Spun și eu, cum spuneau englezii sastisiți de alarmele care sunau mai tot timpul în toamna anului 1940 când Londra era sub ploaie de bombe: mai scutiți-ne de huruiala asta, nu-i doar exasperantă, e și inutilă! Faptul că atacarea intenționată, sistematică, a locuințelor londonezilor n-a produs panica pe care scontau naziștii, că nu s-a speriat nici guvernul și nici populația Londrei într-o Europă îngrozită mai-nainte de a ajunge sub bombe, explică prima înfrângere a lui Hitler din al doilea război mondial, după cum au apreciat jurnaliști și istorici deopotrivă.
Nimic din solidaritatea de atunci în deruta și divergențele actuale din marea familie europeană- situație care tinde să devină mai problematică decât orice alarmă!
Apăsarea excesivă pe pedala de stârnit angoase și tulburări colective însoțite frecvent de imprecații de cartier, asta mai prin părțile noastre, îmi amintește, prin contrast, de forța rațiunii și a credinței demonstrată de insulari în acele luni teribile.
Cum alinierea rău prevestitoare a lămpașelor nației seamănă cu cea amenințătoare a planetelor din interpretarea clarvăzătorilor de weekend de la televiziuni, cred că ar fi mare nevoie de altfel de modele; de mai puțin patetism, de noblețe și bărbăție spirituală, de rigoare managerială și prestigiu seniorial. În loc de asta, firul dinamitei sfârâie prin falseturile de pe stânga, trece prin stridențele naționaliștilor de mucava și ale așa-zișilor dacopați, atinge un maxim în delirul elevat-european de pe dreapta și explodează în mințile fanilor piuind ca sirenele poliției și ale smurdului la un loc. Săracu’ Conu’ Leonida, dac-ar trăi, în fața unei asemenea reacțiuni ar fi făcut o criză fatală de patriotism ultra-ortodox, pierind eroic odată cu Vadim.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
15 septembrie 2015 at 19:08 noradamian
Hărţuite, şantajate de agenţiile de rating, Spania, Franţa, Italia dau din colţ în colţ. Abia acum trei zile (!) Parlamentul European a decis, însfârşit, interzicerea vânzărilor de credit suverane fără acoperire (default swap (CDS). Alegând să joace- n liga rechinilor financiari, să devină speculanţi pe pieţele lor, politicienii au trădat democraţia şi pe cetăţeni, lăsându-şi ţările gaj acestor killeri ai democraţiei. Iar acum trădările îi ajung din urmă. Problemele Greciei au ajuns aproape insurmontabile, lumea toată a devenit o mare de nemulţumire, indignarea se-ntinde rapid pe mapamond. Pe ici pe colo, ca atmosferă, unele aspecte aduc aminte de Piaţa Universităţii bucureştene din ’90, unde printre idealiştii care sperau că vor accede într-o altfel de lume, mai curată, mai dreaptă şi mai transparentă, se-nvârteau tot soiul de farseuri şi mercenari.
*****
Pornit din celebrul “Indignaţi-vă”, îndemnul de a apăra valorile democratice ajunse în primejdie, al nonagenarului Stephane Hessel, erou al rezistenţei franceze, evreu pro-palestinian şi anti-Sarkozy, a venit exact când în Europa şi-n lume, nemulţumirea a atins apogeul. Focul, izbucnit ici colo, s-a întins rapid dintr-un loc în altul ca pe mirişte. (Am mai pomenit, de fapt, de „Cartea indignării”, într-un articol din iulie https://noradamian.wordpress.com/2011/07/31/teatru-n-viata-viata-n-teatru-5/). Devenită mai întâi, în anii trecuţi, în Spania, manual de luptă nonviolentă, pentru mişcarea “Indignados”, ulterior, îndemnul a prins în toată lumea. Dincolo de efectul formidabil al best-sellerului generator de istorie al acestui luptător pentru valorile democraţiei şi demnităţii umane, e de luat în considerare însă, şi alt aspect, cel al sănătăţii indignărilor de care am pomenit şi-n articolul menţionat mai sus. Anume că nimic nu e mai contagios decât un sentiment colectiv de revoltă pe fundamentul unor nemulţumiri logice, ajunse la apogeu. Dar în acelaşi timp, nimic nu e mai vulnerabil decât asemenea mişcări intrate pe canalul unor forţe manipulatoare, frecvent, profesioniste. Că şi mişcarea “Occupy Wall Street” poate degenera în ceva invers sensului ei iniţial, nu-i de mirare. Permeabilă pentru tot felul de indivizi şi grupuri, orice mişcare de mase poate deveni, mai repede sau mai târziu, ţintă pentru forţele care urmăresc să-i anihileze vrerea şi rostul. Politizate din mers, cu metodă, pot ajunge chiar victimele tagmei speculanţilor deghizaţi în oi iubitoare de popor. (Nu trebuie decât să ne amintim, ca exemplu, de „revolta” uselist-sindicală pusă-n operă de Marica, Petcu, etc, boşi penali, fideli aghiotanţi ai d-lui Ponta, a modului cum au încercat să se folosească de masele de nemulţumiţi). Iar când indignarea e convertită în monedă revoluţionar-stângistă, revolta devine ameninţare. Adică ce se-ntâmplă în Atena terorizată de ocupaţia politico- sindicală. Dar şi-n alte locuri. Ca şi pe Wall-Street, unde, printre indignaţii paşnici, se-nvârt şi agitatori de vechi coşmare.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
21 octombrie 2011 at 13:50 noradamian
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii