Aventuri în grădina de hârtie

Despre Alfred Krupp, celebrul fondator al dinastiei germane producătoare de arme din Essen, se spune că nu era inspirat în momentele sale creatoare decât când simţea mirosul de balegă. Motiv pentru care îşi trăsese o ţeavă din grajd direct în biroul său de lucru. Pe vremea celui de al treilea Reich, alt descendent, Gustav, industriaşul nazist aflat atunci la conducerea concernului, a ajuns între învinuiţii supuşi judecăţii în procesul de la Nurnberg. Dar, în buna tradiţie germană, repede regăsită după război, concernul Krupp n-a închis porţile ci a continuat să producă faimosul oţel necesar refacerii economiei şi, deopotrivă, reaşezării societăţii.

***

Contrar viziunii refacerii organismului social în Germania postbelică, la noi, dinastia cizmăreştilor a mers oţelită mai departe. Făcând imposibil, prin răpăiala de la Târgovişte, un Nürnberg, a continuat fabricarea de armament politico-ideologic pentru terminat, politic, neamul. Cum, până-n prezent, nici o formaţiune autohtonă nu se vede a fi capabilă să pună stavilă politicii rapace a krupierilor băştinaşi, boborul se distrează şi el ca prostu’ trăgând prafurile etno-varanice, din grajdurile tv direct la el în dormitor. Sedus televistic, le acceptă barosanilor furăciunile ca pe o fatalitate, le pupă stânga, democratic, adoarme buimac pe şoşonelile lor şi-i urmează, cu mâna-ntinsă, neabătut…  Un portret colectiv în care intră vreo trei milioane de inşi. …Dar ceilalţi? Câţi dintre ei au devenit sceptici de nevindecat? Şi câţi, purtătorii unui nihilism fără leac? Câţi mai cred în puterea de autoregenerare a societăţii? Câţi mai au forţa să curme starea abulică a atâtor concetăţeni? Ori îndrăzneala s-o ia de la capăt?  De ce e nevoie? Pot genera ereziile altă optică? Poate fi dat alt curs politicului înainte s-ajungem o societate îngheţată-n neputinţă?