, Preda, Papahagi reprezentau în acel moment vocile responsabile ale societăţii. Un grup proeminent, solidar, demn de încredere, în contrast cu diviziile corupţiei politice, un zid alb în faţa mareei  useliste! …Ei aş!! Pentru câţiva de acolo, cum s-a văzut curând, doar o comedie pe butoaie prin care sperau să se aleagă cu ceva beneficii electorale. Faptic, doar Boc, Macovei şi micul grup din jur nu şi-au schimbat poziţia. MRU, Neamţu şi  tartorul Blaga au intrat rapid în faza jocurilor politicianiste. A urmat rapid delimitarea de preşedinte, mai discretă ori mai puţin, după inspiraţia fiecăruia din ei. Fărâmiţare. Blaturi. Non combat. Aranjamente. Cu ce rezultate pentru partidele lor s-a măsurat în cifrele electorale din decembrie. Spuneam că Monica Macovei a rămas aceeaşi persoană integră, neclintită apărătoare a statului de drept. Nu din vară ci de ani de zile de când a creat condiţiile pentru funcţionarea liberă a justiţiei, a pus în funcţie DNA, ANI, plus activitatea ei în PE evaluată, constant, la superlativ.

Scurtă bucuria unor inamici şi, nu mai puţin, a unor amici, toate mişcările posibile fiind, se pare, anticipate de Cotroceni. Politicienii mărunţi şi grăbiţi să facă alianţe în perspectiva decesului previzibil al PDL pot admira post-factum, o mişcare de mare maestru: Mişcarea Populară a venit nici mai devreme nici mai târziu decât în momentul când avea maximum de şanse –  inclusiv cu contribuţia lor involuntară. Evenimentele din vară au stabilit destul de clar valoarea jucătorilor din arenă. Nu insist  🙂 (diferenţele sunt scoase-n evidenţă nu pentru a-i opune pe unul altuia ci în speranţa că poate se vor solidariza cinstit, în folosul societăţii). Tot ce s-a petrecut în ultimul an se contabilizează astfel în oportunitatea unui drum demult aşteptat care părea închis. Useleul e pe cale de a-şi termina proviziile politice cumpărate prin minciuni şi manipulare. S-au delectat din plin cu cacealmaua congresului pedelist neobservând efectele colaterale păguboase pentru ei. În schimb, panarama pedelistă a fost exact de ce avea nevoie, ca motivaţie, noua mişcare, campania moţiunilor pregătind perfect terenul civic. Alternativele oferite membrilor din organizaţiile locale, o premieră! N-au mai fost socotiţi regimente obediente ale buldogului cu rol de figuranţi într-o competiţie aranjată de şefi, moţiunile fiindu-le  prezentate direct. În fine, cetăţenii, chestiune esenţială, au avut ocazia unică  să urmărească live o competiţie în interiorul unui partid cu bucătăria la vedere. Inclusiv a zonei ei insalubre. Iar rezultatul competiţiei a dat semnalul c-a sosit momentul pentru a depăşi politicăria şi a induce un sens nou politicului.

28 martie 2013 at 13:14 84 comentarii

Calea grea a reformismului vs. scurtătura celor 3 R

“Erau ministri care atunci cand intrau in sala de sedinte izbucneau in lacrimi spunand ca nu mai pot rezista la tot felul de presiuni la care erau supusi.”  Să izbucneşti  în râs auzind asemenea confesiuni înduioşătoare, dacă n-ar fi de observat ceva care merită puţină atenţie. „Oamenii trebuie agăţaţi cu istorioare convingătoare, cu poveşti care fac impresie”, ne spunea şeful unei agenţii de consultanţă-n proiecte publice unde am lucrat un timp. „Aşa-i dai gata, ajung de- ţi ciugulesc din palmă”…  Am fost printre primii care au ales să plece de acolo, nu mai suportam lecţiile de “manipulare pozitivă” al căror scop era legat, de regulă, de interesele personale ale şefului (afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’ ) La scurt timp, de altfel, se şi destrămă echipa. De fapt, nici nu-i mai era de trebuinţă personajului. Deprinsese deja suficient  tehnicile de alpinism politico-economic.

Mi-am amintit de asta auzindu-l pe MRU povestind de miniştrii -n lacrimi. Providenţial om! Cine să verifice aşa ceva? La un lider cu atâta empatie, fireşte că trag traseiştii. Aici e rost de rost! (Chiar şi vacile pot spera să-şi recâştige locul cuvenit în zootehnie iar la o adică ar putea deveni şi sfinte) Nu-i rău! Electoratul are şansa să vadă un om de tip nou care întrupează pe deplin calităţile  stabilite-n documentele de partid. La care se adaogă abilitatea suplimentară de a transfera politic formule biblice adaptate (lăsaţi pe oricine să vină la mine). Mai  adunând de pe drumuri vlăstare alungate din NR, mai prinzând pălmaşi de prin gospodării virtuale, proiectul prinde contur. Iar cu ceva captări de flash moburi, în plin sezon de moţiuni, ar fi ca şi vândut. În fine, cu inovatoarea idee a celor trei R- revizuire, recuperare, reciclare din documentele pecere, prelucrate gospodăreşte, politicianul recuperator, strângător şi negustor poate pescui cu folos în apele tulburi.

“M-a mirat ca toata competitia se muta din interior spre exterior, e ca si cum ti-ai scoate rufele murdare in strada, face foarte mult rau unui partid” declară  MRU, deloc mirat, despre competiţia moţiunilor din PDL. “un spectacol profund dezagreabil şi nefiresc, dăunător pentru PDL şi trebuie ca toţi membrii partidului să facă eforturi să se sustragă de la acest lucru şi nicidecum să-şi spele rufele murdare în public”  e de părere şi aripa Blaga prin gura lui Radu F Alexandru. Cu alte cuvinte, lăsaţi traseiştii, plagiatorii şi trolii să vie la noi- iar asta nu vă priveşte, că-i vorba de gospodăria noastră, internă de partid. …Ia te uită! Gândirea tip pecere e proforma şi la vameş  şi la noul şef de alianţă, produsul superior al serviciilor. Ca şi-n tot politicul! De unde difuzează cu spor şi-n mai toată societatea! Numai că atunci când societatea, contaminată grav de mizeria politicului, dă semne că nu se mai suportă atât de murdară şi murdărită, nu mai rămâne altă cale decât ca rufele politicului să fie spălate-

Oameni noi (75%)

Oameni noi (75%) (Photo credit: cod_gabriel)

exact sub ochii ei! Pentru prima dată micul grup reformist al Monicăi Macovei are determinarea morală să defecteze pecerismul dar mă tem că puţini îşi dau seama ce şansă avem prin ei. Previzibil că nu vor ajunge să fie aleşi liderii pedeleului, partid, dominat- ca şi tot restul politicului- de poveşti agăţătoare de proşti sub care colcăie interesele insalubre (şansele fiind mici şi riscul asumat) dar şi aşa, abordarea reformiştilor va deschide alt drum. Atât politicului cât şi societăţii.

22 martie 2013 at 14:55 133 comentarii

Insuportabila integritate şi irezistibila duplicitate

Ce ar fi însemnat ca prin 2005 -2006, având în vedere corupţia din justiţie, Monica Macovei -ministru la acea vreme, să fi spus că sistemul nu se poate reforma şi, ca urmare ar fi nevoie de o justiţie de import? Iluzie, nu? Ceva demn doar de o nouă republică. Utopia! …Şi ce ar fi urmat dacă, socotind că e inutil şi primejdios, ar fi decis să stea locului, să nu deranjeze muşuroaiele cu furnici roşii? Oare s-ar mai fi urnit vreodată lucrurile? S-au urnit, cum  ştim, numai că realizările din justiţie  în ultimii ani au avut ca preţ un tsunami mediatic neîntrerupt de ură contagioasă din partea muşuroaielor de care vorbeam… N-avem de unde  importa nici instituţii, nici partide politice, nici altă societate! Iar epurarea, ca măturare a drumului pentru ascensiunea liderului e tot ce poate fi mai anti-integritate. O demenţă! Prin urmare, unica soluţie de a accede într-un mediu normal e reformarea din interior. Reforme cu reguli simple şi criterii traduse-n fapt, nu servilismul faţă de lideri! Un drum ocnă de greu dacă ne gândim cât de puţini sunt cei consecvenţi viziunii înnoitoare, cei rezistenţi la ofensiva denigratoare şi cât de mulţi sunt ceilalţi, cei obedienţi ori nepăsători, sau cei care pur şi simplu se simt acasă în mlaştină. Dar mai dăunătoare decât toate e duplicitatea trădătoare, greu previzibilă ori nesesizabilă de la bun început, a unor companioni de drum.

Octombrie 2011: Cu o tenacitate si principialitate care o singularizează în politica romaneasca, Monica Macovei reuşeşte, în fine, să impună, ca pe o doctorie amară, Codul Etic, în PDL! Criteriile de integritate- care în urmă cu cateva luni fuseseră votate doar de ea, de  Cristian Preda si de Sever Voinescu din partea Consiliului National de Coordonare, toţi trei fiind linsaţi politic într-o sedinţă de înfierare, de data asta au fost acceptate. Monica Macovei era încă necesară! Venea anul 2012, alegerile, dădea bine ca partidul să fie perceput ca vârf de lance reformator în acţiunile de stopare a corupţiei politice. Cât de reformator, s-a văzut un an mai târziu, când comisia de etică ARD intrase-n acţiune. Când s-a văzut  faptul că domnii Blaga şi MRU au exact aceeaşi viziune.  Nu pro-etică, ci pro-corupţie, cel puţin pentru pătaţii din partidele lor. O viziune tradusă într-un troc mizer care le facilita liderilor asociaţi  accesul în parlament. Atât şi nimic mai mult. MRU nu-şi manifestase atunci intenţia să intre în PDL-ul lui Blaga perceput la vremea respectivă ca un luzăr electoral cu partidul lui cu tot. Iar dacă unii n-au văzut  nimic din toate astea şi s-au iluzionat că MRU are datele unui exponent integru al anti-corupţiei politice era destul să ia aminte la atacurile varanice la Macovei de pe portalul asociat lui, pusă la pachet cu Pippidi şi Weber ca „trio Soros siamez”.

up-date
O probă proaspătă la cele spuse mai sus, privind duplicitatea personajului  ( aici)
„Şi cred că îi datoraţi scuze Monicăi Macovei. Fără dânsa, ceea ce se numeşte „independenţa Justiţiei” – pe care vă închipuiţi că o apăraţi de una singură – nu ar fi existat. Momentan, vă aflaţi pe aceeaşi listă selectă de denigratori ai Monicăi Macovei alături de Dan Voiculescu şi baronii PSD”

 

 

5 martie 2013 at 15:41 86 comentarii

Fructele amare ale trădării

De afară se aud tot mai tare vocile celor care o vor pe Monica Macovei la şefia PDL, dar şi bruiajul vocilor antenei care-l vor pe Blaga. Alţii, până mai ieri lătrăi în spume ai buldogului, se-ntrec să  pună virgule printre vocile dreptei.  Iar Traian Băsescu o consideră aptă pe Udrea. Momentul decisiv pentru destinul partidului bate la uşă. Dar, indiferent ce doresc cei de afară, viitorul lui va fi decis de cei dinăuntru. Crede cineva că-n acest partid coşcovit e dorită Macovei la conducere?  Păi nici Udrea nu pare să se mai bucure de mare trecere! Ca o frunză-verde-n vântul trădării, spiritul buldogului bântuie pe unde nu te aştepţi! Prin sud, zice-se, mişună şacalii. Iar vulpile politice tocmai au ieşit din rolul de căprioare. Aplauze! Oligarhia salvează România! Dacă bănuiam că distinsa doamnă Turcan îşi va declara preferinţa pentru buldogul fără dinţi, fără curajul de a duce bătălii electorale şi, mai ales, fără priză la electorat, nu m-aş mai fi obosit în decembrie să merg la secţia de votare! Delicata Raluca şi-a-ncheiat cariera: încă un pufuleţ care preferă dulăii năpârliţi!

Dat la o parte de o perspectivă dezolantă, optimismul meu are un moment de gol: în acest context Monica Macovei şi cei care se luptă de cel puţin doi ani de zile să moralizeze-reformeze mediul pedelist au ajuns la finish. Probabil la sfârşitul lui martie, lucrurile se vor aşeza, nu cum ar dori electoratul, ci patronatul de partid. Eventuala plecare a Monicăi Macovei, poate şi a celorlalţi, în aceste condiţii, nu e nicidecum o problemă de oportunism şi nici de traseism ca la majoritatea politicienilor din soiul varani, buldogi, şacali, vulpi, pentru care partidul e locul de învârteli şi adăpostul de justiţie. Şi n-ar fi deloc rău dacă spiritul buldogului n-ar fi compromis unitatea dreptei şi prin alte părţi care au pus umărul la trădare.

Câtă încredere pot avea reformiştii şi-n primul rând, Monica Macovei în forţa civică a partidului  lui MRU? Ce au avut în cap cei din stafful lui când au pornit, prin toamnă, o campanie a la Ivan pesedistul, anti-Macovei? Să fi fost în necunoştinţă de cauză fostul şef de servicii de informaţii, de manevrele astea? Abia când au văzut cât de susţinută e pe toate fronturile au făcut ciocu’ mic! …Le-o fi fost de folos? Se mai poate repara o asemenea nerozie? Cu tot parcursul lui păgubitor din vremea constituirii, partidul d-lui Neamţu cel puţin n-a trădat-o! S-ar putea trece peste toate? Chiar şi peste săgeţile otrăvite ieşite din aceleaşi surse insalubre pentru a bloca o asemenea nenorocire? Acum grupuri de pe Facebook cer forţelor dreptei, unitate. Înduioşător! Par nişte copii care le cer părinţilor despărţiţi să refacă familia.

18 februarie 2013 at 15:05 48 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 932.952 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 932.952 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: