Aventuri în grădina de hârtie

Amintiri despre viitor

Despre presa tipărită se vorbeşte deja la trecut. În curând un accesoriu „vintage” spune CTP nedând nici un credit rolului eticii în migraţia consumatorilor de presă spre virtual, urmaţi, obligatoriu, de producători. Fenomenul are loc de ceva timp, nu-i nici o surpriză, nici măcar pentru cei din branşă care nu ştiu să deschidă un calculator, cum se lăuda mai deunăzi domnul Vântu, patronul mult mediatizat al unui imperiu  lăbărţat băgat în renovare.  Corecte observaţiile CTP,  asta e soarta presei, numai că are şi etica un rol în  acest proces, cel puţin de  catalizator calitativ al fenomenului. Nu întâmplător primul cotidian devenit hârtie de şters geamuri e „cotidianul”! Cât despre rezistenţa previzibilă a tabloidelor asta intră în altă categorie etică. Una privind defecţiuni cronice benigne legate de incultură şi educaţie precară. Se observă şi celălalt motiv desprins din lecţia prezentelor alegeri privind ofensiva presei în mediul virtual, ceva despre care, probabil, se va mai vorbi. Diaspora, da, a avut un rol hotărâtor (vai, ce supărător pentru artizanii infernalelor manipulări de presă!) mai ales datorită internetului. E de aşteptat, prin urmare, ca viitoarele trusturi de presă electronică să funcţioneze după rostul şi metodele celei scrise, incluzând, după interese, exersata folosire de semne alterate. După chipul, asemănarea şi interesele patronilor, slujitorii vor intra supuşi, nerăbdători, în rolurile redistribuite, într-un mediu mai nesigur, însă, mai liber şi mai pretenţios.  De pildă, orientarea rapidă a unor  scribi, voci publice  care par a fi  simţit că-i rost de promisiuni foşnitoare în vorbele mogulului dat în consemn la graniţă aduce aminte de stilul „crin”, un prototip de neîntrecut al versatilităţii lipsite de scrupule. Mă-ndoiesc, însă, că posturile de mare forţă mediatică preconizate a domina spaţiul virtual ale unor trusturi manipulatoare vor mai avea vreodată capacitatea de spălare pe creier a celor de până acum. Destui români din afară ar fi putut cădea pradă  vorbelor grele sau viclene, suficient de prezente şi până acum în blogosferă, dacă, din fericire, n-ar fi avut termeni convingători de comparaţie:  ce văd, aud şi învaţă în mediul nou în care trăiesc acum şi ce ştiu că se petrece acasă, în ţară. Au ales, deci, în deplină cunoştinţă de cauză. Cum vor face, treptat, toţi concetăţenii noştri indiferent unde traiesc.

10 decembrie 2009 at 16:49 noradamian 98 comentarii