Posts tagged ‘plagiat’
Suferinţele tânărului Crin
Dramă politică- interzisă celor emotivi
Ce ironie: tocmai de când, de bine de rău, e mai treaz şi frecventează mai des locul de muncă, Crin îşi vede visul prezidenţial îndepărtându-se. Visul lui obişnuit de zi şi de noapte în care stă pe tron la Cotroceni înconjurat de vicepreşedinţi se isprăveşte adesea într-un coşmar: palatul dispare şi el se vede în pijama, în stradă, fugărit de Ponta. Se opreşte, vrea să-l strângă de gât, dar nu simte nimic în cleştele palmelor. De la distanţă, Ponta îl asigură voios că useleul e la fel de trainic iar la Cotroceni scrie deja pe frontispiciu: Crin întâiul. Prost dispus, strigă după curteni, însă în locul lor apare Tăriceanu pe motocicletă, ferchezuit, la patru ace, cu un cârd de femei chicotind fericite, în ataş. Dă o tură prin dormitorul prezidenţial şi, rânjind, îl anunţă că Becali face crize la zdup, că Fenechiu îl înjură, iar Sorin Roşca Stănescu îl umple de zoaie de când e independent. Şi că sasul Iohannis stă mai bine în sondaje decât el. Îl trec transpiraţiile! Ciudat, se gândeşte Crin, parcă simt nevoia de hăhăitul lui Băsescu. Asta-i culmea! Cu imaginea lui în cap, trebuie să recunoască, se simte un pic mai bine. Picotind, ceva mai târziu, la senat, se vede dus pe braţe de un grup de incompatibili indignaţi care strigă “Crin, nu te lăsăm, tot pe tine te votăm“. Şi, imediat, o vede pe Raluca Turcan, zâmbitoare, înapoindu-i toporul lui Blaga. Renunţase-n ultima clipă să-şi taie mâna şi, cu buletinul de vot ştampilat, pregătit de introdus în urmă, declara presei: „am votat pentru un viitor mai curat al copiilor noştri„. Izbucneşte-n hohote de râs şi se trezeşte în aplauzele furtunoase ale parlamentului. Draci! I se face brusc greaţă, mai bine nu se trezea! Cel puţin, nu l-ar fi auzit pe Gigel Ştirbu, alt penelist tâmpit de-al lui, care tocmai propunea modificarea legii privind drepturile de autor pentru a legitima plagiatul.
Nevoia de rău
Nevoia de informaţie devine, pentru tot mai mulţi semeni, nevoia de rău. Fabricilor media le merge cu atât mai bine cu cât amplifică această nevoie. Cu cât reuşesc să genereze o foame mai mare de rău, cu atât devin mai bogate şi mai puternice. Dintr-o necesitate normală, informaţia devine una anormală alterând conştiinţe şi societate. În acelaşi timp, utilizarea selectivă a unor informaţii prelucrate anume pentru a genera dependenţa de rău devine normală. Oameni, ai zice normali, susţin presupuse minciuni de care par ferm convinşi. Se manifestă ca şi cum s-ar fi mutat mental într-o realitate paralelă. Şi, ce-i mai rău, se străduiesc să-i lămurească şi pe cei din jur. Nimic nu e mai contagios şi mai dăunător pentru o societate decât paranoia politică indusă. Obişnuita vânare de neajunsuri, urmată de hiperbolizarea şi contrafacerea lor pentru a servi unor scopuri mizerabile a devenit probă eliminatorie. Epoca în care menţionam „o parte a presei” se apropie de sfârşit. Ca şi creditul pentru oengismul neopârvulescian. Apartenenenţa la o organizaţie politică ori civică nu mai contează. Responsabilitatea devine exclusiv personală, indiferent de firmă. Nemulţumirile şi greşelile, răul primar, adică materia primă se găseşte din belşug. Tehnologii răului nu şomează. Paradoxal, cu cât produsele de top ale procesatorilor de rău se vând mai bine, cu cât câştigul lor pare mai mare, cu atât li se-ntoarce mai păgubitor, după o vreme. Banal, mecanismul folosit de tehnologii răului constă în a absolutiza ceva (justiţia, de pildă) la pachet cu cineva (Daniel Morar în cazul de faţă) ca repere intangibile, în contrast cu justiţia-slugă intrată în epoca coabitării la pachet cu noul şef Tiberiu Niţu ca efect al unei alegeri malefice. Ironic, însă, bomba justiţiară a NUP-ului pentru plagiatul premierului imediat după noile numiri la DNA s-a fâsâit. N-a aruncat în aer coabitarea, deşi nimeni n-aşteaptă vitejii din partea d-lui Niţu.
„Prima rezolutie de neincepere a urmaririi penale (NUP) pentru Ponta s-a dat pe 11 februarie 2013. Era dosarul cu plecatul la Bruxelles, in iulie 2012, cand s-a dus premierul in locul presedintelui. Nu stiu de ce verdictul a fost tinut la secret si dat publicitatii abia pe 21 mai 2013. In dosarul cu plagiatul, datand din august 2012, procurorul lui Morar a cerut expertiza ORDA, singura institutie recunoscuta de lege, si a adunat probe. Expertiza ORDA a ajuns la Parchet in 15 mai, iar in 16 mai procurorul (devenit intre timp al lui T. Nitu) n-a avut incotro si a dat NUP. Credeti ca aceste informatii n-au relevanta? Sa nu se inteleaga ca Morar l-a favorizat pe Ponta ci sa se retina ca probele nu le-a permis procurorilor sa dea alt verdict”. (aici)
Avocatul Florin Plopeanu, specialist in domeniu, procuror ( 2007- 2010) la Serviciul de proprietate intelectuala din cadrul Parchetului General, cel care s-a ocupat de acest caz a comentat acest caz pentru Ziare.com, aratandu-se inca de la inceputul discutiei indignat de plasarea acestui dosar in mijlocul unei lupte politice surde. „Sunt foarte neplacut surprins ca acest dosar, a carui importanta primordiala este data de influenta directa pe care o va avea asupra stabilirii standardelor academice pentru determinarea autenticitatii si originalitatii lucrarilor stiintifice, este transformat intr-o miza ieftina politica. …Discutia ar trebui pastrata exclusiv in zona strict juridica, sa vorbim despre existenta unui plagiat si nu despre politica”…
Cui au fost de folos în acest caz, acţiunile justiţiarilor? …Cazului în sine? Încrederii în justiţie? Societăţii? DNA-ului şi d-lui Morar? Sau unor politicieni care nu pot răzbi altfel decât pescuind în apă tulbure? …Nu ducem lipsă de rău! Ca să prevenim căderea în mai rău e nevoie de divulgarea lui promptă. Însă minciuna şi omisiunile premeditate pot împiedica asta. A-l acuza nejustificat pe noul PG de ceva atât de uşor de demontat, subminează presiunea publică în cazul eventualelor situaţii în care ar fi necesară şi justificată. Poate împiedica judecata dreaptă a altor rele, mai grave! Soluţia politică de avarie a momentului, extrem de vulnerabilă, n-are nevoie de adaosuri fictive la răul existent. N-are nevoie de muniţie servită prin justiţiarismul cu miză politică unor eminenţe cenuşii în dauna justiţiei. Ca şi a politicului.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii