Posts tagged ‘obedienţă’
Colivie cu buldog
*
Nu ştiu cât popor a evoluat, a devenit imun la bombardamentul otrăvit al oştilor anti-justiţie care ne ţin în carantină la uşa civilizaţiei occidentale (bună rea, cum e) dar nu pot să nu observ că cel puţin într-un stand zis „pro- dreapta” câteva voci îndeamnă bietele zburătoare să uite că au aripi. Vor să le convingă că afară din colivie e haos, adică tot între zăbrele e mai bine. Ori, dimpotrivă, dat fiind că situaţia e atât de groasă, e cazul să ne vedem de drum, care-ncotro şi-n toate direcţiile că aici s-a terminat! Plus mizeria, lansată tot din canal, că Monica Macovei, în ciuda înaltului ei statut în vest, ar fi, ţineţi-vă bine, nici mai mult nici mai puţin, pionul unui plan malefic pus la cale în est , de care ea nu e conştientă. Noroc cu ei şi conştiinţa lor! …Care ei? Ce vor? Curat libertate tâmpă de expresie! (Chiuariu, ia notiţe!) În timp ce Monica Macovei cu nedezminţita ei îndrăzneală îi înfruntă deschis pe protectorii corupţiei, nişte nimici sar ca arşi să anihileze suflul înviorător, nu cumva să producă efecte! Decodificat- înapoi, proştilor, în colivie, că doar aveţi buldog de pază…
Crin protestatar full screen
Ianuarie revoluţionar anti-Băsescu intră-n ultima fază: greva opoziţiei. Nicicând vreo opoziţie revoluţionară de pe pământ sau din cosmos n-a fost mai „originală” şi mai inventivă decât cea la care asistăm. Cu experienţa formată-n ani de „rezistenţă şi respect” şi cu cea a recentelor aplicaţii pe bobor s-a adunat, în fine, de un manual de luptă profesional. Trăim în era revoluţiilor şi sărmanii oameni au nevoie de-ndrumare profesionistă. Şi ce experți ar putea fi mai calificați să le ofere suport decât prădătorii care le-au mâncat mălaiul? Dar iată, au apărut şi alţi pofticioşi! Nu-i de mirare, aşa-i la revoluţie. Bun moment de aruncat ceva huilă pe foc, că doar s-a lăsat frigul.
Motivaţia deciziei istorice a opoziţiei de a intra în grevă parlamentară nu trebuie demonstrată, e axiomatică. Ca autor moral, protestatarul Crin e dovada vie a reuşitei pe orice cale ocolitoare a muncii. Opunându-se dictaturii ceauşiste prin absenteism de la cursuri în fostul regim, repetentul a ajuns om politic de frunte în actualul regim. Păcălind voinţa reală a alegătorilor, prin pseudonominalul servit anume de proful pârvulescu, penelist şi el, a mai urcat câteva trepte, ca-n somn, prea obosit ca să se spele măcar pe dinţi. Vituperând puterea prin televizii în loc să-şi onoreze rolul de parlamentar, s-a trezit candidat la cea mai înaltă funcţie-n stat. A adormit la loc, garanţie sigură că astfel va urca în topuri. Păi cum să nu-l năucească atâta succes? Cum să nu-l urmeze colegii, care de prin Caraibe ori de prin Austria, de la schi, ori din locuri paradisiace potrivite escapadelor amoroase sau din aventuri mirobolante de prin ţări exotice? Cum să nu fie seduşi ei, toţi, de modelul crin, de strategia atât de odihnitoare a ultimei sale soluţii?
Un comentariu, pe Facebook, etichetează susţinerea preşedintelui aflat în bătaia focului revoluţionarilor, ca fiind „cult al personalităţii„. Cum obedienţa înseamnă supunere de frica unei puteri generate de un aparat mediatico-securistic, socotesc c-ar trebui căutată în altă parte, în zona”mulţimii vide” gen crin, înnebunite după putere. Acolo unde, ca să parvii nu trebuie să faci mare lucru, e suficient să strigi împotriva cui trebuie la momentul care trebuie. Ceva deloc greu de decriptat. Măcar pentru a împiedica recursul la recomunizare „obedienţa” reclamată pe FB, înseamnă exact antidotul la germenii cumplitei boli, de fapt, o reechilibrare, singura atitudine responsabilă acum faţă de societatea-n derivă. Mai ales că dezechilibrul se reflectă deja în concesii nefericite ale guvernului care adâncesc diferenţele de vederi faţă de cele ale preşedintelui.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii