Posts tagged ‘negativism’

Moştenirea doamnei Ridzi

O opoziţie în defensivă poate avea un oarecare segment de fani dar nu poate cuceri un segment semnificativ din electorat. Şi nicidecum segmentul restrâns care are criterii valorice temeinice. Încă insuficient analizate sub aspectul efectelor în timp, jalnicele blaturi  şi „calcule chibzuite” din campania 2012, odată dezvăluite, au şi o  parte bună. Electoratul (vorbesc de cel exigent) e mai precaut în aprecieri decât era prin 2008 (ca să nu mergem mai în urmă) şi, în general, fără să cadă în nihilism,  nu-şi mai face iluzii.

N-ar fi rău să ne aducem aminte de perioada premergătoare alegerilor din 2008 când, în plină frenezie emoţională a suporterilor orange, trenul pedele se-mpiedicase de măruntul matrapazlâc al lui Ridzi. A o considera atunci pe Ritzi (ca şi pe tripleta pedelistă BVB, de altfel) ca purtătoare de corupţie într-un partid care-şi asumase reforma justiţiei risca însă să te transforme într-un trădător al portocalismului politizat. După etica o’orbeţilor, Ridzi era o victimă a opoziţiei. A respinge şmanglelile celor susţinuţi, în viziunea lor, era greşit (cu argumentul irefutabil că  furăciunile lor sunt minore în comparaţie cu ale adversarilor). Nu era o greşeală, aveau dreptate: era un dezastru!

Şi nu fiindcă hoţii portocalii furau mai puţin, ci fiindcă susţinerea lor politică risca să facă praf tot creditul politic de care se bucurase PDL. Oranjarzii, majoritatea, continuau însă, să-mpingă zeloşi vagonul cu balerina Ritzi (şi nu numai) încercând să-i calce fustele şifonate. Faptul că unii au prevăzut urmările „măruntului fapt „condiţionându-şi sprijinul de pasul înapoi al politicului în faţa justiţiei, din păcate, n-a prea ajutat  Am scris repetat despre asta. Măcar balerina a fost răpită la vreme de DNA, adică nu înainte de a arăta că pedele nu ducea lipsă de corupţi apăraţi de suporteri- pe de o parte- şi acceptaţi, de nevoie, de Boc& Băsescu pe de alta (în absenţa unei motivaţii juridice, orice încercare de debarasare de jupânii lui Blaga  ar fi dus la pierderea suportul partinic pentru un guvern care făcea o admirabilă echilibristică politică atunci ca să reformeze statul)

Aşa că bevebeii cei iubiţi de suporteri au profitat de situaţie continuând -ca şi alţii pitiţi prin cotloane- încă invizibili, să tragă în jos partidul. Deşi PDL a câştigat  parlamentarele în 2008, spre binele reformării statului, decontul soluţiei imorale acceptate atunci de voie şi de nevoie a venit după patru ani. Iar un an mai târziu, a venit şi dezlegarea publică a preşedintelui Băsescu de pedeleul lui blaga. Firească, dar nu fără urmări.

Pe lângă doza de necunoscut în a aprecia ce se va întâmpla cu societatea noastră în 2014 şi după, există şi chestiuni care depind de noi. Dacă şi după această bubuială, post-diagnosticele în termeni de galerie vor ţine loc de pragmatismul reformator de care are nevoie mediul social (unde ne ţin blocaţi de ani de zile, răfuielile ideologice) n-o să vie nicicând vremea pentru reforme durabile. Eliberarea post-2012 de iluzii nu va avea efecte pozitive decât dacă scade segmentul negativiştilor. Decât dacă, fie şi atât de târziu, etica va deveni o prioritate pentru binele comun. Iar masochismul justiţiar al văicărelilor, băşcălirilor, afuriseniilor şi etichetărilor –  va fi înlocuit de nevoia de etică. Etica ca temelie al relaţiilor politicului cu societatea, cu justiţia. Astfel, trista moştenire a doamnei Ridzi ar putea contribui la un plus de valoare pentru lumea noastră.

8 ianuarie 2014 at 15:29 30 comentarii

Creditarea vorbelor fără fapte- un risc mereu actual

Ce anume ar putea împiedica învăţatul din greşeli? Autosuficienţa, vanitatea, falsitatea ori naivitatea,  fiecare din ele ori în diverse forme de asociere pot fi un răspuns. Un răspuns de interes, cred, pentru formatori. Şi pentru sociologi. Pentru oricine e interesat să-nţeleagă cauzele unor eşecuri repetate- personale ori ale grupului, echipei, organizaţiei, societăţii din care face parte. Un apel către lichele, de pildă, urmat de înmulţirea lor prodigioasă, poate n-a contribuit la asta efectiv, dar în mod sigur a fost inutil din moment ce atâţia combatanţi civici inclusiv intelectuali şi-au pus repede devotamentul la picioarele prăduitorilor naţiei. Ca să nu mai vorbim de o serie de jurnalişti de top (TRU, Nistorescu etc) care au ales, unii, să devină vârfuri de lance ale mediei de manipulare iar alţii au făcut aceleşi lucru ca politicieni. N-a trecut mult de când „generaţia aşteptată„(Ponta, Daciana, Ridzi, Boureanu, Lavinia, Guşă) părea că doreşte să schimbe politica predecesorilor. Şi au schimbat-o, vai!  Şi, nu cred c-aţi uitat de consideraţia de care se bucurau, într-o vreme, seria timpurie de oengişti: Pârvulescu, Pippidi, Alistar, Weber etc. Cum şi de ce s-au transformat aceşti stegari ai democraţiei şi ai societăţii libere -în frâna ei, ar fi bine de ţinut minte fiindcă ne implică şi pe noi. Faptul că, un timp, ne-am lăsat prostiţi de aceste „repere” (de fapt mai multe) ar fi trebuit să ne facă măcar mai circumspecţi. La succesul capitalismului de unică şi perpetuă folosinţă şi al democraţiei din hârtie de ambalaj de la noi ca şi la încuscrirea între puterile statului, au contribuit nu numai vorbalagiii, ci şi creditorii vorbelor lor goale. Adică aprecierile noastre. La momentul transpunerii în fapte, surpriză: unii au dat bir cu fugiţii, alţii, dând onoarea pe brânză, au devenit modelele negative ale zilei.

Nu pledez pentru scepticism şi cu atât mai puţin pentru negativism. Necesare, binevenite după atâta secetă civică, manifestaţiile din aceste zile sunt, din păcate, şi un prilej pentru afirmarea vorbalagiilor de orice fel. Dar şi un prilej potrivit de a se proba calitatea reacţiilor care ţin de imunitatea socială faţă de acest nelipsit parazitism.

Un exemplu actual, legat de sondajul realizat acum trei zile de IRES la comanda Digi, merită atenţie. La intrebarea „Credeti ca premierul Victor Ponta a avut interventii neconstitutionale in functionarea justitiei?” 24, 49% dintre respondenti au spus ca „Da” si 46% ca „NU”. Restul nu au vrut sa raspunda. La aceeasi intrebare, dar care il viza pe Traian Basescu, cei intervievati au raspuns „Da” 65% si „Nu” 30%. O asemenea percepţie, cât se poate de proastă pentru sistemul de justiţie, are  cauze complexe. Ca-n multe alte cazuri, de percepţia unor fapte dovedite se lipesc uşor, prin denigrare premeditată, şi unele cu scop de deviere  a faptelor reale şi de acoperire a cauzelor lor. Că îndelungata manipulare din partea unor posturi TV, cu Antena3 în top, îşi menţine efectele, nu-i  o surpriză. Dar că şi alţi vorbalagii (din presă, oengeuri, etc) cu priză la un anumit public sabotează sistemul (din postura de „apărători”) cu acuze de galerie de fotbal, trimite direct la practicile garniturilor expirate pomenite mai sus.

