Posts tagged ‘Patriciu’
Linia
Oamenii obosesc și uită. După 26 de ani de așteptări zadarnice, decembrie, luna sărbătorilor, aniversărilor de paradă și comemorărilor ipocrit-festiviste devine de la an la an și un prag temporal al resemnării și al îngropărilor de memorie. Poate nu mulți au priceput în anii ’90, la momentul zero al noii republici, că suntem tot în cea veche întoarsă pe dos și vopsită multicolor. Confundând comunismul, ca boală ideologic-socială, cu milioanele de cotizanți din care mulți nu erau nici purtători de „viruși”, am căzut în plasa vicleanului Iliescu ratând șansele timpurii de a da alt curs noului stat. Dând bruma de solidaritate pe răfuielile interpersonale, ne-am pomenit pe linia strategică a emanaților care astfel și-au împărțit liniștiți scena politică („dreapta, ia-o tu, stânga, lasă-mi-o mie”) Societatea s-a fărâmat în găști antagoniste care o țin în războieli perdante și acum, efecte asemănătoare cu încăierările milițiilor rivale din Orientul Mijlociu sau cu ale triburilor africane, decise să se extermine reciproc, după asasinarea unor dictatori. aici, măcar, nu fizic.
De altfel, cei mai zeloși propagandiști ai capitalismului timpuriu s-au reîntors în barca structurilor după ce au înțeles că puterea e tot în mâinile lor. Vârfurile de lance s-au dovedit a fi liberalii radicali, divizia de anti-comuniști feroce din anii ’90, cei care au avut de interpretat un rol decisiv în comedia asta. și le-a ținut! După victoriile timpurii prin care au pus astfel, bazele „anti-comuniste” ale capitalismului de pradă, modelul original inițiat de „robesperrienii” Radu Câmpeanu, Patriciu, Tăriceanu s-a adaptat și perfecționat non-stop asigurând, pe de o parte, accesul celor din clan la prădat statul, iar pe de alta, fidelizarea prin mită și promisiuni a populației sărace, lesne de adus în plasa roșie…
Corneliu Coposu a fost singurul om politic vizionar care a încercat să dea o turnură autentic democratică dezorientatei societăți de atunci. Uimitor! un martir al închisorilor comuniste care a îndrăznit să promoveze politic foști membri PCR înțelegând că decomunizarea societății nu putea avea loc marginalizând milioane de simpli cotizanți.
Linia însă, era deja trasată. Securiștii- nomenklaturiști pe o extremă și radicalii- justițiari pe cealaltă erau la posturi. Prinși în răfuielile lor meschine n-au văzut țara. Și n-o văd nici acum. Ce șanse de a schimba o societate poate avea un vizionar într-o lume de vanitoși orbiți de dușmănii ideologice? Vanitatea nu e compatibilă cu viziunea. Face, în schimb, casă bună cu duplicitatea, minciuna și parvenitismul politic.
Coposu a trecut la cele veşnice înainte să vadă prăpastia dintre consideraţiile lui asupra celor care se bucuraseră de încrederea și respectul său şi dureroasele efecte generate de nevrednicia acestora. A plecat înainte să vadă nimicnicia lui Milică, preşedintele fără umbră, cel care, excedat de propria lui importanţă, şi-a încheiat misiunea predând ţara (cu acel rușinos „m-au învins” imposibil de uitat) lui Ilici&Vadim. A plecat înainte să-și vadă partidul intrat în hora prăduitorilor prin domnii Remeş, Mureşan, Ciuhandu șamd. Și nu-i trecea prin cap că de numele lui vor profita veleitari mărunți ca să parvină politic. N-a apucat s-o vadă pe Lucia Longin, realizatoarea (şi maculatoarea) „memorialului durerii” trecându-l între martirii neamului pe bombonel sinucisul. Şi n-a apucat să-l vadă pe „alteța sa”, ginerele securist al majestăţii sale, preluând casa regală.
De regulă, nicio piesă din mecanism nu se pierde. La nevoie, e scoasă din uz, până i se găsește alt rol. Iar mecanismul trebuie permanent „uns” și rețelele refăcute. Ei știu asta. Chiar și cei din închisoare.
Nunţi noi cu mirese vechi
În laboratoarele de creaţie politică se pregăteşte colecţia primăvara-2012. Unii spun că se poartă albul de culoarea zăpezii. Că, rămas acelaşi pasionat de fashion, însuşi bossul patriciu, s-ar fi dezbărat de casete, proiecte de gang, vechi manechine şi accesorii florale, pentru ca, liber fiind, să pregătească ceva nou-nouţ. Adică să dea la curăţat voalul îmbâcsit de pete unsuroase de petrol şi murdărie de motan, pentru o mireasă renovată într-o poveste proaspătă cu pitici de conservă. Ăştia, cel puţin, n-ar trece peste înălţimea autorităţii miliardelor sale. Partidele de sticlă, usele and oteve, despre care s-a spus c-ar fi periculoase, mai curând sunt pericoloso sporgersi încă înainte de a fi aruncate pe piaţă. Se mai întrezăreşte şi altceva?… Da, parc-ar fi ceva de recondiţionat, se mai spune, din partidul cu buldog şi căţei supuşi. Din partidul care promisese că el e cel ce va răpune corupţia. Se vede însă, că s-au înţeles atât de bine, încât dumneaei, Corupţia, e cea pe cale să-l răpună. Dacă se vor lăsa folosiţi, cei care au intrat acolo dându-i credit, atunci, ori sunt ca ei, ori au vocaţie de martiri. …La ce s-ar mai putea aştepta? Cu voaluri recuperate, de second hand, toate colecţiile astea sunt croite pe măsura unora ce caută prin gunoaie. O imagine cotidiană emblematică, de altfel, pentru societatea pe care au reformat-o, murdărind-o. Le-ar fi numai potrivită ca siglă comună.
Some like it shit
Felics (surâzător): …Am sunat şi la Patriciu. E atât de fericit că-i vine să plângă. Ar vrea o ceremonie simplă, fără fast…
Porumbacu (tulburat): Oh, nu nu, Motănel, eu nu sunt la nivelul tău. Nu ne putem căsători întru totul…
Felics (calin): De ce nu?
Porumbacu (cu o voce piţigăiată): Ei bine, în primul rând, nu sunt natural, sunt vopsit!
Felics (uşor răguşit): Nu contează.
Porumbacu (isterizat): Beau! Beau tot timpul…
Felics (cu blândeţe): Nu-mi pasă.
Porumbacu (şoptit): Şi, nu ştiu dacă ţi-a spus cineva, am un trecut teribil: ani de-a rândul m-am dat drept liberal.
Felics:Te iert.
Porumbacu (tragic): Nu-ţi dai seama că nu putem avea urmaşi politici?
Felics (imperturbabil): Putem adopta câţiva.
Porumbacu:Tot nu-nţelegi, Motănel… [Îl trage disperat de pantaloni) sunt…penelist!
Felics (mârâie): Well, my darling, nimeni nu-i perfect.
Stop cadru politic
În rolul principal, azi, Dinu Patriciu. Vorbind, DP spune mai mult decât orice jurnalist ori analist. E o imagine grăitoare a nefericirii României. Expresia feţei sale care se doreşte totodată, detaşată şi preocupată de necazul ţării, vocea gâfâită, insistenţa cu care repetă câteva idei, unele corecte luate ca atare (cine ştie mai bine cum stă treaba cu banii negri, cu corupţia, decât un beneficiar de top al ei?) par a te duce cu gândul că omul ăsta trăieşte odată cu ţara căreia i-a supt resursele din greu, un proces, o dramă de conştiinţă. „Romania se afla in situatia Greciei, deoarece cauzele crizei sunt aceleasi: aparatul birocratic supradimensionat, corupţie, risipa banilor din impozite si taxe”, a declarat sambata Dinu Patriciu, la Realitatea TV. … şi Duminecă la Protv; acelaşi lucru şi pe Hotnews; şi prin ziare. De la anunţul lui Băsescu privind reducerea fondului financiar de la buget destinat salariilor şi pensiilor, miliardarul parcă a prins roate: circulă prin media şi îşi prezintă neobosit ideile „salvatoare”. SOS de la conu costache! Oare pentru România? Ori pentru el, celebrul miliardar făcut din poala statului? Teoria sa se rezumă de fapt, la două soluţii: calea falimentului care ar duce la scutirea de plată a datoriilor (sună cunoscut, nu?) şi calea amnistierii marilor tunuri cu care s-au umplut seifurile băncilor din Elveţia dar şi din cunoscute paradisuri fiscale, în schimbul impozitării. Aşa cum motanul felix găsit cu urme securistice pe musteţi căuta, cu ceva vreme -n urmă, cu cinism, să-şi împrăştie jegul asupra tuturor românilor („toţi românii au colaborat cu securitatea”, v-amintiţi), domnul patriciu se apără cam la fel spunând că „trei milioane de romani au dosare penale”. Aşa că statul n-ar avea ce să facă mai mult decât să ierte tot al cincilea român acuzat de hoţie că doar „toţi sunt la fel”. Formula e chiar mai veche, producătorul originar fiind cine altul decât ilici care, încă din ’90, se tupila împreună cu structurile mafiot-comuniste în spatele celor cinci milioane de purtători de carnete roşii. Bolşe, „onorabili” vicioşi!
In 2001 Complexul Petrochimic Midia-Navodari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vandut lui Dinu Patriciu, dupa ce tot el incercase preluarea companiei cativa ani mai devreme. Un cadou inestimabil făcut liberalului de guvernul pesedist al lui Adrian Năstase. Prin HG 118/2003 datoriile de 600 de milioane de dolari erau reesalonate pe o perioada de 7 ani! Astfel, sărăcind cu câteva sute de milioane de dolari bugetul României, Dinu Patriciu ajunge rapid multimiliardar reuşind, prin dedicaţiile amicului Tăriceanu, să le vândă cazacilor tezaurul Rompetrol cu datoriile neplătite, nici la această oră, statului român.
…Dar mai e cineva care n-a aflat toate astea şi atâtea altele, ori a uitat?
„Peste acest trecut trebuie sa punem nisip, sa uitam. Vreau sa propun o amnistie fiscala cu plata catre stat a unui impozit fix – 3,5 sau 7% din avere” a precizat cel mai bogat om de afaceri din Romania. (DP, HotNews.ro Sâmbătă, 8 mai 2010)
„Coane Costache aici la tine acasă unde ai ajuns miliardarul miliardarilor până acum ai scos-o la capăt. Dar criza financiară mondială nu vine numai şi numai cu rele. Se aude că organisme internaţionale au pornit la depistarea banilor unsuroşi în vederea repatrierii. După agitaţia matale şi a altora se pare că nu-s numai zvonuri”
Are şi oportunismul mândria lui
În lumea noastră relativă, oportunităţile, adică acele colace care apar când şi când, pe nisipurile mişcătoare ale vremii, pot ajuta, dar la fel de bine pot trimite definitiv la fund pe orice pescuitor de ocazii. Probabil e un raport aici, între „noroc” şi natura „norocosului”. Între adevărul şi percepţia noţiunii de „fraier” şi cea de „deştept”, asta evident, pe o plajă largă şi pe o scară de apreciere care nu pentru toţi şi nu peste tot e la fel. Îmi vin în minte vorbele unui şef de oenge dedicat ajutorării unor categorii de defavorizaţi: „dacă câştig la loto îi las dracului şi-mi văd de ale mele”. Pe tărâmul politicii, cum „deşteptăciunea” de acest fel devine pe zi ce trece idealul ţărişoarei, destui conaţionali „lasă dracului” orice scrupul şi trec la aplaudat şi la pescuit oportunităţi soioase, dintr-acelea înşirate pe coada javrelor din presă şi din tomberoanele „bunului simţ” sau ale lui „câştigăm împreună”. Aşa că, frecvent oportunismul slinos care mimează „schimbarea” de fond, din convingere, din redimensionare lăuntrică a valorilor fundamentale, adică duşmanul de moarte al adevăratei înoiri, a aceleia care-i arată goliciunea, atrage minţi „curate”! Altfel spus, ca şi colesterolul, oportunismul are două forme: una care ajută, alta care distruge. Trebuie să recunosc că am scris rândurile de mai sus ca reflecţie la schimbarea „miraculoasă” de discurs a prezidenţiabilului crin! Un exemplu perfect de versatilitate menită să depună instant, pe venele percepţiei electorale, un strat gros de motorină. Atenţie, ne spun televiziile, crin schimbă placa! Adevărat: pe platouri, fără pauză de motor, se trage o dublă: crin se distanţează de recent-pupat poalele învăţătorului iliescu! Şi încă una dură: crin se delimitează de prea-guralivul său şef de campanie! Urmează alta şi mai tare: crin îl trage de nas pe geoană (aflaţi amândoi, încă, în braţele meisterului iohannis!) Şi una care bubuie: crin sare la gâtul mogulilor!” Grozav! „Cu permisiunea d-tră, domnule crin, o vreme ar fi în avantajul vostru, să nu vă mai foflinţaţi nici cu dl. patriciu. Sau, v-a spus deja, el, asta?”
up-date
Un Băsescu care ar fi reacţionat pe măsura acelor provocări prosteşti de care părea foarte mândru acest obrăznicuţ dornic sa crească-n ochii clasei, m-ar fi dezamăgit. Aşa că e bine că a rezistat (chiar dac-a avut un moment de slăbiciune) şi n-a tras cu „tunul după ţânţar” (un ţânţar care se voia armăsar)
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii