Posts tagged ‘Nietzsche’
Sminteala
Ca apologet al „Supraomului”, acum un secol şi jumătate, Friederich Nietzsche decretase: „Gott ist tot„. Poet şi filozof celebru, cel socotit sursă de inspiraţie pentru nazism socotea „voința de putere” ca fiind esenţa umană cea mai intimă care dă sens existenţei şi, în consens cu aceste raţiuni, că „Minciuna este o condiție a vieții”. Nietzsche, filozoful care a pus temelia existenţialismului şi a deschis poarta postmodernismului, năzuia să restructureze societatea negând ideile de civilizație şi de democrație. El considera Omul o punte între maimuța antropoidă și supraom, un element tranzitoriu în evoluție (conform parabolei acrobatului din Zarathustra). Pentru Nietzsche arta era singurul factor care justifică viața. Dar o artă în care opune și asociază figurile dionisiace și cele apollinice, ambele născute din beția simțurilor. Profund anti-creștin, anti-islam și anti-iudaism, considera că iubirea, compasiunea, smerenia trebuie eliminate. Friederich Nietzsche dorea o societate anti-creştină, formată din două categorii, superoamenii și servitorii lor. Dar, ce straniu, filozoful anti-creştin care căuta Supraomul, era un om bolnav psihic! Cu zece ani înainte de moartea sa, a avut primul atac de nebunie.
Şi ce poate fi mai seducător -într-o existenţă anonimă, lipsită de repere înalte, decât mirajul supraomului? …Departe de a se fi consumat în nazismul care a aprins planeta în secolul trecut, filozofia supraomului domină şi noul mileniu, apare pe ici colo în tot soiul de curente şi trenduri, unele vechi, altele noi, dar din aceeaşi rădăcină. Agnosticism, comunism, teozofie, new age, etc. -curenţi de esenţă masonică, curg ca atare, ori laolaltă, se înnoiesc pe sub mersul oficial al lumii.
VLADIMIR SOLOVIOV: Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale (3)
În tolstoism însă, în învăţătura fundamentată pe prescripţiile etice comune ale marilor profeţi ai religiilor lumii, Hristos, Buddha şi Confucius, Soloviov vede un duşman infinit mai primejdios al esenţei creştinismului adică al mântuirii prin moartea şi învierea lui Hristos. Văzând în fundamentul noului spiritualism continuarea materialismului printr-o o exclusivă iubire de sine provenită dintr-un orgoliu nemăsurat, gânditorul îl consideră mai dăunător decât invazia mongolă! O ciudată simbioză între Nietzsche, Tolstoi şi Marx, un fals creştinism care, sub aparenţa binelui universal, deschide uşa răului generalizat. Într-un fel, Soloviov face o cercetare de tipul „cum mai stăm cu creştinismul”(iertare, cam ireverenţioasă asociere, chiar păstrând proporţiile, cu unele articole recente) prin ideile personajelor-tip ale societăţii ruse de la sfârşitul secolului XIX între care se include. O întreprindere făcută într-un moment crucial (acum poate fi apreciat astfel) după revoluţiile naţionale europene, operă reuşită a masoneriei, declanşatoare a energiilor spirituale cu beneficii remarcabile pentru cultura europeană. Progresul cultural nu poate înfrânge răul însă fie şi din pricina morţii inevitabile pentru toţi şi pentru fiecare, iar instaurarea păcii universale e iluzorie, consideră domnul Z înainte ca vâlvătăile războaielor să cuprindă planeta. Premoniţie sumbră, intuiţie sau logică a subconştientului, confirmată de grozăviile ce au urmat? Nu va trece mult timp, la scara istoriei, şi cele două mari conflagraţii mondiale vor marca, cum afirmase Soloviov „secolul XX ca epocă a ultimelor mari războaie”. Uluitoarea capacitate de previziune îl duce pe Soloviov alături de Dostoievski, Kafka, Beckett, Orwell, în galeria marilor vizionari. În final, cele trei dialoguri lasă loc unor sugestii apocaliptice cu referire la secolul XXI „ca epoca a unei păci mincinoase instaurată într-o unitară împărăţie europeană şi apoi universală, care se dovedeşte curând a fi împărăţia răului generalizat”. Un idealism realist în pesimismul său cu privire la natura lumii şi, până acum, de un previzionism impresionant, imposibil de negat.
Mă întreb cum ar arăta o discuţie de acest fel purtată în societatea în care trăim într-un moment de cumpănă pentru oameni ca și pentru toate toate statele lumii. Care ar fi personajele-tip pentru vremea noastră şi ce ar reprezenta fiecare din ele.
ultimele comentarii