14 octombrie 2013 at 14:34 74 comentarii

Taxa pe ură

Ura, extremismul, negativismul – boli grave- devin cumplit de distrugătoare când ajung în proporţie de masă. Tratarea lor responsabilă impune măsuri de precauţie. Altfel, apare riscul contaminării şi epidemiilor în stare să măture, orbeşte, tot. Ce se petrece în Egipt exact acum e un exemplu dintr-o mulţime altele. Oponenţa la rău prin rău nu apără justiţia, statul de drept. Nici societatea! E un drum al proştilor, cu un singur sens, unul preferat de hoarde incapabile să vadă râpa. Nici nu e nevoie de altă apocalipsă.

Singura formă de rezistenţă sănătoasă, motivantă, la boala indusă de varani şi ajunsă de vreo doi ani la apogeu, la noi, a fost cea din vara trecută din  jurul preşedintelui din garaj. A durat puţin, a avut un efect remarcabil, din păcate spulberat, în toamnă-iarnă, când interesele electorale ale „rezistenţei” le-a făcut ţăndări solidaritatea. Intereselor electorale li s-au adăugat altele, legate de bani, cum altfel (!) ca de pildă ale unor oengişti de ispravă atinşi  brusc de slăbiciuni „omeneşti”. Totuşi, cele două luni de rezistenţă din vara 2012 au întârziat măcar, dacă n-au reuşit să oprească,  goana spre râpă.  Iar justiţia demonstrează, spre dezamăgirea oengiştilor cu slăbiciuni, că nu mai e fata care duce tava aleşilor şi a clanurilor lor (inclusiv a celor din ograda ei)

Efectele anilor de ură varanică , însă, nu trec uşor. Taxa pe ură se transferă în taxe financiare, mizerie şi sărăcie galopantă. În cele din urmă, tot în ură. Boala n-a fost eradicată. O menţine afinitatea pentru hoţie şi minciuni, lipsa de stimă de sine. Falsul patriotism, falsa credinţă. Slăbiciunile „omeneşti” ale societăţii civile, caracterele slabe. În virtual, bântuie fake-uri ordinare cu misiunea evidentă de a distorsiona mesajele unor voci responsabile. Misiune evidentă dar nu pentru toţi! Nu produc ravagiile pe care scontează, dar totuşi, fac rău. O asemenea pagină (https://www.facebook.com/lupta.romanie) mi-a atras atenţia zilele trecute. Un concentrat de minciuni ale uselimii varanice, reactivate şi repuse în circulaţie împotriva  preşedintelui „coabitant” laolaltă cu clasa politică. Observ  că o seamă de personaje cu notorietate au dat girul mizeriei (cu un click- poate uitat, între timp, deşi n-aş crede). Mă-ntreb dacă se poate conta pe astfel de personalităţi, respectabile care, ameţite de popularitate, din inconştienţă ori doar din superficialitate, pun gregaritatea în locul solidarităţii civice. Indivizi aparent responsabili care dau gir urii „revoluţionare” declanşate din canale imunde.

17 august 2013 at 12:37 47 comentarii

Crize colaterale

Ziua 55/365: Altered reality

Ziua 55/365: Altered reality (Photo credit: ataraxis)

În secţia unde fusesem internată de urgenţă, evident, toate cazurile erau urgenţe.  Anesteziat, intubat, operat, reanimat.  Ca pe bandă. O zi, două, eşti legumă, dar după aia, în salon, e mai bine. N-am mai trecut prin aşa ceva şi asta, într-un fel,  mi-a redus stresul, adică m-a ajutat. Totul decurge metodic, bine organizat şi foarte operativ  🙂 De marţi până vineri cât am staţionat  eu în mica încăpere cu trei paturi (confortabilă, curată, cam ca la un hotel de trei stele) s-au perindat şapte persoane, intervenţiile fiind  de  gravitate diferită dar fiecare trecând cam prin aceleaşi proceduri, cu tratamentele incluse. Cum se-ntâmplă, telecomanda era oarecum, disputată, devenind pentru scurt timp proprietatea uneia sau a alteia. Aşa că programele TV alese de una şi vizionate şi de celelalte au fost diverse.  Bucuroasă c-am scăpat de apendice, nu mă mai deranja nimic. Iar când  am dat,  într-un moment prielnic, mezzo şi apoi la patinaj, parcă am intrat în vacanţă. (mai mult…)

6 aprilie 2012 at 17:20 73 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 934.481 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.454 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 934.481 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: