Aventuri în grădina de hârtie

Aniversarea revoluţiei din ianuarie

Sâmbătă, 14 ianuarie 2012. Centrul capitalei devine scena celor mai violente proteste anti-legea sănătăţii (de fapt, anti „Chiorul şi piticul” care au nenorocit poporul„) de la mineriade  până atunci. La lăsarea întunericului, mitingul celor câteva sute de inşi ia forme agresive: tineri cu fetele acoperite ca la o Intifada încep s-arunce în jandarmi cu pietre, sticle si pavele. Jandarmii ripostează cu gaze lacrimogene. Mulţi dintre bravii protestatari erau, dupa cum declarase purtatorul de cuvânt al Jandarmeriei, membri cunoscuţi ai galeriilor de fotbal, unii cu antecedente penale. În acelaşi timp, comentatori-puhoi, apăruţi ca din senin, îl glorificau- martirizau non-stop pe medicul Raed Arafat.

Manifestările pro-Arafat s-au ţinut lanţ în Bucureşti şi ale oraşe din ţară deşi medicul palestinian nu era câtuşi de puţin ameninţat de ceva. Ţinte erau Boc&Băsescu. Cu reforma lor. Spre satisfacţia protestatarilor, reforma sănătăţii a fost învinsă şi a murit în câteva ore ca un pilot încarcerat într-un avion căzut în munţi. Asemenea lui Iliescu în iunie 1990, dl. Ponta mulţumise şi el în ianuarie 2012, “societăţii civile” (cu revoluţionarii  de serviciu incluşi) pentru „implicare şi victorie”. Iar dl. Hrebenciuc povestise ceva mai târziu că încercaseră şi ei o revoluţie, după modelul „primăverii arabe„. Lucraseră cam „cârlăneşte”, totuşi, fiindcă n-au putut „să-şi ia ţara înapoi” atunci, ci abia când făcătura a reuşit în parlament cu ajutorul frunză-verdelui lui blaga. Propulsat pe soclul de „erou al neamului”, dl. Raed Arafat, în schimb, a devenit imaginea glorioasă a sănătăţii din România guvernului Ponta, salvată în regim de urgenţă de pericolul reformării.

Luni, 20 Ianuarie 2014. Un avion aflat într-o misiune medicală umanitară se prăbuşeşte în munţii Apuseni. Comportamentul de personaje de mucava din recuzita de partid a autorităţilor frizează absurdul. Eroul din imaginarul revoluţionar colectiv din 2012 e dus pe afară cu treburi, maşinile SMURD ale serviciului de urgenţă n-au voie în pârloaga de la locul accidentului ca să nu se zgârie, avionul, de un milion de euro, roşu ca echipamentul unui erou- android de calculator, stă sub pază într-un hangar din Bacău. Nimeni nu ştie, nimeni nu sare în ajutor, nimeni nu comunică. În afară de „jos-băsescu”, şpăgi şi salarii exorbitante, nimic nu e important pentru guvern şi serviciile aferente.

Un accident tragic ne oferă radiografia unei stări de fapt a societăţii noastre. Ne arată nevolnicia actuală a statului nereformat, gonflat politic, pus în paranteze de corupţie şi incompetenţă. Ne arată însă şi modele minunate de oameni obişnuiţi în contrast izbitor -şi semnificativ se poate spune, faţă de mulţimea nonvalorilor de la cârma statului.

22 ianuarie 2014 at 16:02 noradamian 21 comentarii