Posts tagged ‘preşedinte’
De la șansă la ordonanță, de la ordonanță la dictatură
Toată lumea știe că în România Constituția e respectată cu sfințenie. Cu excepția Curții Constituționale, nimeni nu se joacă cu Constituția dacă vrea să-i fie bine (vorba aia: quod licet iovi, non licet bovi). Un cetățean bun e cel obedient față de putere. O instituție utilă e obedientă față de putere. Televiziuni, reviste, site-uri de știri sunt viabile cât timp cântă-n strună puterii. Căci puterea nu se împarte. Cel mult se deleagă: unui premier, unei majorități parlamentare, unor ajutoare infracționale, etc. Un președinte care nu dovedește obediență maximă față de putere merită să fie suspendat. Iar o justiție care nu manifestă obediență totală față de putere e decapitată. fără milă. desigur, cu mâna unui supus obedient față de putere. fie el și președinte (asta pentru respectarea regulilor) Constituția spune că puterea e a poporului. Dar poporul e prost grămadă și ca urmare trebuie dresat să stea blând în salariul, pensia sau ajutorul pe care-l capătă. din bunătatea puterii.
Călcâiul puterii e justiția. Președintele Băsescu s-a grozăvit c-o să scoată justiția din chinga puterii? a fost suspendat. Nu odată, ci de două ori! Faptul că atunci și-a permis să scadă temporar salariile ca să scoată țara din criză a venit fix când trebuia. Exact de asta avea nevoie USL ca să-l dea pe mâna boborului flămând. Sigur, Băsescu nu se aștepta ca, liberă fiind, justiția să ajungă și în curtea lui. Ar fi trebuit să se aștepte totuși ca, după el, reformele, câte au fost, să se șteargă ca zugrăveala, partidul d-lui fiind, în proporție semnificativă, ca și agregatul USL, parte a sistemului comunistoid, purtător de gene feseniste de prezervare a puterii prin politizarea statului de sus până jos. Ca dovadă, PDL a revenit la matcă, iar ex-președintele ex-reformator întors cu 180 de grade vrea acum amnistie&grațiere.
Suspendările de președinți șubrezesc instituția prezidențială și, implicit, statul. Revocarea unor persoane publice vinovate de autonomie față de comandamentele corupției, ca-n cazul Laurei Codruța Kovesi, fac din Curtea Constituțională oficina unei puteri politice discreționare. Toată clasa politică de sorginte fesenistă plus obedienții din administrația centrală și locală au trudit la edificarea unui stat malformat. În 2012, actualul prezident (adevărată pleașcă pentru puterea cotropitoare) lăuda felul în care USL atacase statul de drept, nerealizând că un atac la persoana președintelui slăbește de fapt, instituția prezidențială, crează un precedent și un instrument de șantaj util și în viitor, acelorași: https://jurnalul.antena3.ro/stiri/politica/klaus-johannis-schimbarile-din-ultima-vreme-sunt-bune-pentru-romania-618297.html
Respectarea unor reguli concepute de infractori, impuse de infractori cu sprijinul unor infractori și al unor cetățeni indiferenți sau zombificați echivalează cu o participare la o crimă colectivă. Ca și corupția, de fapt, în tandem cu ea, imoralitatea statuată la rang de lege distruge. Nu va ezita să desființeze orice opoziție și, ce ironie, îl vor umili cu orice prilej și pe cel prin care și-au făcut toate mendrele. Cum să dai cale liberă unei puteri mafiote din rațiuni de interes egoist, personal, cu scuza supunerii față de o decizie anticonstituțională? Cum să dai girul unor aranjamente antistatale? Cum, știind toate astea, să accepți ca silnicia să devină normă iar statul, o minge lăsată pe mâna unui ins condamnat și a acoliților săi?
Dacă astăzi,17 iulie 2018, sau în altă marți, își vor da, în fine, ordonanța pentru amnistie&grațiere, statul de drept va fi istorie. Țara va trece oficial sub ocupație mafiotă. Beneficiarii corupției vor fi valorificat în acest fel, cu maximă abilitate șansele date de președinte prin numirea celui de al treilea premier-unealtă a condamnatului-șef, urmată de revocarea Laurei Codruța Kovesi cu trei zile înainte de intervenția Comisiei de la Veneția. Dând cu atâta ușurință iresponsabilă justiția pe mâna PSD, la presiunea Curții Constituționale, președintele a suspendat, neoficial, Constituția. Cu toate frecușurile dintre ei, beneficiarii (Dragnea, Tăriceanu, Băsescu, câteva sute de rechini plus roiuri de vietăți din biotopul corupției) vor zburda fără griji într-o Românie pusă oficial sub ocupație infracțională.
Esența stării de obediență, explică Milgram, autorul celebrului experiment care-i poartă numele, constă în faptul că o persoană ajunge să se privească pe sine ca pe un instrument ce execută ordine, nu se mai percepe ca fiind persoana responsabilă pentru acţiunile sale (Experimentul Milgram, teoria stării de agent). Concretizată în decizii imorale, mai mult sau mai puțin acoperite legal, obediența unor structuri&persoane de la vârful ierarhiei politice față de grupuri cu interese antagonice cu cele ale țării ajunge să compromită ireversibil statul de drept.
”Dictaturile se impun prin capacitatea de a transforma din ce in ce mai multi oameni in complici: e suficient sa intorci privirea sau sa te iluzionezi ca mai ai timp sa te impotrivesti, pentru ca regimul politic sa devina unul in care poti fi arestat peste noapte”. (http://www.ziare.com/international/turcia/oamenii-au-dormit-prea-mult-e-suficient-sa-inchizi-ochii-chiar-si-pentru-o-clipa-si-devii-astfel-complice-al-regimului-interviu-cu-asli-erdogan)
Pentru contrast, un exemplu de încurajare a gândirii libere: în aceeași perioadă (mai-august 2018) la MIT (Massachusetts Institute of Technology) cea mai bună facultate de științe din lume s-a instituit un premiu de 250000 de dolari care se acordă „unei persoane sau unui grup angajat în ceea ce noi credem că este o nesupunere extraordinară în beneficiul societății”. Principiile acestui Disobedience Award sunt „curajul, non-violența, creativitatea, asumarea propriilor acțiuni” și poate fi câștigat de cercetători, inovatori, activiști pentru libertatea cuvântului, etc. https://www.media.mit.edu/posts/disobedience-award/
De fapt, exact asta are loc aici, la scară națională, începând din februarie 2017. Protestele neîntrerupte ale străzii au stopat ordonanța 13 și au temporizat acțiunile anti-justiție ale infractorilor politici. Mișcările non-violente de genul ”Rezist” și ”Vă vedem” de la Sibiu s-au diseminat în multe locuri din țară. Rezistența continuă…
Descurajant
Era de așteptat ca la desemnarea second-premierului, președintele să lămurească măcar niște aspecte controversate. În loc de asta, am aflat că indiferent cine va fi, trebuie numit rapid. Iar faptul că, dintre cele câteva propuneri prezentate de Dragnea, anterior consultărilor (după cum spune Dan Tapalagă în editorialul HotNews) președintele l-a vrut fix pe ex-ministrul Tudose are datele unui blat. Unul bizar.
Bizar e și ce s-a petrecut în aceste șase luni. bizar și periculos.
Să recapitulăm:
– în februarie ministrul Iordache din cabinetul Grindeanu dă ordonanța 13 care scoate sute de mii de oameni în stradă.
– președintele anunță că va iniția un referendum anti-corupție.
– în mai guvernul recunoaște că nu e capabil să-și respecte promisiunile electorale.
– în iunie, 8 din cei 9 judecători CCR impun parlamentului obligativitatea de a vota netrebnicia care a generat cea mai mare revoltă a societății după 89, anulând opinia separată a celui de al 9-lea.
– războiul fratricid din PSD se încheie fulgerător (și sordid) cu debarcarea premierului Grindeanu prin moțiune de cenzură după o evaluare internă din care rezulta că miniștrii sunt incompetenți; dl. Tudose cu deosebire.
– dosarul ordonanței 13 a fost clasat.
Atâtea puncte slabe n-a adunat PSD niciodată într-un timp atât de scurt, în ciuda poziției de putere aproape discreționară: încrederea electorală în partid a scăzut vertiginos, scena răfuielilor interne a produs silă generală plus o breșă serioasă în PSD. În plus, după luni de non-combat, PNL părea că s-a întremat, dacă-i luăm de bune declarațiile ofensive. Iar președintele avea un prilej neașteptat de a acționa…
Și atunci, ce să credem?
După ce se pronunțase că vor cere alegeri anticipate, PNL se îmblânzește brusc, Ludovic Orban uită instantaneu ce declarase (că PNL e gata să preia guvernarea) și nici măcar nu încearcă să vină cu propuneri la consultările de la Cotroceni.
Explicația reală a acestei retrageri (motivată convenabil cu „lipsa majorității”) pare a fi desemnarea avant la letre de către președinte a second-premierului în persoana d-lui Tudose (ex ministru în cabinetul demis pentru incompetență -conform evaluării făcută de „creierul psd”, infractorul colecționar de tablouri Vâlcov) în urma unui sfat de taină cu dl. Dragnea care a precedat consultările formale (și inutile) cu partidele.
De ce?
Din comoditate și dorință de „liniște”? „Indicații”, poate, de undeva? Sau pentru ca dezagreabilul personaj desemnat premier ar fi într-un contrast favorabil cu imaginea domniei sale, acum că, trecut de jumătatea mandatului, se gândește la un nou mandat prezidențial? (oglindă, oglinjoara mea... ) Ceva mult prea cinic și egoist, totuși…
Oricum
– au uitat toți de bilele introduse pe șest în urnă de chestorul pesedist pentru bușirea lui Grindeanu.
– mai aflăm că miniștrii dați jos pentru incompetență vor intra și în noul cabinet…
în fine,
– strada a primit drept încurajare, un neașteptat&nemeritat duș rece
Bineînțeles
– că nimeni nu mai pomenește de referendumul anticorupție.
Politica din țara asta pare tot mai evident a fi impusă din comandamente colcăind de interese. Oamenii dezbat, calculează, protestează, speră, așteaptă, în timp ce mai-marii au cu totul alte socoteli care nu se potrivesc cu ale societății. Faptul că dl. Tudose a fost desemnat premier în urma unor negocieri care au precedat consultările de la Cotroceni te face să te gândești că-s niște lucruri tulburi în numirea asta.
Preşedinte pentru soacră
Din stânga drumului, un nene cu o fizionomie uşor crispată care se vrea relaxată şi încrezătoare priveşte ţeapăn de pe peretele unui cort de unde pare să primească ghionturi dure ascunse-n zâmbete amicale. Parcă mi se face milă. Ai zice că e un elev terorizat că n-o să poată niciodată spune bine lecţia cu care e îndopat. Mentori de elită apreciaţi oriunde-n lume pentru rezultatele celor preparaţi pentru astfel de încercări, îl instruiesc non-stop. Iar seara, înainte de culcare, o rubedenie severă din familie îl pune să mai recite odată lecţia pe care o repetă de luni de zile. Ascultător, o turuie cu voce supărată şi precipitată de megafon. Aşa-i când lucrezi sub presiune! Vai de ea viaţă: să visezi noapte de noapte, lozinci, slogane, ameninţări, căderi!… Şi mai ales pe omul ăla rău, care-i umileşte şi când nu spune nimic! Chiar şi când îl fac zoaie găştile reunite pe sticlă. Sau îşi inchipuie că-l fac. Dictatorul nemilos cu privirea uşor saşie care-l urmăreşte acum, şi dintr-un panou! Până şi-n somn!… Şi-n vizite private! Chiar aşa! Pe cine şi de ce interesează asta? Ar trebui reclamaţi parlamentului! Şi CSAT-ului! Şi sindicatelor! Şi lui nea nicu văcăroiu. De ce atâta curiozitate pentru discuţia lui de la Moscova cu un membru GRU, fost spion sovietic, prieten vechi, garantat de Guşă? Puţin respect! Ce, n-are el cui să dea socoteală? (Of, ce lehamite i se face câteodată, de atâta hărţuială! Vanghelie, hrebe, felix şi, cu voia găştii, ultimul pe listă, nea nelu, nu-l lasă din gheare nici în concediu. Sule-n coaste!) Parcă tot patriciu e mai cumsecade. Ăsta s-ar fi dus singur la negustorul de energie din capitala ţării vecine şi prietene de nădejde, cum se ştie, de mult, de la istorie. Ori l-ar fi trimis direct pe D.I.P cu câţiva băieţi deştepţi. …Uneori i-ar plăcea să fie liber!! Ce bine ar trăi într-un cort ca ăsta, undeva departe de ispitele politicii, doar cu familia lui modestă. Cu nevasta şi copiii. Sigur, şi cu ceva parale. Dar fără… „Aoleu, iar vine seara şi m-ascultă!”
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii