Posts tagged ‘ponta’
Cianură+politicianism= LOVE
Poate v-amintiți siguranța cu care „profetul din Dămăroaia” aprecia în ianuarie ’90 incapacitatea poporului, de a pricepe exercițiul democratic. „Abia peste 20 de ani <stupid people> va intelege ce e democrația~, zicea atunci, rânjind disprețuitor, don profesor Brucan.
Țara din ambulanță
În 30 ianuarie, la zece zile după accidentul din Apuseni, ca răsplată pentru abilitățile sale dovedite în salvarea lui Adrian Iovan și Aurei Ion, directorul SMURD era numit de Victor Ponta, secretar de stat în guvernul său, coordonator al Inspectoratului pentru Situații de Urgență, al Inspectoratului General de Aviație și coordonator operativ a tot ceea ce înseamnă ambulanțe, unitațile de primiri-urgențe. De atunci (ca și pân-atunci) eficiența acțiunilor secretarului împuternicit cu toate acțiunile de salvare de pe pământul, din apele și aerul patriei, în relație sinergică cu ale superiorului său direct, ministrul Gabriel Oprea, s-au evidențiat, spectaculos, în cele mai critice situații: teleconferințele cu care au fost salvați oameni și scoase din mâl gospodării inundate, străduințele, de asemenea televizate, de a salva supraviețuitorii din apele lacului Siutghiol după prăbușirea unui avion, căutările istovitoare, de asemenea inutile, după planorul căzut în august, în Retezat, haosul bine gestionat al cumplitului accident de la Colectiv. Claxonul Smurdului ajungând mai popular decât imnul național.
Investigația de ultimă oră a jurnalistului Tolontan a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, ținuta demnă a înaltului secretar guvernamental care, dus cu preșul de subordonați, a mințit tot ce era omenește posibil pentru a-i salva împreună cu cele 60 de vieți. inutil! După atâtea probe de caracter, d-l Cioloș vine cu soluția: un copy paste la decizia d-lui Ponta după accidentul din Apuseni; soluție la fel de responsabilă. În plus, îi încredințează salvatorului și cinstea de a reforma sistemul. Mor oameni cu zile. Un premier s-a dus, altul a venit. Arafat rămâne.
„Ponta, cui ne lași?”
mai- iulie: Ponta, în război deschis cu Iohannis, Șova miruitul, pe gard la DNA, Ghiță sereistul, căzut în groapa cu gunoi a republicii corupției ploieștene, tata socru de premier în dezechilibru,Tăriceanu cu motoru-n gard. zonă pesedistă în surpare.
18 iulie. întâlnirea informală Iohannis, Oprea, Zgonea, la Neptun. un fel de Yalta pentru frontul pnl-psd. Iliescu a înțeles imediat că acolo s-a pus X-ul pe viitorul politic al cârlanului (probabil intuise încă de când generalul interimar se declarase iohanist)
A susține un ponta în cârje cu 7 dosare penale e sinucidere curată. „Ponta, cui ne lași?” Conform tradiției bolșevice și înțelepciunii iliescene, prietenii știau că alesului lor pân-aici i-a fost. Speriați de scufundare, au înțeles și că un element greu ca d-na Plumb nu-l salvează pe Ponta, nici pe ei. A înțeles iute și d-na Abramburica. ceva mai greu, și d-na Firea. domnu Vasile și alte doamne și domni. În final, a înțeles și Ponta.
22 iulie: în locul inculpatului,PSD alege condamnatul. Deși ieșit din grațiile clanului Ponta (care-l mirosise deja pe rivalul-trădător) pentru meritele dovedite în episodul referendumului din războiul anti-băsist, Dragnea își are locul lui de top în galeria uselistă a falsificatorilor de voturi în interes public. Ăsta era omul de care aveau nevoie, cu toate că DNA îi stătea în coaste.
Apele se despart pentru a se uni mai trainic. Ex-puciștii scapă de un prost, util la vremea lui, dar care o luase razna pe traseu. un traseu periculos: Iohannis & Mihalache&com, Helwig-SRI, Oprea-UNPR, Zgonea PSD- vasal, MRU- SIE, cariatidă. plus curtenii&chibiții. tehnicieni useliști vizionari care vor face din PNL-ul de carton vopsit viitoarea putere, iar din segmentul depontinizat din PSD, viitoarea opoziție constructivă; una civilizată, de circumstanță, cum cere interesul național.
up-date
Așa se vedeau preparativele de consolidare la vârful puterii cu șase luni în urmă. Reacțiile neprevăzute ale societății la tragediile petrecute nu demult îi forțează să modifice nițel datele dar linia „implementării proiectului” pare aceeași. până acum.
Rinocerii au totdeauna dreptate. Și anti-rinocerii, la fel.
Văzută prin ochelari ideologici, realitatea își pierde dimensiunea umană. Despre credință nici să nu pomenim. Politizat, creștinismul devine un simplu instrument. Individul e o piesă oarecare dintr-un colectiv, iar colectivul are aceeași culoare. Indiferent de culoare, tot roșul dictează. În faza calmă vorbim de turmă, la extreme, de rinoceri. Iar rinocerii au totdeauna dreptate. Și anti-rinocerii la fel. Lucrurile stau ca în „total war” sau alte jocuri de acest gen: noi sau ăilalți. Ori invers! Conținutul devine coajă, conștiințele se eliberează de istovitoarea gândire autonomă, se dizolvă în neantul tiparelor. Colectivismul de masă și, nu mai puțin, sectarismul de grup, fie ideologic, fie cu pretenții doctrinare dar cu comportament tipic ideologic, devin consumatori fanatici și, totodată, automate de distribuit prefabricate, prejudecăți, pretexte. Până și teoriile anti-ideologice ajung prin ei, practic, să fie folosite în manieră ideologică. Dacă solitudinea e creativă și solidaritatea în forma ei superioară e spațiul valorilor fundamentale împărtășite, colectivismul produce exclusiv robotizare și falsificare valorică. Empatia nu poate funcționa în afara conștiinței individuale.
Referirile la Grecia și greci din aceste zile pun perfect în evidență gânditul prin ochelari ideologici și posibilele efecte. Faptul că necesarele analize politico-economice sunt folosite, uneori chiar de către cei care le emit, ca pretexte pentru însămânțări cu ură e deja alarmant! Oile încep să semene cu niște rinoceri. sau anti-rinoceri? Ganz egal! Acolo, ca și în Europa. și-n România. Personajele însă, ca și situațiile, diferă. Ajuns la putere pe fondul unei disperări populare de înțeles (situație în care nici nu era nevoie de vreun laborator de manipulare) premierul grec e o consecință și nu o cauză, spre deosebire de cel român cocoțat și ținut de câțiva ani la șefia guvernului prin manevre abuzive. Nici măcar paralelele ideologice între cei doi nu-s realiste, Tsipras fiind un extremist de stânga aliat acum cu extrema dreaptă, în timp ce Ponta e doar un clovn sinistru subordonat și controlat de oligarhia autohtonă așa-zisă de stânga.
Cupiditatea politico-bancară, birocrația excesivă în ofensivă, lipsa unor mecanisme de responsabilizat și ținut în frâu factorii de decizie- vulnerabilizează pe zi ce trece democrația europeană. Incontestabil, victoria extremismului e rezultatul unor politici greșite de sus până jos- generatoare de riscuri în conjunctura globală a momentului.
Noi pagini de curaj
Să nu ne îngrijorăm c-a dispărut curajul din țara asta! Nu doar că s-a înmulțit (de cel puțin de 7,4 milioane ori, după cifrele dintr-un dosar al d-lui Dragnea) dar pe zi ce trece îmbracă forme noi și mai ales, originale. Ce să apreciezi mai întâi: curajul nebunesc al d-lui premier Ponta de a lăsa guvernarea în izmene și țara sub praporele animat al d-nei Cristianei Anghel? ori curajul d-lui procuror Nițu de a ancheta magistrații incomozi ai CCR? curajul d-lui Tăriceanu care a depășit și curajul istoric al neuitatului domn Crin Antonescu, ambii foste embleme glorioase ale prestigiosului PNL? ori al d-lui Chiliman, eroul zilei? neasemuitul curaj al parlamentarilor care-și votează pensii de Ali-Baba, ori al legiuitorilor care aprobă hăcuirea a ce-a mai rămas din păduri și din patrimoniul natural al țării? sau al d-lui Bombonel care-și flutură fularul ca să insufle curaj adulatorilor copilotului de formula zero barat?
Curajul tăcerii prezidențiale instalată la Cotroceni pare a fi elementul cheie de retrezire a curajului național. Boborul e din nou fericit. Cu ochii lipiți de viața de lux a cuplului prezidențial nu-l mai doare nimic. Curajul președintelui de a-și urca consoarta pe podiumul revistelor glossy a făcut din presa tabloidă o instituție atât de serioasă, încât și presa zis serioasă a devenit tabloidă! Ca urmare, veșnicii oameni de bine din boborul- de jos ori de sus, ganz egal- au curajul să-i huiduie pe domnii contra ale căror gânduri îi supără. Sincerele sentimente pentru cuplul cu cel mai mare dormitor din Europa par a fi cel mai mare câștig pentru sufletul nației devastat de deceniul băsist. În acest ocean al iubirii patriotice încap laolaltă toate personajele care i-au arătat dosul ex-președintelui. Până și d-l MRU, fost lider de partid plin de curaj devenit cariatidă a tronului cotrocenist. În fine, în fața curajului fustiței cu paiete aurii a d-nei președinte, chiar și josbăsismul devine istorie.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii