Posts tagged ‘Pilat’
Vinerea Mare a crucificării
Prin urmare, două tribunale, modele ale tuturor sistemelor juridice ale lumii, cel al castei sacre preoţeşti a Templului care a constatat „hula” faţă de Dumnezeu şi cel roman care a conchis că atitudinea lui Isus e şi un atentat la autoritatea Cezarului, l-au sortit morţii. Totuşi, constatarea nevinovăţiei sale însoţeşte procesul în toate etapele sale. O declară de patru ori Pilat, o afirmă şi Irod, apare ca dezvăluire, în scrisoarea soţiei lui Pilat (Matei, 27, 19) o va mărturisi disperat, mai târziu, şi Iuda vânzătorul, o spune şi tâlharul de pe cruce, şi sutaşul roman. În plus, mulţimea decepţionată de refuzul lui Hristos de a intra în lupta contra ocupantului roman, îl vrea crucificat în locul zelotului Baraba. Celor care urcă pe Via Dolorosa, azi traseu de pelerinaj religios-turistic, le e greu să intre-n atmosfera locului şi timpului din acea zi de Vineri a întunerecului căzut peste lume- şi la propriu, după cum e consemnat în Evanghelii şi în documentele unor istorici ai vremii. Mai întâi fiindcă intrarea pe traseul propriu-zis, cu celebrele „staţii”, se face printr-un bazar animat, colorat, plin de mărfuri orientale, apoi fiindcă instituţiile religioase au reproiectat spaţiul după percepţia lor proprie.
Cu ochii minţii însă, cei care cunosc Evangheliile, îl văd pe Isus purtând în spate, aproape muribund, târându-se istovit sub povara crucii, tratat cu insulte pline de ură de unii, urmărit cu curiozitate de alţii, dar şi cu milă şi durere de cei câţiva apropiaţi, mai cu seamă femei. Prea puţini. Flagelat de legionarii lui Pilat la fortăreaţa Antonia, condamnatul are spatele tot o rană. Supliciului flagelării, executat cu flagra, nişte lănţişoare de fier cu arşice şi terminaţii din plumb, mulţi nu-i rezistau. Iisus se prăbuşeşte pe parcurs. Centurionul roman îl pune pe Simon din Cirene să-i ducă crucea: un gest umilitor pe care iudeul e silit să-l facă, până-n locul supliciului final, vârful dealului Golgota 
(căpăţână, în ebraică, calvarium, în latină) ( Matei, 27, 32). E amiaza zilei… Soldaţii îl dezbracă (o ultimă umilire) pe Hristos şi-l răstignesc: îi fixează membrele pe cruce bătându-le-n piroane de fier ţintuindu-l între cei doi tâlhari. Moartea prin crucificare era atroce, cea mai crudă dintre pedepse, spune Cicero. Un supliciu inventat de perşi, după unii istorici, preluat de imperiu pentru uciderea revoltaţilor care şi-au ratat încercarea, cu condiţia să nu fie cetăţeni romani: pentru ei era prea infamant. Pe stâlpul pe care urma să fie prins Iisus, Pilat pusese să se monteze o plăcuţă cu înscrisuri în evreieşte, latineşte şi în greceşte: „Iesu Nazaretius Rex Iudeorum. INRI”. De la ora 12 la ora 15, (3 pm) întreg ţinutul este cuprins de beznă (Luca, 23, 24). Isus refuză oţetul oferit-drog de un soldat. Cu o undă de lumină peste ochii împăienjeniţi de moarte la auzul cuvintelor de credinţă al tâlharului crucificat la dreapta sa, îi spune că se vor întâlni în rai. „Eli, Eli Lama Sabactani”, mai spune-n aramaică, „Dumnezeul meu de ce m-ai părăsit” şi îşi dă duhul. Cercetătorii le-au identificat, apar în primul verset al psalmului 22 (21): o dovadă că totul se petrece conform prezicerilor Vechiului Testament. Trecuseră şase ceasuri de la momentul răstignirii. Jos, la Templu, în cetate, începeau ceremoniile de sacrificare a mieilor pentru ospăţul pascal.
Surse: Evangheliile, „Isus” de Jacques Duquesne
Joia Mare
După zilele febrile şi pline de entuziasm în care mulţimile îl căutau şi-l slăveau, urmează declinul. Mai marii vremii şi locului hotărăsc exterminarea sa. O parte din ucenici îl părăsesc. Ceilalţi se simt nesiguri şi înspăimântaţi. După Cina cea de Taină, Isus se retrage în Grădina Ghetsemani pe Muntele Măslinilor împreună cu ucenicii cărora le ceruse să-i stea alături în ceasul încercării. Rămăseseră doar unsprezece. Rugându-se, Tatălui, în vreme ce ucenicii adormiseră, „sudoarea i se făcuse ca nişte picături mari de sânge” ( Luca, 22, 24) Medicul Luca, Evanghelistul, va explica mai târziu, că, din cauza tensiunii sufleteşti capilarele se sparg şi sângele se prelinge prin pori (fenomenul „Hematydrosa”). Se apropia miezul nopţii când îşi făcu apariţia şi al doisprezecelea ucenic, Iuda, împreună cu aprozii Templului, urmaţi de o gloată de oameni fără căpătâi. Iisus se lasă înconjurat, sărutat de Iuda, prins şi dus de oamenii Marelui Preot. Ucenicii se fac nevăzuţi. Procesiunea nocturnă intră-n Ierusalim pe Poarta Oilor numită astfel fiindcă pe aici erau aduse oile şi mieii de Paşti pentru a fi sacrificaţi de preoţi, dacă examinarea îi valida ca neavând nici un cusur. Urmează să fie judecat de Pilat şi Irod, în baza sistemului roman de drept civil şi penal, pentru implicaţiile politice ale acţiunilor sale. Înainte de al al treilea cântat al cocoşilor, se leapădă şi Petru de El. În următoarele opt ore, Hristos e târât în şapte sesiuni de judecată. Interogat de patru ori în cursul nopţii de Sinedriul iudeilor convocat în toiul nopţii (în mod ilegal, după Levitic ( 21, 10)) de marele preot Ana şi apoi de Caiafa, ginerele lui Ana( „te jur să ne spui dacă tu eşti Hristosul„) Isus alege să răspundă „ Da, sunt” ceea ce-i aduce acuzaţia de hulă şi sentinţa, imediat după răsăritul soarelui, legală, la ora 5, 30, de condamnare la moarte. Peste o jumătate de oră, trezit din somn de Sanhedrin, Pilat îl interoghează la rândul lui şi-l găseşte, politic, nevinovat. Cum furia de afară era mare, îl pasează judecăţii lui Irod. La ora 7, e chestionat de Irod ( care nu de mult îl ucisese pe Ioan Botezătorul). Isus nu-i răspunde la întrebări, aşa că Irod îl dă pe mâna soldaţilor care-şi bat joc de el (îi pun o mantie roşie pe umeri şi o cununa de spini pe cap). Îl biciuiesc. Este Vineri, ora 9 dimineaţa…
Surse: Evangheliile, „Isus” de Jacques Duquesne
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii