Posts tagged ‘ora de ştiri’
Martie în Israel (4)
Vreme şi mai rea
… Ieşisem din Sibiu, ne apropiam de Răşinari. Un drum luminos printre dealurile cu căsuţe ascunse prin livezi şi vii care alergau parcă spre munţii albăstrii din zare. Instantaneu, peisajul se transformă într-unul înzăpezit…
…Unde sunt? Mă trezesc, direct din vis, cam buimacă. Sar din pat. Deschid ferestrele larg. Dealurile Galileii se decupează limpede în lumina cam mohorâtă a zorilor. Ce furtună! Fulgere şi tunete până spre dimineaţă, îmi spune Miriam care-şi bea, ca de obicei, cafeaua dis-de dimineaţă în bucătărie, ascultând ştirile.
– Probabil ai adormit cu gândul acasă la ai tăi, e de părere Miriam. Îmi pune cafea caldă-n ceaşcă. Yael o să fie tare încântată că ai dormit bine, adaugă.
– E tare drăguţă, îi spun. Miriam nu pare s-o aprecieze la fel. Aseară Yael îmi pusese la dispoziţie camera ei. Ea urma să doarmă pe canapeaua din salon. Oricum poimâine se-ntoarce în tabără. Îşi scosese din sertare şi din dulap câteva obiecte personale şi haine şi le aruncase într-o sacoşă. ”Poţi să-ţi pui lucrurile aici” mă invitase apoi, în vreme ce punea o casetă cu muzică. Îmi place? Da, îi spun, îmi place. Cine cântă? Cu aceeaşi gravitate, serioasă, Yael îmi povesteşte ceva despre cântăreaţa respectivă. Aha. Tare plăcută strădania ei de a mă face să mă simt în largul meu. Ca şi disponibilitatea ei şi siguranţa de sine cu care îmi explică tot ce crede ea că m-ar interesa. O vioiciune tonică contrară stării de nelinişte a lui Miriam. Şi o gestică expresivă, o graţie naturală de care nu părea că-şi dă seama. Deschisese un sertar cu cărţi de călătorie, ghiduri şi casete. Mica ei comoară. Mi le prezentă amănunţit pe fiecare. Apoi alt sertar: agrafe de păr, brăţări, clipsuri. “Uite, foloseşte de aici ce vrei”.
– Da, oftează Miriam. Aşa era şi la şcoală şi acum. Se simte foarte bine cu prietenii. Mai bine decât cu familia. Şi în armată se bagă-n toate. Îi place să meargă-n misiuni, să conducă grupuri. Acuma a terminat un curs de cartografie şi e mare specialistă, mai spune nu prea încântată Miriam. Pune pe masă pâine, pastă de năut, humus, lămâie, ulei de măsline şi pătrunjel. Pe urmă desface şi o cutie cu thina. Ne apucăm să pregătim sandvişurile pentru mai târziu. O să mergem pe undeva, chiar dacă e vreme închisă. Sporovăim. Vremea se va înrăutăţi în continuare, ne anunţă radioul în încheierea orei de ştiri în limba română. Din cauza ploii de azi noapte şoseaua de la Marea Moartă e sub apă şi circulaţia oprită. Miriam nu-şi aminteşte să fi avut o asemenea lună martie vreodată. Ghinion. Sandvişurile sunt gata. O să mai luăm cu noi şi fructe. Din fereastra bucătăriei se vede versantul dinspre nord al muntelui Carmel cu panorama îndepărtată a unui părţi din Haifa dominată de un turn uriaş. Universitatea Haifa. O construcţie tâmpită, decretează Miriam. Tot timpul studenţii trebuie să se fâţâie cu liftul în sus şi în jos.
– Auzi ce zic ăştia, interceptează ea încă o ştire radio în ivrit: “Pe muntele Har Homa din Ierusalim utilaje de construit, armată, maşini, ciocniri cu arabii”.
La masă îşi face loc Leon.
– Să vezi ce va urma de aici! Miriam de acum intră-n agitaţie. Destins, cu un zâmbet uşor ironic îşi toarnă o ceaşcă de cafea.
– Ăsta-i Leon, se plânge Miriam.Vrea să crezi că e grozav şi că nu-i pasă. În realitate se consumă la fel ca mine.
Leon n-o contrazice.
din volumul “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii